Mihai Eminescu

Ca toți cei ce-au scris despre Mihai Eminescu în mărturii, evocări, amintiri sau cei care au scris și scriu despre opera lui, l-au iubit și admirat așa cum spune și Zoe Dumitrescu Bușulenga: ”să arătăm tinerelor generații exemplul etic și estetic al vieții și activității eminesciene, să punem cu dragoste înaintea celor noi această permanență de cultură și artă românească, pentru ca fiecare generație ce vine să învețe de la cea care a precedat-o lecția de dragoste și admirație pentru Mihai Eminescu, omul, patriotul și creatorul, mândria noastră.”

Mihai Eminescu – ”omul deplin al culturii românești” (Constantin Noica), format la școala lui Homer, Shakespeare, Goethe, a folclorului românesc, mitologiei dacice, a asimilat cultura europeană începând de la filozofia greacă până la cea contemporană, cu incursiuni în domeniul literaturilor orientale (egiptene și sanscrite), dând dovadă de un gust fără de greș, a realizat o operă inestimabilă pentru cultura romînească. Armonia limbii române, forma sa melodioasă și cuprinzătoare și-a găsit o înfăptuire desăvârșită în versurile poetului nostru național Mihai Eminescu. Tocmai de aceea, acest lucru a făcut ca ziua de 15 ianuarie, ziua nașterii marelui poet să fie aleasă ca Ziua Culturii Române.

Iar pentru noi cei de astăzi, opera lui Eminescu și întreaga istorie a vieții sale ne dă un sens deplin, deoarece în afara faptului că suntem îndrăgostiți de versurile sale, recunoaștem calitățile operei sale: unicitatea universului său spiritual și etica sa – ”o etică a nobleței și a sacralității care generează creatori prin forța fertilizantă a ideilor sale poetice” (Prof. univ. George Popa – Noica și Eminescu).

Dor de Eminescu

Într-o lume relativă
Ce-a făcut și-a desfacut
Eminescu-i remușcarea
Dorului de absolut
Dacă unu și cu unu
Nu mai vor să facă doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi.

Fără el oricare lucru
Și-ar urma cărarea sa
Fără el chiar steaua noastră
Dintre stele ar cădea.
Pe pământul vechii Dacii
Când mai mare, când mai mic
Dacă n-ar fi Eminescu
Viața nu ne-ar fi nimic

El Moldovei îi e fiul
Și Munteniei nepot
L-a-nfiat întreg Ardealul
Eminescu-i peste tot.
Într-o lume relativă
Mai avem un nume sfânt
Eminescu-i România
Tăinuită în cuvânt. (Adrian Păunescu)

Georgeta M.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s