27 Martie 1918 – Revenirea Basarabiei la Țara Mamă

Să ne reamintim ce a însemnat în istoria românilor din țară și de pretutindeni atunci și acum data de 27 martie 1918 sau 9 aprilie 1918 (stil vechi). Dar înainte de toate ar trebui să spunem că Basarabia reprezintă cel mai răsăritean spaţiu al românilor. Ea este locuită de acelaşi popor român care se întâlneşte şi în Moldova, Bucovina, Maramureș, Crișana, Banat, Transilvania sau Dobrogea.
Basarabia ”era parte componentă a teritoriului locuit de români sau de strămoşii lor, iar Prutul nu despărţea două regiuni, ci curgea prin mijlocul aceluiaşi teritoriu, după cum curgea Siretul prin mijlocul Moldovei” (Prof.dr. Mihai Cotenescu).
Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu patria-mamă.
Încorporată Rusiei țariste prin tratatul de la București din 1812, Basarabia parte întregitoare a Moldovei lui Ștefan cel Mare și Sfânt pentru noi românii – neam vechi, de geto-daci vitregiți în decursul istoriei datorită tumultului lacom, clocotitor și războinic al neamurilor care ”ne-au vizitat”, s-a reîntors pe 27 martie 1918 la patria mamă.

” Străvechi cetăți, în urmă de privești
Pe Nistru ctitorite coroanele domnești
Tighina și Soroca, Cetatea și Hotin
Trecutul și prezentul, amarnicul destin.

Și-au pus speranța-n ele, ca pietre de hotar,
S-oprească năvalirea și hoarda de barbar.
Au stat de veghe zile, și nopțile cu lună
Străjeri viteji ca-n basme, la patria străbună.”

(Alexandru Tomescu, 27 martie 2007)

Până la această dată deputați ai Basarabiei, delegați ucraineni și ruși la Sfatul țării au votat în favoarea Unirii, fapt care a ferit Basarabia de multe tragedii, despre care s-a scris (Mihai Tașcă). Încă din 18 aprilie/1 mai 1917, s-au adunat la Odesa peste 10.000 de basarabeni, de la ofiţeri, soldaţi, preoţi, studenţi, și alte categorii sociale. În aceste zile s-a ținut Congresul preoților și a învățătorilor care au cerut alegerea unui mitropolit român, convocarea unei adunări naționale și constituirea unui Înalt Sfat cu atribuții legislative și executive, care și-a început activitatea din 21 noiembrie/decembrie 1917.
De asemeni este importantă amintirea activitatății unioniste a refugiaţilor ardeleni şi bucovineni cât și Constituirea Partidului Naţional Moldovenesc înființat în aprilie 1917, sub conducerea lui Vasile Stroiescu, cu concursul fruntașilor Pantelimon Halippa, Pavel Gore, Vladimir Herța și a transilvăneanului Onisifor Ghibu.
Activitatea unionistă a refugiaţilor ardeleni şi bucovineni cât și refugiați din vechiul Regat, au dezvoltat în Basarabia o propagandă vie pentru cauza naţională şi pentru unirea românilor. Printre aceștia s-au numărat Onisifor Ghibu, Octavian Goga, Ion Nistor ș.a. care printre altele au ajutat și la organizarea de întruniri la care se discutau problemele populaţiei şi se căutau soluţii.
În ianuarie 1918, atât România cât şi Republica Democrată Moldovenească se găseau într-o situaţie extrem de delicată datorită tensiunilor externe, în același timp curentul care cerea unirea devenise de nestăvilit.
În acest context, la Iaşi au început discuţiile și pregătirile legate de modalitatea de realizare a Unirii. În cadrul şedinţei guvernului de la Iaşi din 23 martie, la care au participat şi Ion Inculeţ – președintele ales al Sfatului Țării, Ciugureanu şi Constantin Stere, s-a decis trimiterea unei delegaţii la Chişinău, care să supună chestiunea unirii în Sfatul Ţării. Constantin Stere a sosit la Chişinău în 24 martie, iar în 26 martie a ajuns şi primul-ministru Alexandru Marghiloman ca reprezentant al guvernului român.
Pe scurt, aceste mișcări au dus dus în final la declararea Unirii în mod legal pe 27 martie 1918, (respectiv 9 aprilie 1918) a cărei legitimitate a fost recunoscută și internațional prin Conferinţa de Pace de la Paris din 1920 .
Era, după cum avea să spună Regele Ferdinand, „înfăptuirea unui vis care demult zăcea în inimile tuturor românilor de dincolo şi de dincoace de apele Prutului”. Unirea a fost primită cu entuziasm şi satisfacţie de românii de pretutindeni şi a stimulat lupta de eliberare a românilor aflaţi sub stăpânire străină.

Surse despre Istoria Basarabiei și informații despre Unirea Basarabiei cu România:
Istoria Basarabiei
Enciclopedia României
Istoria Md
Istoria Md
Descoperă Basarabia

Lui Alexei Mateevici :
”Un gând și un cuvânt vrea să vorbească
pentru un poet cu iubire de țară,
de neam, de limbă românească
ce-n versuri și imn se declară”.

Alexei Mateevici

Tot într-o zi de 27 martie (1888) s-a născut preotul și poetul Alexei Mateevici, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia, a cărei poezie ”Limba noastră” este poate cea mai frumoasă odă dedicată limbii române. În Republica Moldova (Basarabia) versurile poeziei ”Limba noastră” sunt foarte cunoscute, căci ele constituie imnul naţional:

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cîntec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrînii
Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le `nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plîng şi care o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării`n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Am aflat citind că:
-pentru mireasma versurilor sale poetul a fost asemănat cu Mihai Eminescu și a fost considerat slujitorul limbii române;
-bustul său de pe Aleea Clasicilor din Chișinău este realizat de sculptorul Al. Plămădeală pe care-l cunoștea din 1910;
-deși a citit și a tradus mult – cărți religioase și beletristică, Alexei Mateevici a rămas fidel culturii populare românești, publicând numeroase studii având ca teme istoria poporului român și tradițiile lui multiseculare;
-el a adus un nou suflu în școala teologică și în învățământul din Chișinău, capitala Basarabiei, pământ românesc: ”Trebuie să știm că suntem români. Aceasta trebuie să le-o spunem și copiilor noștrii și tuturor celor neluminați. Să-i luminăm pe toți cu lumină dreaptă”
-teatrul ”Alexei Mateevici” din Chișinău este singurul teatru poetic din Europa. Aici se montează și au loc spectacole de folclor (Miorița, Toma Alimoș, etc.), de poezii autohtone și după cele mai cunoscute opere românești și universle din creațiile lui: Eminescu, Alecsandri, Mateevici, Topârceanu, Blaga, Druță, Aitmatov, Lermontov, din poezia japoneză, turcă, cehă, etc.
-recitalurile actorilor Nicolae Jelescu, Margareta Nazarchievici sunt apreciate atât în Basarabia, dar și în România, Italia, SUA, și Ucraina;
-în 1988 a fost fondată pentru comemorarea centenarului poetului Alexei Mateevici, Casa memorială Alexei Mateevici – actual casă muzeu. Casa a fost construită de tatăl poetului, preot în biserica satului. Casa muzeu deține mai mult de 7000 de articole, fotografii, obiecte personale;
-deși a murit la o vârstă de numai 29 ani, el a lăsat o moștenire literară impresionantă: un set de traduceri și lucrări documentare despre istoria și dezvoltarea creștinismului în Basarabia (actual R. Moldova), precum și o colecție de poeme care au fost publicate după moartea sa;
În fiecare primăvară în satul Zaim, se organizează Zilele Poeziei lui Alexei Mateevici în cadrul cărora are loc și un concurs al tinerelor talente: ”Comoara”.

Poezii, proză, traduceri, publicistică – aici.
Surse: 1, 2, 3, 4

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

6 răspunsuri la „27 Martie 1918 – Revenirea Basarabiei la Țara Mamă

  1. of, of si iarasi of… 😦 din 1940 încoace… am o prietena din Moldova „rusa”, Elena M. fosta profa de franceza care-i în Franta de 17 ani, dupa un cumplit „parcurs al combatantului”…
    * * *
    poemu’ „limba noastra” mi-era deja cunoscut… admiratie, stima si respect pentru acest articol emotionant… ❤
    * * *
    seara placuta si-un sfârsit de saptamâna senin… cu drag, Mélanie NB
    P.S. mi-s nascuta la Bacau din parinti argeseni get-beget(RIP), însa n-am locuit acolo…

    Apreciază

  2. Mulțumesc mult Melanie pentru apreciere și mă bucur că știți de frumoasa poezie. Consider că orice român trebuie să știe cât mai multe despre istoria, literatura, operele de artă, etc. a românilor, de neamul din care se trage, dar și cea universală care unește și-i împrietenește pe oameni. O seară plăcută și un sfârșit de săptămână excelent.

    Apreciază

    • Pentru Melanie cu drag:


      Note de primăvară

      Verde crud, verde crud…
      Mugur alb, și roz și pur,
      Vis de-albastru și azur,
      Te mai văd, te mai aud!

      Oh, punctează cu-al tau foc,
      Soare, soare…
      Corpul ce întreg mă doare,
      Sub al vremurilor joc.

      Dintr-un fluier de răchită,
      Primăvara,
      O copilă poposită la fântână
      Te îngână
      Pe câmpia clara…

      Verde crud, verde crud…
      Mugur alb, și roz și pur,
      Te mai văd, te mai aud,
      Vis de-albastru și azur.
      (George Bacovia)

      Năzuință

      Noaptea
      îmi plimbam trupul
      pe ţărmul apei
      şi priveam cerul.

      Sufletul
      îmi era deja
      la steaua
      ce-mi lumina drumul.

      Mintea
      născocea poteci
      să mi-l ajungă.

      Gândeam
      că la prima cotitură
      dintre apă şi cer,
      voi ajunge
      la totul din mine

      şi alergam,
      alergam
      şi nu mă întrebam
      de ce valurile mării,
      înghiţeau nisipul

      şi era tot mai mult,
      mai lungă
      cărarea până

      o să-mi las trupul
      şi o să alerg cu gândul
      să-mi ating
      steaua.
      (Marius Iulian Zinca)

      ”Omul nu este numai o fiinţă liberă; el este de asemeni o conştiinţă dilatată peste marginile individualismului şi ajunsă la sentimentul solidarităţii internaţionale”. (Vladimir Streinu – scriitor. critic literar, istoric literar și poet argeșan )

      Apreciază

  3. Felicitări pentru articol şi-ţi mulţumesc că ai împărtăşit cu noi informaţii atât de preţioase şi poezii ce ajung la suflet. Este foarte emoţionant şi foarte bine documentat.
    Eu sunt absolut de acord ca Basarabia să revină la Ţara Mamă, căci suntem fraţi români cu toţii şi este păcat să fim despărţiţi. Uniţi vom deveni şi mai puternici.
    O seară minunată îţi doresc, Georgeta! 🙂

    Apreciază

  4. Multumesc mult Ștefania pentru apreciere. Mi se pare important să ne amintim, să cinstim momentele importante ale țării, ale neamului românesc din care ne tragem. Atâta timp cât toți românii din țară, Basarabia și din alte părți ale Europei, cât și din întreaga lume, nu-și uită neamul, limba, istoria, trăind cinstit și demn cred că deja există unirea, restul vine de la sine.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s