Secvențe frumoase din muzica barocă (sau o poveste din spatele muzicii)

Barocul muzical, curent din muzica clasică europeană ce s-a manifestat aproximativ între 1600 și 1750 a format o punte de legătură între renaștere și clasicism dezvoltându-se în această perioadă genuri muzicale precum opera, cantata, oratoriul, concertul și sonata.
Trecerea de la renascentism la baroc s-a făcut prin utilizarea armoniei îndreptată spre tonalitate prin utilizarea tot mai frecventă a basului. Armonia este rezultatul final al contrapunctului iar basul este o reprezentare a acestei armonii. Lucrările muzicale din epoca barocă sub forma fugilor cuplate cu preludii și toccate pentru orgă, au reprezentat un catalog virtual al modalităților contrapunctuale care au fost capabile să țese adevărate pânze de armonie, ducând astfel la descoperirea subtilităților armonice și melodice.
Stilul baroc se regăsește reprezentat și în arhitectură, mobilier.

” Mai mult, nici o muzică nu poate depăși pragul pe care îl atinge muzica barocă, de exemplu, ale cărei unde sonore au frecvențe care se înscriu în zona de activare optimă a activitații cerebrale. Dacă ascultăm muzică barocă, neuronii capătă un ritm de activitate ciclică între 8 si 12 cicli pe secundă, ceea ce se întamplă numai în cazul geniilor ! Numai că geniile îl au permanent, în vreme ce omul care ascultă muzica îl are doar cât ascultă muzica, dar este suficient, pentru că îmbunătațește memoria”. ( Sursa: Ceașca de cultură )

Antonio Vivaldi
Antonio Vivaldi – Portret de François Morellon La Cave, în 1723

Surse: http://ro.wikipedia.org/wiki/Barocul_în_muzică
http://ro.wikipedia.org/wiki/Baroc

Anunțuri

Comentarii închise la Secvențe frumoase din muzica barocă (sau o poveste din spatele muzicii)

19/05/2014 · 6:30 am

Comentariile nu sunt permise.