”Sunt dorul care zboară peste/Zagaz şi apa înspumată
Un fel de tristă libertate/Cu lacrimi mari încoronată”.(Grigore Vieru)
În limba ta
În aceeași limbă
Toată lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ți-e dor de mama,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.
Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.
(de: Grigore Vieru)
Frumoasă-i limba noastră
Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră,
Cu drag și cu mirare
Ascultă limba noastră.
De-ar spune și cuvinte
Când cântă la fereastră,
Ea le-ar lua, știu bine,
Din, sfânta, limba noastră.
(de: Grigore Vieru)
Nu, nu mi-e totuna
(pentru Grigore Vieru)
Nu, nu mi-e totuna,
dacă nu ai fi fost,
și eu strig soarele și luna
ca să le spun al tău rost.
Nu, nu mi-e totuna,
când știu de dorul tău
de țară și graiul ei – româna
ce are înțelesul și farmecul său.
Nu, nu mi-e totuna,
dacă condeiul tău nu ar fi scris,
de poezia ta știu una:
e o rază însorită – un orizont deschis.
(de: Georgeta R.M.)
Motive pentru condei 
Îmi amintesc de anii comunismului, când am auzit prima dată de G. Vieru şi, cu chiu, cu vai, am făcut rostul de un volum de poezii pe care le-am devorat! Poezii foarte frumoase!
Da, sunt poezii care te fac să le citești fără să te saturi (mai ales dacă ești și într-un moment din acela…), frumusețea ideilor și a versului încântă și ne sensibilizează, cum a fost pentru mine răspunsul la poezia ”Nu, nu mi-e totuna” și alte poezii de-ale poetului Grigore Vieru pe care le-am citit cu mare drag. Cele bune și să ai o duminică frumoasă !