Despre prietenie

Holderlin

Freundschaft

Wenn Menschen sich aus innrem Werte kennen,
So können sie sich freudig Freunde nennen,
Das Leben ist den Menschen so bekannter,
Sie finden es im Geist interessanter.

Der hohe Geist ist nicht der Freundschaft ferne,
Die Menschen sind den Harmonien gerne
Und der Vertrautheit hold, dass sie der Bildung leben,
Auch dieses ist der Menschheit so gegeben.

(Friedrich Hölderlin, 1770-1843)

L‘ amitié

Quand les hommes connaissent les hommes du dedans,
Ils peuvent s‘appeler joyeusement amis,
La vie ainsi des hommes est beaucoup mieux connue,
Ils la trouvent en esprit plus intéressante.

L‘esprit élevé n‘est pas loin de l‘amitié,
Les hommes ont plaisir aux harmonies et aiment
L‘intimité, et vivre pour la culture,
Cela aussi est donné ainsi ŕ l‘humanité.

(20 mai 1758 – Scardanelli)
(Friedrich Hölderlin, « Freundschaft », in Anthologie bilingue de la poésie allemande, Paris, Gallimard, (Bibliotheque de la Pléiade), 1993)

Friendship

When men know the men inside,
They can happily call friends,
The lives of men and is much better known,
They find it more interesting in mind.

The high spirit is not far from friendship,
Men have fun with harmonies and love
The intimacy, and live for Culture,
This too is given and to humanity.

(20 mai 1758 – Scardanelli)
(Friedrich Hölderlin, „Freundschaft” in bilingual anthology of German poetry, Paris, Gallimard, (Library of Pléiade), 1993)

Prietenie

Când oamenii se cunosc atât de bine
Ei sunt atunci prieteni cu adevărat,
Viața, în acest fel, pentru ei devine
Interesantă și de un spirit mai elevat.

Spiritele elevate știu ce-nseamnă – prietenie
Împreună le plac armoniile, simplitatea
Și iubesc confidențele; trăind viața cu bucurie
Și pentru cultură, prin aceasta își relevă umanitatea.
(traducere : Georgeta R.M.- 2013 )

Despre prietenie s-a vorbit și s-a scris mult și se va mai scrie pentru că este importantă și scumpă sufletului omenesc. Multe prietenii de mare noblețe, elevate au rămas în istoria omenirii, căci prietenia a fost considerată un sentiment nobil și înălțător, de aceea i-au fost închinate pagini literare, poeme în versuri sau proză.
Pitagora (c560-500) matematician, filozof grec ne vorbește de cultul prieteniei afirmând că: ”prietenul este un alter ego al nostru, însemnând adesea același mod de a gândi, a simți și a acționa în împrejurări date.”
Zenon un alt filozof al antichității, presocratic, numit de Aristotel, fondatorul dialecticii cunoscut datorită paradoxurilor (aporiilor în număr de 40) sale, afirmă și el că: ”un prieten este un alt tu însuți.”

Una din cele mai frumoase și înălțătoare prietenii având la bază aspirații și sentimente alese a fost și prietenia dintre Bartolomeu Valeriu Anania, Ana Blandiana și Romulus Rusan pe care am aflat-o citind destăinuirile prof. Gh. Țigău despre întâlnirea sa cu cei trei prieteni a căror prietenie era întemeiată pe o stimă reciprocă și o prietenie de elevată esență sufletească și morală.
Sursa: aici

O altă prietenie celebră și legendară este prietenia dintre doi mari scriitori români, Cezar Ivănescu și Marin Preda, care poate constitui o pagină de literatură impresionantă prin profunzimea ei socratică și prin destinul a doi creatori unul poet și celălalt romancier. Poetul un boem aristocrat, spiritualizat al Moldovei lui Eminescu, celălalt născut în acea parte a Câmpiei Române, vastă și toropitoare, unde “timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare”, dupa cum ne spune romancierul Marin Preda. Pe faimoșii scriitori i-au legat conviețuirea pentru o perioadă de cinci ani (ultimii a lui Marin Preda) într-un palat, Palatul Mogoșoaia, dăruit de comuniști scriitorilor români și creațiilor lor. Aici, într-un spațiu strălucitor și fecund al Marilor Brâncoveni cei doi prieteni și-au citit reciproc manuscrisele, au purtat discuțiile în urma cărora au scris cronicile literare. Aici la Palatul Mogoșoaia s-au plimbat singuri sau împreună cu soțiile lor, Maria și Elena ”trăind un timp paradisiac și dionisiac al marilor întâlniri și dialoguri, al marilor scrieri, iar legătura dintre ei a devenit una sacră, pe viață”.
”Pentru Cezar, Marin Preda, director al Editurii Cartea Românească, a reprezentat un ocrotitor profetic și autoritar: „Am citit volumul lui Cezar Ivănescu în redacția editurii. Din zecile de volume care ne vin, deodată am auzit o voce obsedată de un singur sentiment, cântat cu mare adâncime și forță de expresie… O adevărată voce de poet”. Dar poetul nu s-a folosit de protectoratul prietenului său, dimpotrivă, el s-a autodeclarat bodyguardul Maestrului. Dincolo de anecdoticul coabitării într-un astfel de palat, importante rămân construcțiile și darurile spirituale pe care și le-au făcut”. (Maria Oprea-1)

Și fiindcă azi e 20 martie și e primăvară ”și printre crengi adie-abia/ un vânt de primăvară…”, să ne aducem aminte (sau să aflăm) de poezia Cântec

Frumoasă eşti, pădurea mea,
Când umbra-i încă rară
Şi printre crengi adie-abia
Un vânt de primăvară…

Când de sub frunze moarte ies
În umbră viorele,
Iar eu străbat huceagul des
Cu gândurile mele…

Când strălucesc sub rouă grea
Cărări de soare pline,
Frumoasă eşti, pădurea mea.
Şi singură ca mine…

G.Topârceanu

a lui George Topârceanu, poet care s-a bucurat de prietenia lui Garabet Ibrăileanu, Demonstene Botez și Mihail Sadoveanu, care i-au apreciat inteligența iscoditoare ce voia să pătrundă adânc, dincolo de aparența lucrurilor spre esența și semnificația lor. De aceea poezia lui aparent distractivă are totdeauna un sens mai profund decât apare la prima vedere, fiind citit și admirat de oameni din diverse straturi sociale. Iată unul dintre autografele șăgalnice specifice poetului: ”Unei doamne: – Gene lungi și ostenite/silueta de prințesă/ce-ar fi dacă i-aș trimite/o scrisoare cu adresă ?”
George Topârceanu a fost unul dintre cei mai carismatici scriitori din mediul cultural al Iaşilor în perioada interbelică, pe cât de apreciat de public, pe atât de denigrat de critica literară.
O descriere a celui mai bun prieten al lui Topîrceanu, Demostene Botez, stă mărturie în acest sens:
„Dacă la vreo şezătoare literară apărea pe scenă Topîrceanu, sala izbucnea spontan în aplauze. Dar nu în aplauze reci, care manifestă o admiraţie cerebrală, ci un joc zglobiu al mâinilor, mărturie de mulţumire şi plăcere”.
A avut o relaţie sentimentală discretă şi de lungă durată cu Otilia Cazimir, care, ca şi Demostene Botez, i-au stat alături până în ultimele clipe. Demostene Botez, de altfel, i-a pus la dispoziţia lui Topîrceanu, în 1932, casa sa din cartierul Copou, loc în care poetul s-a şi stins în 1937 după o lungă suferinţă. Casa din Copou a lui Demostene Botez este acum Casa Memorială „George Topîrceanu”.

Și lista prieteniilor ar putea să continue, prietenii exemplare, de o mare noblețe, cum au fost și acelea dintre Schiller și Goethe, Vasile Alecsandri și Nicolae Bălcescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă și Ioan Slavici, Tudor Arghezi, N.D. Cocea și Gala Galaction și mulți alții.

Anunțuri

12 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

12 răspunsuri la „Despre prietenie

  1. ane

    ”și printre crengi adie-abia/ un vânt de primăvară…” O primavara fericita!

    Apreciază

  2. vast subiect si excelente alegerile tale lingvistice… 🙂 daca vei avea timp si „chemare”(interes!), vei gasi câteva texte dedicate prieteniei aici: 🙂
    http://myvirtualplayground.wordpress.com/?s=amiti%C3%A9

    Apreciază

  3. Ştefania

    Felictări pentru articol, Georgeta. Foarte frumos subiect ai ales, prietenia.
    În ziua de astăzi nu ştiu dacă mai există prietenii adevărate, mai degrabă doar cunoştinţe iar tot ce inseamnă prietenie se restrânge în jurul familiei! O zi minunată îţi doresc, Georgeta şi-o primăvară frumoasă! 🙂

    Apreciază

  4. Multumesc ! Tot ce-ai spus e foarte adevărat și mă bucur că ai spus în felul acesta. Dar cred că și un gând bun, un cuvânt prietenesc contează. O zi bună în continuare !

    Apreciază

  5. Un articol cu totul special! 🙂

    Apreciază