Arhive lunare: Martie 2014

27 Martie 1918 – Revenirea Basarabiei la Țara Mamă

Să ne reamintim ce a însemnat în istoria românilor din țară și de pretutindeni atunci și acum data de 27 martie 1918 sau 9 aprilie 1918 (stil vechi). Dar înainte de toate ar trebui să spunem că Basarabia reprezintă cel mai răsăritean spaţiu al românilor. Ea este locuită de acelaşi popor român care se întâlneşte şi în Moldova, Bucovina, Maramureș, Crișana, Banat, Transilvania sau Dobrogea.
Basarabia ”era parte componentă a teritoriului locuit de români sau de strămoşii lor, iar Prutul nu despărţea două regiuni, ci curgea prin mijlocul aceluiaşi teritoriu, după cum curgea Siretul prin mijlocul Moldovei” (Prof.dr. Mihai Cotenescu).
Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu patria-mamă.
Încorporată Rusiei țariste prin tratatul de la București din 1812, Basarabia parte întregitoare a Moldovei lui Ștefan cel Mare și Sfânt pentru noi românii – neam vechi, de geto-daci vitregiți în decursul istoriei datorită tumultului lacom, clocotitor și războinic al neamurilor care ”ne-au vizitat”, s-a reîntors pe 27 martie 1918 la patria mamă.

” Străvechi cetăți, în urmă de privești
Pe Nistru ctitorite coroanele domnești
Tighina și Soroca, Cetatea și Hotin
Trecutul și prezentul, amarnicul destin.

Și-au pus speranța-n ele, ca pietre de hotar,
S-oprească năvalirea și hoarda de barbar.
Au stat de veghe zile, și nopțile cu lună
Străjeri viteji ca-n basme, la patria străbună.”

(Alexandru Tomescu, 27 martie 2007)

Până la această dată deputați ai Basarabiei, delegați ucraineni și ruși la Sfatul țării au votat în favoarea Unirii, fapt care a ferit Basarabia de multe tragedii, despre care s-a scris (Mihai Tașcă). Încă din 18 aprilie/1 mai 1917, s-au adunat la Odesa peste 10.000 de basarabeni, de la ofiţeri, soldaţi, preoţi, studenţi, și alte categorii sociale. În aceste zile s-a ținut Congresul preoților și a învățătorilor care au cerut alegerea unui mitropolit român, convocarea unei adunări naționale și constituirea unui Înalt Sfat cu atribuții legislative și executive, care și-a început activitatea din 21 noiembrie/decembrie 1917.
De asemeni este importantă amintirea activitatății unioniste a refugiaţilor ardeleni şi bucovineni cât și Constituirea Partidului Naţional Moldovenesc înființat în aprilie 1917, sub conducerea lui Vasile Stroiescu, cu concursul fruntașilor Pantelimon Halippa, Pavel Gore, Vladimir Herța și a transilvăneanului Onisifor Ghibu.
Activitatea unionistă a refugiaţilor ardeleni şi bucovineni cât și refugiați din vechiul Regat, au dezvoltat în Basarabia o propagandă vie pentru cauza naţională şi pentru unirea românilor. Printre aceștia s-au numărat Onisifor Ghibu, Octavian Goga, Ion Nistor ș.a. care printre altele au ajutat și la organizarea de întruniri la care se discutau problemele populaţiei şi se căutau soluţii.
În ianuarie 1918, atât România cât şi Republica Democrată Moldovenească se găseau într-o situaţie extrem de delicată datorită tensiunilor externe, în același timp curentul care cerea unirea devenise de nestăvilit.
În acest context, la Iaşi au început discuţiile și pregătirile legate de modalitatea de realizare a Unirii. În cadrul şedinţei guvernului de la Iaşi din 23 martie, la care au participat şi Ion Inculeţ – președintele ales al Sfatului Țării, Ciugureanu şi Constantin Stere, s-a decis trimiterea unei delegaţii la Chişinău, care să supună chestiunea unirii în Sfatul Ţării. Constantin Stere a sosit la Chişinău în 24 martie, iar în 26 martie a ajuns şi primul-ministru Alexandru Marghiloman ca reprezentant al guvernului român.
Pe scurt, aceste mișcări au dus dus în final la declararea Unirii în mod legal pe 27 martie 1918, (respectiv 9 aprilie 1918) a cărei legitimitate a fost recunoscută și internațional prin Conferinţa de Pace de la Paris din 1920 .
Era, după cum avea să spună Regele Ferdinand, „înfăptuirea unui vis care demult zăcea în inimile tuturor românilor de dincolo şi de dincoace de apele Prutului”. Unirea a fost primită cu entuziasm şi satisfacţie de românii de pretutindeni şi a stimulat lupta de eliberare a românilor aflaţi sub stăpânire străină.

Surse despre Istoria Basarabiei și informații despre Unirea Basarabiei cu România:
Istoria Basarabiei
Enciclopedia României
Istoria Md
Istoria Md
Descoperă Basarabia

Lui Alexei Mateevici :
”Un gând și un cuvânt vrea să vorbească
pentru un poet cu iubire de țară,
de neam, de limbă românească
ce-n versuri și imn se declară”.

Alexei Mateevici

Tot într-o zi de 27 martie (1888) s-a născut preotul și poetul Alexei Mateevici, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia, a cărei poezie ”Limba noastră” este poate cea mai frumoasă odă dedicată limbii române. În Republica Moldova (Basarabia) versurile poeziei ”Limba noastră” sunt foarte cunoscute, căci ele constituie imnul naţional:

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cîntec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrînii
Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le `nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plîng şi care o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării`n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Am aflat citind că:
-pentru mireasma versurilor sale poetul a fost asemănat cu Mihai Eminescu și a fost considerat slujitorul limbii române;
-bustul său de pe Aleea Clasicilor din Chișinău este realizat de sculptorul Al. Plămădeală pe care-l cunoștea din 1910;
-deși a citit și a tradus mult – cărți religioase și beletristică, Alexei Mateevici a rămas fidel culturii populare românești, publicând numeroase studii având ca teme istoria poporului român și tradițiile lui multiseculare;
-el a adus un nou suflu în școala teologică și în învățământul din Chișinău, capitala Basarabiei, pământ românesc: ”Trebuie să știm că suntem români. Aceasta trebuie să le-o spunem și copiilor noștrii și tuturor celor neluminați. Să-i luminăm pe toți cu lumină dreaptă”
-teatrul ”Alexei Mateevici” din Chișinău este singurul teatru poetic din Europa. Aici se montează și au loc spectacole de folclor (Miorița, Toma Alimoș, etc.), de poezii autohtone și după cele mai cunoscute opere românești și universle din creațiile lui: Eminescu, Alecsandri, Mateevici, Topârceanu, Blaga, Druță, Aitmatov, Lermontov, din poezia japoneză, turcă, cehă, etc.
-recitalurile actorilor Nicolae Jelescu, Margareta Nazarchievici sunt apreciate atât în Basarabia, dar și în România, Italia, SUA, și Ucraina;
-în 1988 a fost fondată pentru comemorarea centenarului poetului Alexei Mateevici, Casa memorială Alexei Mateevici – actual casă muzeu. Casa a fost construită de tatăl poetului, preot în biserica satului. Casa muzeu deține mai mult de 7000 de articole, fotografii, obiecte personale;
-deși a murit la o vârstă de numai 29 ani, el a lăsat o moștenire literară impresionantă: un set de traduceri și lucrări documentare despre istoria și dezvoltarea creștinismului în Basarabia (actual R. Moldova), precum și o colecție de poeme care au fost publicate după moartea sa;
În fiecare primăvară în satul Zaim, se organizează Zilele Poeziei lui Alexei Mateevici în cadrul cărora are loc și un concurs al tinerelor talente: ”Comoara”.

Poezii, proză, traduceri, publicistică – aici.
Surse: 1, 2, 3, 4

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Armonii

Poezia – o prietenă

În armonii care se îmbrățișează,
asemeni pasului de menuet
îndreptățit a exista și în nobilul sonet,
sunt bucurii care contează.

Sunt veritabile culori a unui alfabet
care alcătuiesc pastelul în care dansează
idei ce se dezvăluie sau cercetează
un univers când tainic … când concret.

Sonetul răsare dintr-o grădină
cu arome rare din care flori alese
se ivesc, să ne uimească cu a lor lumină
în clipe creatoare și frumoase.

M-aplec spre floarea mea cerească, lină
o știu că e o bună prietenă care alină.

de: Georgeta R:M.

7 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Despre prietenie

Holderlin

Freundschaft

Wenn Menschen sich aus innrem Werte kennen,
So können sie sich freudig Freunde nennen,
Das Leben ist den Menschen so bekannter,
Sie finden es im Geist interessanter.

Der hohe Geist ist nicht der Freundschaft ferne,
Die Menschen sind den Harmonien gerne
Und der Vertrautheit hold, dass sie der Bildung leben,
Auch dieses ist der Menschheit so gegeben.

(Friedrich Hölderlin, 1770-1843)

L‘ amitié

Quand les hommes connaissent les hommes du dedans,
Ils peuvent s‘appeler joyeusement amis,
La vie ainsi des hommes est beaucoup mieux connue,
Ils la trouvent en esprit plus intéressante.

L‘esprit élevé n‘est pas loin de l‘amitié,
Les hommes ont plaisir aux harmonies et aiment
L‘intimité, et vivre pour la culture,
Cela aussi est donné ainsi ŕ l‘humanité.

(20 mai 1758 – Scardanelli)
(Friedrich Hölderlin, « Freundschaft », in Anthologie bilingue de la poésie allemande, Paris, Gallimard, (Bibliotheque de la Pléiade), 1993)

Friendship

When men know the men inside,
They can happily call friends,
The lives of men and is much better known,
They find it more interesting in mind.

The high spirit is not far from friendship,
Men have fun with harmonies and love
The intimacy, and live for Culture,
This too is given and to humanity.

(20 mai 1758 – Scardanelli)
(Friedrich Hölderlin, „Freundschaft” in bilingual anthology of German poetry, Paris, Gallimard, (Library of Pléiade), 1993)

Prietenie

Când oamenii se cunosc atât de bine
Ei sunt atunci prieteni cu adevărat,
Viața, în acest fel, pentru ei devine
Interesantă și de un spirit mai elevat.

Spiritele elevate știu ce-nseamnă – prietenie
Împreună le plac armoniile, simplitatea
Și iubesc confidențele; trăind viața cu bucurie
Și pentru cultură, prin aceasta își relevă umanitatea.
(traducere : Georgeta R.M.- 2013 )

Despre prietenie s-a vorbit și s-a scris mult și se va mai scrie pentru că este importantă și scumpă sufletului omenesc. Multe prietenii de mare noblețe, elevate au rămas în istoria omenirii, căci prietenia a fost considerată un sentiment nobil și înălțător, de aceea i-au fost închinate pagini literare, poeme în versuri sau proză.
Pitagora (c560-500) matematician, filozof grec ne vorbește de cultul prieteniei afirmând că: ”prietenul este un alter ego al nostru, însemnând adesea același mod de a gândi, a simți și a acționa în împrejurări date.”
Zenon un alt filozof al antichității, presocratic, numit de Aristotel, fondatorul dialecticii cunoscut datorită paradoxurilor (aporiilor în număr de 40) sale, afirmă și el că: ”un prieten este un alt tu însuți.”

Una din cele mai frumoase și înălțătoare prietenii având la bază aspirații și sentimente alese a fost și prietenia dintre Bartolomeu Valeriu Anania, Ana Blandiana și Romulus Rusan pe care am aflat-o citind destăinuirile prof. Gh. Țigău despre întâlnirea sa cu cei trei prieteni a căror prietenie era întemeiată pe o stimă reciprocă și o prietenie de elevată esență sufletească și morală.
Sursa: aici

O altă prietenie celebră și legendară este prietenia dintre doi mari scriitori români, Cezar Ivănescu și Marin Preda, care poate constitui o pagină de literatură impresionantă prin profunzimea ei socratică și prin destinul a doi creatori unul poet și celălalt romancier. Poetul un boem aristocrat, spiritualizat al Moldovei lui Eminescu, celălalt născut în acea parte a Câmpiei Române, vastă și toropitoare, unde “timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare”, dupa cum ne spune romancierul Marin Preda. Pe faimoșii scriitori i-au legat conviețuirea pentru o perioadă de cinci ani (ultimii a lui Marin Preda) într-un palat, Palatul Mogoșoaia, dăruit de comuniști scriitorilor români și creațiilor lor. Aici, într-un spațiu strălucitor și fecund al Marilor Brâncoveni cei doi prieteni și-au citit reciproc manuscrisele, au purtat discuțiile în urma cărora au scris cronicile literare. Aici la Palatul Mogoșoaia s-au plimbat singuri sau împreună cu soțiile lor, Maria și Elena ”trăind un timp paradisiac și dionisiac al marilor întâlniri și dialoguri, al marilor scrieri, iar legătura dintre ei a devenit una sacră, pe viață”.
”Pentru Cezar, Marin Preda, director al Editurii Cartea Românească, a reprezentat un ocrotitor profetic și autoritar: „Am citit volumul lui Cezar Ivănescu în redacția editurii. Din zecile de volume care ne vin, deodată am auzit o voce obsedată de un singur sentiment, cântat cu mare adâncime și forță de expresie… O adevărată voce de poet”. Dar poetul nu s-a folosit de protectoratul prietenului său, dimpotrivă, el s-a autodeclarat bodyguardul Maestrului. Dincolo de anecdoticul coabitării într-un astfel de palat, importante rămân construcțiile și darurile spirituale pe care și le-au făcut”. (Maria Oprea-1)

Și fiindcă azi e 20 martie și e primăvară ”și printre crengi adie-abia/ un vânt de primăvară…”, să ne aducem aminte (sau să aflăm) de poezia Cântec

Frumoasă eşti, pădurea mea,
Când umbra-i încă rară
Şi printre crengi adie-abia
Un vânt de primăvară…

Când de sub frunze moarte ies
În umbră viorele,
Iar eu străbat huceagul des
Cu gândurile mele…

Când strălucesc sub rouă grea
Cărări de soare pline,
Frumoasă eşti, pădurea mea.
Şi singură ca mine…

G.Topârceanu

a lui George Topârceanu, poet care s-a bucurat de prietenia lui Garabet Ibrăileanu, Demonstene Botez și Mihail Sadoveanu, care i-au apreciat inteligența iscoditoare ce voia să pătrundă adânc, dincolo de aparența lucrurilor spre esența și semnificația lor. De aceea poezia lui aparent distractivă are totdeauna un sens mai profund decât apare la prima vedere, fiind citit și admirat de oameni din diverse straturi sociale. Iată unul dintre autografele șăgalnice specifice poetului: ”Unei doamne: – Gene lungi și ostenite/silueta de prințesă/ce-ar fi dacă i-aș trimite/o scrisoare cu adresă ?”
George Topârceanu a fost unul dintre cei mai carismatici scriitori din mediul cultural al Iaşilor în perioada interbelică, pe cât de apreciat de public, pe atât de denigrat de critica literară.
O descriere a celui mai bun prieten al lui Topîrceanu, Demostene Botez, stă mărturie în acest sens:
„Dacă la vreo şezătoare literară apărea pe scenă Topîrceanu, sala izbucnea spontan în aplauze. Dar nu în aplauze reci, care manifestă o admiraţie cerebrală, ci un joc zglobiu al mâinilor, mărturie de mulţumire şi plăcere”.
A avut o relaţie sentimentală discretă şi de lungă durată cu Otilia Cazimir, care, ca şi Demostene Botez, i-au stat alături până în ultimele clipe. Demostene Botez, de altfel, i-a pus la dispoziţia lui Topîrceanu, în 1932, casa sa din cartierul Copou, loc în care poetul s-a şi stins în 1937 după o lungă suferinţă. Casa din Copou a lui Demostene Botez este acum Casa Memorială „George Topîrceanu”.

Și lista prieteniilor ar putea să continue, prietenii exemplare, de o mare noblețe, cum au fost și acelea dintre Schiller și Goethe, Vasile Alecsandri și Nicolae Bălcescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă și Ioan Slavici, Tudor Arghezi, N.D. Cocea și Gala Galaction și mulți alții.

12 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Alexandru Macedonski, poet al rondelurilor

”Un gând și un cuvânt
pentru un poet al rozelor,
al rondelului, cu vers briant
ce este înscris pe harta stelelor.”

Supranumit poet al rondelurilor, Alexandru Macedonski este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. S-a format ca poet sub influența literaturii franceze, a curentului romantic inspirat de romantismul francez, mai ales de opera poetului Alfred de Musset. Poezia sa se remarcă prin sugestie și muzicalitate, cu un discurs liric care se bazează pe metafore concrete, îmbinând cu măiestrie tradiția cu modernitatea. A fost nu numai un poet ci și un publicist, prozator și dramaturg, a inițiat cenaclul și revista Literatorul și pentru scurt timp cotidianul Liga ortodoxă. Este tributar ideologiei pașoptiste având ca deviză Lupta pentru lumină.
Trebuie amintit și de latura clasică și satirică a operelor sale care își trage rădăcinile din preferințele arătate Iliadei lui Homer, Idilelor lui Teocrit, Bucolicelor lui Vergiliu și Satirelor lui Juvenal, Dialogurile morților lui Lucian, lectura parnasienilor, ș.a.

Rondelul de aur

Căldura de aur topit,
Și pulbere de-aur pe grâne,
Ciobani și oi de-aur la stâne,
Și aur pe flori risipit.

În toți, și în tot, potopit,
El bate din aripi păgâne.
Căldura de aur topit,
Și pulbere de-aur pe grâne.

De-al soarelui jar cotropit,
Pământul, sub vrajă, rămâne,
Și orice femei se fac zâne,
Cu suflet din flăcari răpit-
Căldura de aur topit.

(de: Alexandru Macedonski)

Rondelul marilor roze

Mari roze bogate și grele
Abia mai pot capul să-și țină
De luxul ce poartă pe ele,
Scăldate-n albastra lumină.

Miresme plutesc prin grădină,
Iar roua deșiră mărgele
Pe roze bogate și grele,
Ce-abia mai pot capul să-și țină.

Avântul simțirilor mele
Mă duce-ntr-o sferă senină
De ceața lumeștilor rele,
În care, pe frunte-mi se-nclină
Mari roze bogate și grele.

(de: Alexandru Macedonski)

Rondelul meu

Când am fost ură am fost mare,
Dar, astăzi, cu desăvârșire
Sunt mare, ca mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.

Ești mare când n-ai îndurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ți-este inima iubire,
Când ți-este sufletul iertare.

Știu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viața trecem în neștire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restriștea cât de mare,
Și înălțarea e-n iertare.

(de: Alexandru Macedonski)

Surse cu poezii și biografie: 1, 2 , 3

Posted: Georgeta R.M.

8 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Primăvara

Din somnul orb de noapte-ntunecoasă
De unde-au stat departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă
În rochii înflorite până jos.

E primăvară, iarăşi primăvară!
Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele-afară,
De ghiocei, de crini, de toporaşi.

Se simte iarăşi mirosul câmpiei
Din nou aruncă soarele pojar
La cântecul înalt al ciocârliei
Ies roadele cu capetele-afar’.

Aruncă ziua peste tot cu vrăbii
În codri cucii iară-au năvălit
Se bat cu gâtul păsările-n săbii
Şi glasurile-şi dau la ascuţit.

de: Virgil Carianopol

8 comentarii

12/03/2014 · 11:00 am

De ziua mamei

8 Martie

Rondel pentru mama

Îți râde primăvara în priviri,
se bucură văzându-te în fereastră
cum o admiri pe zâna măiastră
a tinereții, cu jocul de culori și de trăiri.

Cum stai pe gânduri și te miri,
uimită de soarele și zarea albastră
îți râde primăvara în priviri,
se bucură văzându-te-n fereastră.

Așa îmi apare mama în amintiri
din părinteasca casă a noastră,
ursită de o zână – o săiastră,
pentru un timp – cu altfel de trăiri.

îți râde mamă primăvara în priviri!

de: Georgeta R.M.

Ninge … primăvara

E primăvară și ninge,
ninge cu zile frumoase de martie:
cu 1 Martie, cu 8 Martie, … tot ce atinge
mintea și sufletele noastre cu bucurie,
cu motive frumoase între oameni – spre armonie.

Ninge și e primăvară în eter,
ninge dinspre pământ spre cer
ușor, încet și îndrăzneț cu ghiocei,
cu toporași – a devenit un obicei
în fiecare an, așa e primăvara – anotimpul dragostei.

de : Georgeta R.M.

De 8 Martie

E seară, și s-au aprins pe cer atâtea stele
ce licăresc uimite spre al nostru drag Pământ,
cu gândul dacă aș vrea lumină să culeg din ele,
oare câte ar veni să lumineze cu iubire și cu cânt ?
Numai cu gândul ce gândesc
și iată, parcă mai tare licăresc
de parcă ar vrea să îmi vorbească
și-un dar cu înțeles să-mi povestească.
Întind o mână spre cerul înstelat
și prind a lor raze jucăușe de îndat,
iau înțelesul, iubire, lumină, ca un dar
și ți-l închin azi ție, Mamă, că e 8 Martie,
o zi frumoasă de primăvară în calendar.

de: Georgeta R. M.

9 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

De Mărțișor

Martisor

Născut din albul fulgilor de nea și din iubire
a vieții, prin a soarelui caldă strălucire,
în prima zi de martie, mărțișorul e motiv de bucurie,
aducând cu el în dar, dragi clipe de armonie.

E semn al primăverii ce vine, e vestit
și are atâtea daruri de oferit
care sunt concentrate în gânduri și simbol,
dar și în cuvinte dragi – un mic miracol.

Unii îl poartă-n piept cu drag și cu mândrie,
ca semn de primăvară, dragoste sau de prietenie,
dar și ca să-și apropie soarele purtându-i chipul,
să aibă putere, sănătate și curăție în tot timpul.

E vechi de opt mii de ani – din cercetări de seamă,
dar tânăr și viguros în fiecare primăvară
când, ghiocelul îi face semn să nu se teamă
și să aline dorul de primăvară, de iubire, ce se declară.

de Georgeta R.M.

Rondel de mărțișor

În luna martie mii de mărțișoare
sunt interese evidente
când, intențiile, nobile momente,
sunt daruri cu lănțișoare.

Se nasc multe iubiri ardente
urmare a darurilor cu lănțișoare,
în luna martie, mii de mărțișoare
sunt interese evidente.

E primăvară cu intenții clare
când, cele mai profunde sentimente
se cuibăresc în sufletele inocente
și până la cele mai încercate (realmente),

în luna martie-s mii de mărțișoare.

de: Georgeta R.M.

8 comentarii

Din categoria Motive pentru condei