Glorie eroilor neamului !

Dintre mulți eroi ai neamului sunt și

Ioan D. POPESCU – Erou al Umanităţii
21.06.1914, Horodnicu de Sus – 05.02.1988, Rădăuţi

A salvat zeci de mii de vieţi, fără să-i piese de etnia, de credinţa sau orientarea politică a oamenilor pe care i-a salvat. Datorită lui Ioan D. Popescu s-au bucurat de viitor şi vreo douăzeci de mii de evrei, şi câteva sute de ţărani de prin satele rărăuţene, cuprinşi în „lista lui Plosneac”, şi membrii familiei Eroului Martir Vladimir Macoviciuc. În Transnistria, i s-a spus „Ocrotitorul Jidanilor” (ca şi cartea din 2002), deşi era doar ocrotitorul a tot ceea ce este cu adevărat omenesc.

Simeon HÂJ – Erou al Umanităţii
31.09.1895, Volovăţ – 1988, Rădăuţi

Voluntar bucovinean în Armata Română, în timpul Războiului Reîntregirii Neamului, Simion Hâj, jurist cu studii şi doctorat în Franţa, ulterior avocat cernăuţean, a salvat de la deportare în lagărele de exterminare din Transnistria multe familii de evrei din Vaşcăuţi, Storojineţ şi Cernăuţi, faptele sale pline de eroism umanitar fiind onorate, în 2004, prin acordarea titlului „Drept între popoare”, acordat de statul Israel, prin intermediul institutului „Yad Vashem”.

Lascăr LUŢIA – Erou al Bucovinei
31.09.1895, Volovăţ – 1988, Rădăuţi

Voluntar bucovinean în Armata Română, în timpul Războiului Reîntregirii Neamului, Simion Hâj, jurist cu studii şi doctorat în Franţa, ulterior avocat cernăuţean, a salvat de la deportare în lagărele de exterminare din Transnistria multe familii de evrei din Vaşcăuţi, Storojineţ şi Cernăuţi, faptele sale pline de eroism umanitar fiind onorate, în 2004, prin acordarea titlului „Drept între popoare”, acordat de statul Israel, prin intermediul institutului „Yad Vashem”.

Traian POPOVICI – Erou al Umanităţii
17.10.1892, Ruşii Mănăstioarei – 04.06.1946, Colacu

Cinstit de către statul Israel cu medalia şi diploma de „Drept între popoare”, în 1989, pentru că, în anii 1941 şi 1942, ca primar al Cernăuţilor, a salvat de la deportare peste 20.000 de evrei, dar şi cu publicarea, în 2002, a volumului său de „Spovedanii”, ediţie româno-engleză, finanţată de Fundaţia Dr. Wilhelm Filderman, Traian Popovici, ucis de bolşevici, în 1946, îşi doarme somnul de veci nu în satul natal, ci în Colacu, vegheat de un monument stingher şi enigmatic.

Alexandru BOCĂNEŢU
11.08.1889, Stupca – 12.08.1972, Stupca

Luptător în Războiul Sfânt al Întregirii Neamului, Alexandru Bocăneţu a scris „Istoria oraşului Cernăuţi pe timpul Moldovei”, monografia „Mănăstirea Moldoviţa” (1933), dar opera lui fundamentală cuprinde studiile: „Terminologia agrară în limba română” (Codrul Cosminului / 1925-1928), „Relaţiile româno-cehe de la origini până azi” (1929), „Relaţiile româno-polone de la origini până azi” (1930), „Relaţiile româno-ruse de la origini până azi” (1930) şi „Relaţiile româno-bulgare de la origini până azi” (1931).

Ion GRĂMADĂ – Eroul Bucovinei
22.12.1885, Zahareşti – 27.08.1917, Cireşoaia

Eroul Bucovinei, Doctor în litere şi filozofie la Viena, şi-a sfinţit viaţa cu nuvelele „De Înviere“, „Mihalache Trăsnea“ şi „În ajunul despărţirii“ (1904), „Din război“ şi „In Abbiategrasso“ (1905), „De ajun“ (1906), „Grota din Adelsberg“ şi „Studenţii“ (1909), „Hagigadar “ şi broşura „Din Bucovina de altădată“ (1911), cu monografia „România Jună din Viena“ (1912) şi cu fragmentul de roman „Vremuri de bejenie”(1914), recuperarea operei lui făcându-se târziu, în 2002, cu „Cartea sângelui”.

Teodor BALAN
26.07.1885, Gura Humorului – 25.11.1972, Gura Humorului

Inegalabil mărturisitor şi recuperator de memorie bucovineană, care ne-a încredinţat o puzderie de cărţi-document, printre care „Suprimarea mişcărilor naţionale din Bucovina / 1914-1918” şi „Răscoala ţăranilor din Ocolul Câmpulungului Moldovenesc din anul 1805” (1923), „Forum Nobilium din Bucovina” (1927), „Activitatea refugiaţilor moldoveni în Bucovina / 1848“ (1944) „Documente bucovinene” (7 volume (1933-1942, ultimul apărând recent) etc.

Iacob ZADIK
08.12.1867, Brătuleşti-Neamţ – 04.04.1970, Bucureşti

Intrând în Bucovina abia în 9 noiembrie 1918, cu trei zile mai târziu decât grănicerii maiorului Anton Ionescu, generalul Iacob Zadik, după ce pozase în faţa Istoriei cu „Proclamaţia de la Suceava”, ajungea la Cernăuţi, în 11 noiembrie, şi, în vreme ce grănicerii săi asigurau siguranţa cetăţenilor, a căilor de transport şi a graniţelor, el culegea gloria unui triumf istoric irepetabil, devenind, în Bucovina, un simbol mai presus de merite lui reale.

Aurel MIHALAŞ
1885 – 01.08.1917, Târgu-Ocna

Elev-plutonier în Armata Română, Aurel Mihalaş lupta, în prima zi de august a anului 1917, pe valea Trotuşului: „Se repezi din tranşeele ocupate de plutonul său şi, într-un avânt măreţ, începu a arunca granată după granată şi împrăştia moarte şi groază în rândurile duşmanului zăpăcit. O granată inamică, însă, puse capăt acestui brav soldat… făcând ca din jertfa vieţii sale viaţă să răsară pentru România Mare de mai târziu”. Nici ţărâna lui nu a fost adusă în Bucovina.

Vasile POPESCU
1885, Drăgoieşti – 01.11.1916, Poiana Spinului (Argeş)

Voluntar în Armata Română, fugit din Drăgoieşti pentru a participa la Războiul Sfânt de Întregire a Neamului, ca luptător în Regimentul 54 Infanterie, Vasile Popescu a căzut la Poiana Spinului, pe Argeş, în 1 noiembrie 1916. El „moare pentru idealul în slujba căruia s-a pus şi lasă în urmă o mamă văduvă şi bătrână, care-i plânge moartea timpurie încă şi azi” („Glasul Bucovinei”, 1927), dar ţărâna lui nu a mai ajuns acasă, lângă cea a mamei care l-a plâns.

Zamfir NICOARĂ
1884, Rus-Plavalar – 1916, Satulung

Absolvent al gimnaziului din Suceava, încorporat în armata austriacă şi participant la luptele din jurul Braşovului, Zamfir Nicoară a refuzat să tragă în ostaşii români, alegând să-şi sape singur mormântul, la o margine a cimitirului din Satulung, unde a şi fost executat. Preotul Zenovie Popovici, martor al tragediei, i-a mutat ţărâna, în 7 octombrie 1928, sub o troiţă din cimitirul din Săcele. În mod, simbolic, ţărâna lui a fost adusă recent şi înhumată lângă bisericuţa din Muzeul Satului din Suceava.

Dumitru CATANĂ
1884 – 1916, Satulung
Încorporat în armata austriacă şi participant la luptele din jurul Braşovului, Dumitru Catană, bucovinean cu identitate pierdută (din Rus? Din Poieni-Solca?), a refuzat să tragă în ostaşii români, alegând să-şi sape singur mormântul, la o margine a cimitirului din Satulung, unde a şi fost executat. Preotul Zenovie Popovici, martor al tragediei, i-a mutat ţărâna, în 7 octombrie 1928, sub o troiţă din cimitirul din Săcele. În mod, simbolic, ţărâna lui a fost adusă recent şi înhumată lângă bisericuţa din Muzeul Satului din Suceava.

Ambrosie MICUŢARU
1885 – decembrie 1921, Cluj

Trecut în România încă din 1914, Ambrosie Micuţaru a urmat Şcoala Militară, apoi a fost înrolat în Regimentul 8 Vânători, cu care s-a evidenţiat în luptele de la Oituz, din 1917. Căzând prizonier la Grozeşti, a fost internat într-un lagăr din Germania, unde, dacă s-ar fi alat că este bucovinean, ar fi fost spânzurat. Epuizat de boli, Ambrozie Micuţaru a murit în sanatoriul din Cluj, fără ca osemintele lui să fie aduse, măcar la nivel simbolic, în Bucovina.

Silvestru MICUŢARU
1884 – noiembrie 1922, Olăneşti

Coleg de clasă gimnazială suceveană cu Zamfir Nicoară, cel care, împreună cu Dumitru Catană, a preferat, în octombrie 1916, să-şi sape mormântul, decât să tragă în ostaşii români, Silvestru Micuţaru, fugit în România împreună cu vărul lui, Silvestru, în 1914, s-a înrolat, după Şcoala Militară, în Regimentul 56 Infanterie, cu care a făcut întreg Războiul Sfânt al Întregirii Neamului, şubrezindu-şi sănătatea şi murind la Olăneşti, unde i-a rămas pe veci ţărâna.

George Ungureanu – Martir al Bucovinei
12.04.1912, Câmpulung – 16.05.2012, Câmpulung

Condamnat la moarte, în lotul poetului Cezar Flamură, pentru că a refuzat să se lase recrutat în Securitate, George Ungureanu, Martir, martor şi mărturisitor de spirit românesc, ctitor de biserici, de troiţe şi de cărţi, a încredinţat memoriei veacurilor zeci de pagini, risipite prin publicaţiile din întreaga ţară, dar şi câteva cărţi cutremurătoare: „Camera zero” (1988), „Răsare soarele pe grind” (2010), „Prin labirintul vieţii” (2011), „Păţania lui Somnorilă” (2012).

Anton IONESCU
Istoricizantul zilei de 6 noiembrie 1918

Comandant al grănicerilor români de la Burdujeni, Vereşti şi Buneşti, maiorul Anton Ionescu, „trăind clipe pe care viaţa scurtă a unui om nu le repetă”, şi-a asumat riscurile de a intra în Bucovina, împreună cu grăniceri lui, în noaptea de 5 spre 6 noiembrie 1918, Divizia a 8-a a generalului Zadik alăturându-i-se abia în ziua de 8 noiembrie, când Anton Ionescu şi grănicerii lui treceau prin Rădăuţi, grăbindu-se să acopere sectorul Rădăuţi-Seletin-Storojineţ.

Sursa: Galeria personalităților bucovinene, de Radu Bercea și Ion Drăgușanul, Ed. Mușatinii, Suceava, 2014

Ziua Eroilor Neamului

Au luptat cu vitejie pentru ţara lor. Şi-au dat viaţa pentru ca noi să ne bucurăm azi de libertate. O libertate pe care, de multe ori o înţelegem cu totul altfel decât şi-ar fi dorit ei, eroii neamului nostru. Jertfa lor mântuitoare ne redă astăzi un strop din demnitatea pierdută, de-a lungul timpului. Ne face să fim mândri că suntem români şi să ridicăm puţin fruntea plecată sub povara greutăţilor şi a umilinţelor îndurate azi, mai mult ca oricând.

Astăzi, facem pomenirea tuturor eroilor, ostaşilor şi luptătorilor români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.

Să nu-i uităm pe eroii care au luptat la Posada, Rovine, Vaslui, Războieni, Călugăreni ori Şelimbăr, pe cei care şi-au dat viaţa în luptele Războiului pentru Independenţă din 1877-1878, ale Războiului pentru Întregirea Neamului din 1916-1918, pe cei care s-au jertfit pentru ţară în 1941-1945, pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial sau pe cei care au murit în închisorile comuniste, pentru apărarea şi întărirea credinţei ortodoxe. Să aducem un omagiu şi eroilor care s-au jertfit pentru libertate şi credinţă în Revoluţia din decembrie 1989.

Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare sau Neagoe Basarab sunt străluminate chipuri de sfinţi eroi, cărora le datorăm recunoştinţa noastră.

De ce avem nevoie de eroi?

Pentru că ne mişcăm într-o lume care se închină la idoli, pentru că eroii de azi sunt cel mult actorii filmelor de succes, iar oferta lor – de altfel, atât de ieftină – ne tentează mult mai mult decât cununa muceniciei eroilor de altădată. Pentru că nu mai ştim şi nici nu mai vrem să aflăm nimic din trecutul glorios, ascuns sub praful indiferenţei noastre. Pentru că nici noi şi nici copiii noştri nu vom şti, la vreme de nevoie, să închinăm o rugăciune strămoşilor. Rupţi de trecut, ne vom pierde treptat identitatea, vom uita cine suntem şi care este menirea noastră pe acest pământ.

Neştiind nimic despre sacrificiul eroilor noştri, ne vom agăţa de promisiunile unei societăţi bolnave şi imorale, o societate care nu mai pune nici un preţ pe valorile autentice, pe normalitatea familiei sau pe legile lăsate de Dumnezeu. Căci alte legi cumplite vor guverna vieţile noastre, iar noi nu vom avea tăria de a le respinge, sugrumaţi de frica de a ne pierde şi fărâma de pâine amară pe care o mai mâncăm, prin mila Bunului Dumnezeu…

De aceea, se cuvine să-i cinstim pe eroi, azi şi în fiecare clipă a vieţii noastre. De fapt, ei ne sunt atât de aproape!… Căci, în fiecare din noi bate o inimă de Mihai, Mircea, Ştefan sau Neagoe. O inimă de domnitor sau de simplu soldat care şi-a ascuns, aşa cum spune un cântec, toată ţara în raniţă. Ca să nu i-o mai fure nimeni niciodată… (Irina Nastasiu)
Sursa: doxologia.ro

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

4 răspunsuri la „Glorie eroilor neamului !

  1. interesant si impresionant post, Georgeta… multumesc! Concluzia realista si emotionanta a Irinei Nastasiu e de rigoare si de circumstanta… cu admiratie si respect.
    * * *
    sanatate si-o zi însorita, afar’ si-n suflet… ❤ cu pretuire si cu-acelasi drag, Mélanie

    Apreciază

  2. Mă bucură aprecierea ta. Într-adevăr concluzia ca și întreg articolul de altfel este realist și important. Mulțumesc pentru urări, pentru vizita-ți amicală și punctuală. Toate cele bune, cu aceiași prețuire și drag, Georgeta

    Apreciază

  3. Multumesc pentru informatii. Cu adevarat merita sa fie eroi. Cinste lor! Ma bucur ca isi mai aduce aminte cineva de ei si ii fac cunoscut si altora.Tony

    Apreciază

  4. Mulțumesc pentru apreciere. Eroii cunoscuți și necunoscuți care au fost cinstiți de Ziua Eroilor au luptat cu vitejie și cum s-au priceput mai bine pentru ţara lor, pentru ca astăzi să ne bucurăm de libertate, demnitate. Toate cele bune și un weekend cât mai plăcut.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s