Arhive lunare: Ianuarie 2014

5/24 Ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române

Aspirația unității naționale, gândindu-ne la trei lucruri fundamentale: pământ, cultură și credință a vibrat de-a lungul veacurilor pe întreg spațiul românesc. Datorită istoriei sale zbuciumate, patria noastră, cea străbună ( când vitejii geto-daci conduși de Decebal, Burebista, ș.a. luptau pentru libertate), când mai mare, când mai mică, după cum spune Adrian Păunescu într-o poezie (ne amintim și de Mihai Viteazul care a unit pentru scurt timp cele trei țări române), a început să-și vadă visul împlinirii începând cu 5/24 ianuarie 1859, anul Unirii Principatelor Române.

Pentru dreptul la identitate și unitate națională, emancipare socială și națională, apărarea credinței și a tradițiilor noastre, de-a lungul istoriei, au luptat cu însuflețire, până la jertfă bravi români și mari bărbați ai neamului românesc, lupte care au culminat cu înfăptuirea Unirii din 24 Ianuarie 1859, când a fost ales Al. Ioan Cuza ca Domn al celor două Principate Românești. Apoi s-a continuat cu obținerea Independenței din anul 1877 (cu alipirea Dobrogei și pierderea sudului Basarabiei) și Marea Unire înfăptuită începînd cu 27 martie 1918 – unirea cu Basarabia, 28 noiembrie 1918 – unirea cu Bucovina și culminând cu 1 decembrie 1918 – unirea cu Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul, zi care a fost proclamată mai târziu Ziua Națională a României. Toate categoriile sociale ale poporului român au fost însuflețite de oameni cu înalte idealuri ca: Al. Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, mitropoliții Sofronie Miclescu al Moldovei și Nifon al Țării Românești, Costache Negri, Vasile Mălinescu, Barbu Catargiu, frații Ion și Dumitru Brătianu, Alecu Russo, Anastasie Panu,C.A. Rosetti, Gh. Magheru, Ion Roată și mulți alții.

Unirea (numită și Mica Unire) din 1859 a reprezentat deci o etapă esențială pe drumul unității naționale și o reprezentare sub toate aspectele ei, ținând cont de condițiile sociale, interne și internaționale în care a vut loc, o găsim în  ”Istoria României” – Academia Română.

Cel care a compus melodia ”Hora Unirii” pe versurile compuse de Vasile Alecsandri la rugămintea acestuia este compozitorul Alexandru Flechtenmacher, fiul unui mare jurist braşovean care a rămas în istoria României moderne şi prin acest cântec care a răsunat din piepturile unioniştilor ca  ” să vadă sfântul soare/Într-o zi de sărbătoare/Hora noastră cea frățească/Pe câmpia românească !”

Hora Unirii

Comentarii închise la 5/24 Ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române

Din categoria Motive pentru condei

Gând în cuvinte

Precum ochiul este atras de frumuseţea celor văzute, la fel şi mintea curată este atrasă de cunoaşterea celor nevăzute.
Omul are două aripi: harul și libertatea.
(Sf. Maxim Mărturisitorul)

În fiecare clipă

Când toamna este o a doua primăvară
și fiecare frunză poate să fie altă floare,
este minune pământească
sfințită de iubirea cea cerească.

Minunea aceasta am privit-o
întâia oară, când frunza am sădit-o
și a născut o nouă și frumoasă floare –
cum este și omul în fiecare nouă clipă creatoare.

Și gândul acesta nu-mi aparține,
poate nici lui Albert Camus, ci întregii lumi,
frumoasele idei și-a lor minuni
își vor găsi mereu un loc de-a răsări cu noi viziuni.

În fiecare loc din lume și din Univers
există dor de viață, de continuare…
în fiecare clipă poate să existe câte un sens
ce după ce-și atinge scopul, încearcă o transformare.

De aceea, echilibrul dintre evidență și lirism
când ochii sufletești văd frumusețile din lume,
ne dau o claritate și emoții de-un dinamism
care justifică motive creatoare pline de altruism.

(de: Georgeta M.)

Comentarii închise la Gând în cuvinte

Din categoria Motive pentru condei

Din dragoste pentru Eminescu

Domnului Eminescu

Nimeni n-a ştiut mai bine
Să dea aripi la cuvinte,
Să le-mbrace-n armonie,
Să le facă-n veci să cânte.
Razele din alba lună
Tu le-ai tors ameţitor,
Suspinat-ai împreună
Cu luceferi la izvor.
Într-un cuib de turturele
Ai furat un pui de somn,
Ai zburat până la stele,
Tu ai fost şi prinţ şi domn.
Şi cu lira-nflăcărată,
Într-un cânt sfâşietor,
Ai cuprins în poezie
Plop stingher, tremurător.
Şi iubirea ai slăvit-o,
Ai simţit al ei fior,
Tu ai plâns la braţ cu teiul
Şi cu lacu-ai plâns de dor.
Ai divinizat femeia
Şi i-ai pus în suflet foc,
Preschimbând-o în regină,
Iar tu – rob făr’de noroc.
Şi-ai zvârlit asupra ei
Vălul alb de poezie,
Ai făcut din ea o sfântă
Şi din zâmbet simfonie.
I-ai urzit cununi de raze,
Ai creat dintr-o femeie
Înger blând pierdut în basme,
O „Madonă dumnezee”.

(Mariana Dobrin)

Lui Eminescu

Eşti busuiocul care a sfinţit izvorul
Şi steaua ce luceşte-n lacul
Unde mai plânge dorul!
Eşti floare-albastră-n ochii mei,
Mirificul parfum de tei!
Iar seara-n bucium te prefaci
Când strigi şi îi aduni pe fraţi!
Tu eşti dorinţa cea mai vie
Pentru eterna, dulcea Românie!

(Ioana Voicilă Dobre)

Comentarii închise la Din dragoste pentru Eminescu

Din categoria Motive pentru condei

Sfântul Antonie cel Mare

Astăzi 17 ianuarie a fost sărbătorit unul din cei mai mari sfinți ai Bisericii creștine: sfântul Antonie cel Mare, unul dintre cei mai mari și mai vestiți călugări din primele veacuri.  Sfântul Antonie cel Mare s-a născut în satul Koma (actual Quem el Arus) din Egipt, anul 251 când, creștinismul încă nu era eliberat cu totul, ci se afla sub persecuția marilor prigonitori Dioclețian și Maximilian. A murit la 105 ani, pe 17 ianuarie 356.

Viața lui, cuprinsă în 94 de capitole, a fost scrisă de Sfîntul Atanasie cel Mare, care l-a cunoscut îndeaproape. Sfântul Atanasie cel Mare, care a fost de față la sinodul I ecumenic, la Niceea, și a fost în delegația care a redactat Crezul, a fost mai apoi patriarh al Alexandriei și din când în când, se retrăgea în pustie și lua putere de la Sfântul Antonie cel Mare, mai ales când era foarte prigonit de arieni. Era atât de apropiat de sfântul Antonie, încât îi turna apa când acesta se spăla pe mâini; era ucenicul și prietenul lui…..

Frați creștini, în fericita și lunga sa viață, plină de trudă aspră și de mare sfințenie, sfântul Antonie a scris puțin, dar a învățat mult, nu numai cu cuvântul, cât mai ales cu exemplul propriei sale vieți. Ca scrieri rămase de la el avem: ”Învățăturile despre buna purtare a oamenilor, în 170 de capete”, care se găsesc în primul volum din Filocalie; șapte ”Scrisori duhovnicești”, păstrate în colecția Migne; 40 de cuvinte și învățături incluse în Pateric.

Învățăturile lui sunt practice, scurte și cu miez, izvorâte din contactul lui direct cu realitatea vieții duhovnicești. Ele sunt o călăuză plină de lumină și pentru noi toți, cei de astăzi, călăuză și îndemn spre împărația cerurilor. Cu îngăduința dumneavoastră, vreau să vă citesc câteva cuvinte din învățăturile sale, ca să vă trezesc dorul de a le căuta și de a le citi singuri, în casă și în singurătatea inimii dumneavoastră. Iata:

„Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun; pentru că nu este asemenea lor”.

 „Fă bine celui ce-ți face rău, și-ți vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grăi de rău pe vrăjmașul tău către nimeni, ci deprinde-te cu răbdarea, cu blândețea și cu smerenia”.

„Iată semnele după care se cunoaște un suflet îmbună­tațit: privirea, mersul, glasul, râsul, ocupațiile și întâlnirile cu oamenii. Toate acestea se îndreptează spre tot mai multă cuviință. Căci mintea cea iubitoare de Dumnezeu se face străjer treaz și oprește intrarea patimilor și a rușinoaselor aduceri aminte”.

(fragmente din Predica Părintelui Sofian Boghiu)

http://www.razbointrucuvant.ro/2012/01/17/sfantul-antonie-cel-mare-predica-parintelui-sofian-boghiu/#more-40286

Viața Sf. Antonie cel Mare:

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-17-cv_antonie_cel_mare.html

Comentarii închise la Sfântul Antonie cel Mare

Din categoria Motive pentru condei

Mihai Eminescu

Ca toți cei ce-au scris despre Mihai Eminescu în mărturii, evocări, amintiri sau cei care au scris și scriu despre opera lui, l-au iubit și admirat așa cum spune și Zoe Dumitrescu Bușulenga: ”să arătăm tinerelor generații exemplul etic și estetic al vieții și activității eminesciene, să punem cu dragoste înaintea celor noi această permanență de cultură și artă românească, pentru ca fiecare generație ce vine să învețe de la cea care a precedat-o lecția de dragoste și admirație pentru Mihai Eminescu, omul, patriotul și creatorul, mândria noastră.”

Mihai Eminescu – ”omul deplin al culturii românești” (Constantin Noica), format la școala lui Homer, Shakespeare, Goethe, a folclorului românesc, mitologiei dacice, a asimilat cultura europeană începând de la filozofia greacă până la cea contemporană, cu incursiuni în domeniul literaturilor orientale (egiptene și sanscrite), dând dovadă de un gust fără de greș, a realizat o operă inestimabilă pentru cultura romînească. Armonia limbii române, forma sa melodioasă și cuprinzătoare și-a găsit o înfăptuire desăvârșită în versurile poetului nostru național Mihai Eminescu. Tocmai de aceea, acest lucru a făcut ca ziua de 15 ianuarie, ziua nașterii marelui poet să fie aleasă ca Ziua Culturii Române.

Iar pentru noi cei de astăzi, opera lui Eminescu și întreaga istorie a vieții sale ne dă un sens deplin, deoarece în afara faptului că suntem îndrăgostiți de versurile sale, recunoaștem calitățile operei sale: unicitatea universului său spiritual și etica sa – ”o etică a nobleței și a sacralității care generează creatori prin forța fertilizantă a ideilor sale poetice” (Prof. univ. George Popa – Noica și Eminescu).

Dor de Eminescu

Într-o lume relativă
Ce-a făcut și-a desfacut
Eminescu-i remușcarea
Dorului de absolut
Dacă unu și cu unu
Nu mai vor să facă doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi.

Fără el oricare lucru
Și-ar urma cărarea sa
Fără el chiar steaua noastră
Dintre stele ar cădea.
Pe pământul vechii Dacii
Când mai mare, când mai mic
Dacă n-ar fi Eminescu
Viața nu ne-ar fi nimic

El Moldovei îi e fiul
Și Munteniei nepot
L-a-nfiat întreg Ardealul
Eminescu-i peste tot.
Într-o lume relativă
Mai avem un nume sfânt
Eminescu-i România
Tăinuită în cuvânt. (Adrian Păunescu)

Georgeta M.

Comentarii închise la Mihai Eminescu

Din categoria Motive pentru condei

Motive pentru condei

A cerceta, a citi, a scoate la lumină, a reaminti ce trebuie să nu uităm, poezii, … iată motive pentru condei.
Georgeta R.M.Georgeta R.M.

 

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei