Arhive lunare: Iunie 2014

Cel mai mare proiect de cercetare din istoria României

Proiect laser

La Măgurele, lângă Bucureşti, se construieşte infrastructura celui mai puternic laser din lume. Premiera absolută în ştiinţa mondială o constituie intersectarea unui fascicul laser cu un alt fascicul, care vine de la o sursă gamma. Cu laserii de mare putere vor putea fi anihilate tumori canceroase, fără efecte secundare, ca până acum, şi se vor putea transforma izotopii cu viaţă de milioane de ani în izotopi cu viaţă de ore sau zile, aceasta putând deveni o metodă reală de a scăpa de deşeurile radioactive. ELI va deveni CERN-ul fizicii laserilor pentru Europa.

Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI- NP), pilonul românesc al proiectului ELI, este cel mai mare proiect de investiţii în cercetare ştiinţifică din istoria României şi unul dintre cele mai mari din lume în momentul actual. ELI a fost lansat de Gérard Mourou în 2006, când a propus Comisiei Europene construcţia unui laser cu puteri de ordinul exawaţilor. Astfel, grupul lui Mourou, din care fac parte şi fizicieni români, a reuşit să impună proiectul ELI drept unul dintre cele peste 40 de megaproiecte ştiinţifice europene. „În cursul discuţiilor din faza preparatorie a proiectului s-a constatat că pasul este extraordinar de complicat, în primul rând din cauza faptului că nimeni nu are reţeta unui laser de 1.000 de ori mai puternic, că încă nu se ştie cum să se facă… Şi atunci au zis: hai să facem în trei locuri, astfel încât fiecare loc să meargă după reţeta proprie, şi la concluzii, vom vedea care este cea mai bună metodă. În România, Ungaria şi Cehia nu se construiesc practic trei lucruri diferite, ci trei lucruri ca metodă de abordare diferite. La final, vom trage o concluzie şi vom vedea care e cea mai bună metodă de a construi laseri de mare putere. Cele trei centre sunt complementare“, ne explică directorul acestui proiect şi directorul general al Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ (IFIN-HH) din Bucureşti, prof. univ. dr. Nicolae Victor Zamfir.

Deşi în primă instanţă a fost vorba doar despre Republica Cehă şi Ungaria, care au beneficiat şi de un sprijin major din partea unor state apropiate geografic, România a reuşit să se impună prin faptul că s-a realizat că ELI are nevoie de un centru care să folosească tehnici şi metode nucleare în studiul interacţiei unui laser atât de puternic cu materia. Şi cum la IFIN-HH există expertiză la nivel mondial şi în domeniul laserilor şi în domeniul fizicii nucleare, la Măgurele se construieşte astăzi ELI-NP, o parte importantă din acest megaproiect. În sprijinul credibilităţii în faţa Comisiei Europene au venit atunci colegi fizicieni din întreaga lume. „Astfel, în septembrie 2012 am obţinut aprobarea Comisiei. În acelaşi timp, Guvernul a dat în iulie 2012 o hotărâre prin care îşi arată suportul financiar şi politic pentru construcţia unui astfel de centru, o hotărâre care a fost esenţială şi pentru derularea implementării, dar şi pentru aprobarea din partea Comisiei Europene, astfel încât în ianuarie 2013 am început implementarea“, continuă managerul de proiect.

Paşii în implementare

Prima etapă majoră în implementare este, fireşte, clădirea propriu-zisă care să adăpostească echipamentele şi experimentele. Construcţia care a început anul trecut, în mai, este extrem de complexă. Energia necesară viitorului centru, ce se va apropia de 10 megawaţi, va fi asigurată în cea mai mare parte de un sistem de peste 1.000 de pompe geotermale. Va fi probabil cea mai mare clădire din Europa alimentată cu energie din surse neconvenţionale. Din cauza vibraţiilor care se vor produce în timpul experimentelor, platforma de peste 2.500 m2, pe care se vor instala laserii, va fi decuplată complet de restul clădirii şi va fi protejată de câteva sute de amortizoare. În acest moment lucrările au trecut de jumătate, iar construcţia se va termina peste un an.

O a doua etapă importantă în implementare este construcţia laserilor de mare putere. „Am rămas singurii din cele trei centre care mergem la ţintă, mergem la puterea de 10 PW a laserului, restul, din cauza complexităţii, începând să mai reducă din putere. Şi-a luat angajamentul că va construi astfel de laseri o asociere formată din Thales Optronic din Franţa cu Thales System România. Primele componente vor fi livrate după ce este gata clădirea şi va începe apoi asamblarea lor, punerea la punct şi toate testele care vor dura până în 2018, când va trebui să fie operaţional“, completează Nicolae Victor Zamfir.

A treia etapă majoră în proiect este construcţia sistemului gamma de mare intensitate, de altfel doar la centrul din România. „Radiaţia gamma este o soră invizibilă a luminii. Este tot radiaţie electromagnetică, însă cercetătorii au zis că extrem light înseamnă şi extrem gamma radiation şi atunci, dacă în domeniul laserilor este de 10-20 de ori mai puternic, în domeniul gamma, unii parametri sunt chiar de un milion de ori mai performanţi decât orice instalaţie de acest gen din lume. Acest sistem va fi construit de Asociaţia Euro Gammaâs la care participă institute de cercetare şi companii din domeniu de înaltă tehnologie din opt ţări, practic întreaga expertiză europeană în acest domeniu“, ne dezvăluie directorul proiectului. Construcţia sursei gamma a început în urmă cu patru luni şi se va termina în 2018.

Ultima componentă a acestui proiect o constituie experimentele în sine. Sunt opt tipuri de experimente planificate la ELI-NP, fiecare din ele fiind practic o uzină, cu multă aparatură şi mii de dispozitive. Cercetătorii au început elaborarea părţii care le revine din Technical Design Report, astfel încât spre sfârşitul anului întreaga comunitate să îl aprobe în cadrul unor conferinţe europene. Apoi va fi trimis la evaluatori neutri, pentru o părere imparţială, fiind aprobat în final de un comitet ştiinţific internaţional. Astfel, la începutul lui 2016 se va trece la montarea experimentelor propriu-zise. „Partea aceasta de experimente este făcută de cercetătorii de la ELI-NP. Am plecat de la zero, am conceput centrul complet nou, şi din punctul de vedere al personalului, al cercetătorilor, deci nu se transferă automat cercetători de la institutele existente la ELI-NP, ci e o competiţie continuă. Va trebui să ajungem la peste 200 de angajaţi în 2018, iar acum avem aproape 30, români, dar şi cercetători străini, în cazul cărora e mai complicat procesul, din cauza birocraţiei“, mai spune directorul general al IFIN-HH.

Aplicaţiile laserului de mare putere şi ale sursei gamma

Finanţarea din Fondurile Structurale de Dezvoltare Regională se ridică la 280 de milioane de euro, iar acesta este cel mai mare proiect de cercetare ştiinţifică din istoria ţării noastre. „Premiera absolută în ştiinţa mondială cu care vine România este că până acum nu s-a mai făcut un experiment în care să se intersecteze un fascicul laser cu un fascicul care vine de la un accelerator de particule. Acest accelerator de particule este maşina gamma. Se va intersecta lumină cu lumină. Gamma înseamnă fotoni, care au caracteristici total diferite, dar înseamnă tot lumină. Practic, la Măgurele se vor folosi tehnicile de fizică nucleară – România e la clasă mondială – pentru a se studia radiaţia laser“, ne spune fizicianul Andrei Dorobanţu, care, cu bucuria-i caracteristică atunci când vorbeşte despre domeniul pe care îl cercetează de zeci de ani, ne-a descris aplicaţiile acestor experimente.

Acceleratorul de particule de la CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară) are 27 de kilometri circumferinţă, acceleratorul linear de la Stanford are 2 kilometri lungime. Să ne imaginăm doar o posibilitate a laserilor de mare putere! Dacă la Stanford energiile sunt atinse pe o distanţă de 2 kilometri, la Măgurele vor fi necesari doar 30 centimetri. Dar de ce este vital să se ajungă la acest tip de acceleratori?! „Pentru că prima lor aplicaţie este terapia anticancer. Asemenea acceleratori vor costa undeva la nivel de două milioane de euro. Orice spital mare sau mai puţin mare îşi va putea cumpăra propriul lui accelerator cu care să facă terapia anticancer cu particule. Aceasta este marea şansă de a înlocui o dată pentru totdeauna cele două tehnici folosite în momentul de faţă în tratarea cancerului, radioterapia şi chimioterapia, care au considerabile efecte secundare nocive. În momentul în care faci radioterapie, iradiezi, se ajunge la tumoră, se face treaba, dar pe parcurs se distrug ţesuturile adiacente, pe când cu acceleratorul de particule, vom avea, cum se spune pe româneşte, «punct ochit – punct lovit». Pe parcurs nimic nu va fi afectat“, ne explică cercetătorul Andrei Dorobanţu.

O a doua aplicaţie imensă a laserului de mare putere este… mai mult
Articol de: Narcisa Elena Balaban
Sursa: http://ziarullumina.ro

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Corul La Muse Diversité va efectua un turneu muzical în România in perioada 3-17 iulie 2014

Evenimente culturale recomandate de CIMEC.ro

TurneuRO2014a

Corul LA MUSE DIVERSITE – Turneul diversitate culturala romano-canadiana

3-17 iulie014

Corul La Muse Diversité, format din coristi amatori din diferite coruri din Quebec, sub bagheta d-nei Ioana German, va efectua un turneu muzical in Romania in perioada 3-17 iulie 2014.
Concertele vor avea loc in urmatoarele orase:

Brasov – 6 iulie 2014 orele 19:00 Sala Patria – sala filarmonicii Brasov

Suceava – 10 iulie 2014 orele 19:00 la Sala Dom Polski
Iasi – 11 iulie 2014 orele 19:00 Aula Bibliotecii universitare „Mihai Eminescu”

Bucuresti – 16 iulie orele 19:00 Casa de Cultura a Studentilor

Concertele fac parte din Turneul ,,Diversitate culturala romano-canadiana’’ organizat de asociatia Asociatia La Muse – Héritage Musical avand ca tema descoperirea si promovarea valorilor culturale romane si canadiene.
Vor fi prezentate publicului Missa Brevis nr 2-13 de Healey Willan, Magnificat de Imant Raminsh, balada Erculean de Iacob Muresianu. Solistii invitati sunt artisti ai Operei din…

Vezi articol original 113 cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Sânzienele, sărbătoarea de la cumpăna anului

Sânziene

Fată cu sânziene în păr

Născută dintr-un obicei străbun
și o credință a soarelui cuprinzător din cer
sărbătoarea Sfinților cu sânziene e motiv deplin și ospitalier
de o solară bucurie chiar astăzi din ajun.

E semnul verii și a soarelui ajuns la apogeu
când, tot ce-a fost un dar în primăvară
să fie încununat, un rod bogat de vară
și ca tot omul să folosească simbolul unui caduceu.

Tradiția noastră geto-dacă atât de vie și de pitorească
bogată în datini, obiceiuri și mituri ancestrale,
sunt o efervescență vie sub binecuvântările pastorale
ce-i dă o aură specific românească.

(Georgeta R. M.)

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Sunt doar un liant între ceea ce a fost și ceea ce este

Pr. prof. Petru Rezuș

Preotul profesor Petru Rezuş, teolog şi scriitor

Din pleiada profesorilor aparţinând generaţiei de aur de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, preotul profesor Petru Rezuş s-a remarcat ca personalitate deosebită, fiind în acelaşi timp un teolog de seamă, profesor eminent, dar şi un mare scriitor, activitatea cărturărească constituind un domeniu căruia i s-a dedicat cu multă dăruire, realizând o operă variată, care a rămas peste timp, fiind apreciată atât de specialişti, cât şi de publicul larg.

Bucovinean de origine, s-a născut la Rădăuţi, în 22 iunie 1913, Rădăuți şi a urmat studii universitare la Facultatea de Teologie şi Facultatea de Litere şi Filosofie, ambele din cadrul Universităţii din Cernăuţi (1931-1935). Obţine din partea Fondului Religionar al Mitropoliei Bucovinei o bursă pentru specializare în teologia fundamentală şi dogmatică, la universităţi romano-catolice şi protestante din Strasbourg, Oxford, Cambridge şi Viena, iar în final îşi susţine doctoratul în teologie la Universitatea din Cernăuţi, la 12 aprilie 1938.

Îşi începe activitatea ca preot la una din parohiile din Storojineţ (fiind hirotonit în 1938). În paralel, funcţionează ca profesor, activând cu o lungă carieră în învăţământ. Astfel, este pe parcurs profesor de apologetică şi dogmatică la Academia Teologică din Caransebeş, profesor la Liceul „Traian Doda“ şi Liceul de Fete din Caransebeş, profesor titular la Catedra de teologie fundamentală a Facultăţii de Teologie din Cernăuţi (aflată în refugiu la Suceava) şi prodecan al facultăţii, profesor la aceeaşi specialitate în cadrul Facultăţii de Teologie din Bucureşti (pe atunci Institutul Teologic de Grad Universitar) şi director al acestei instituţii (1948-1953).

S-a remarcat, de tânăr, ca un teolog şi publicist erudit, semnând studii şi articole în multe publicaţii ale vremii, ceea ce l-a făcut cunoscut şi apreciat atât de către teologi, cât şi de către alţi cărturari de seamă, din toată ţara. A înfiinţat şi a condus revista „Altarul Banatului“, din Caransebeş, apoi, după venirea în Bucureşti, a fost redactor la revistele „Ortodoxia“ şi „Studii Teologice“.

A colaborat cu studii, articole, eseuri, note, recenzii, poezii, proză, culegeri de folclor la revistele teologice „Foaia diecezană“ şi „Altarul Banatului“, din Caransebeş, „Revista Teologică“, din Sibiu, „Candela“ şi „Revista Bucovinei“, din Cernăuţi, revistele centrale bisericeşti şi ale mitropoliilor; la publicaţiile laice „Albina“, „Flacăra“, „Contemporanul“, „Luceafărul“, „Naţiunea“, „Cronica“, „Viaţa românească“ ş.a. De asemenea, a colaborat şi la Calendarul „Credinţa“ din Detroit (SUA), şi la „Vestitorul canadian“, din Ontario – Canada.

Opera în volume a părintelui Rezuş este impresionantă

Ea cuprinde, o parte, scrieri teologice, axate îndeosebi pe problemele de teologie fundamentală şi dogmatică, ca să amintim numai pe cele mai masive: Tradiţia dogmatică ortodoxă (1939), Aghiologia ortodoxă (1940), Curs de Teologie Fundamentală (1942), o ediţie cuprinzătoare, dar târzie, volumul Teologia Ortodoxă Contemporană (1989), alte lucrări fiind mai reduse, dar la fel de interesante, pe aspecte teologice sau interconfesionale.

Unii l-au caracterizat pe teologul Petru Rezuş ca fiind prea „raţionalist“, în comparaţie cu alţi profesori, mai mistici, apreciere care s-ar ilustra prin felul de abordare a problemelor teologice în lumina analizelor raţionale. În fapt însă, influenţat de teologia apuseană din universităţile unde a studiat, profesorul Rezuş a vrut să fundamenteze problemele dogmatice ortodoxe şi pe alte principii decât cele mistice: pe principiile raţionale, aducând în acest sens o serie de argumente filosofice, ştiinţifice, dar fără a se depărta de tradiţia ortodoxă. Merită să amintim doar câteva teme expuse în această viziune apologetică: argumentul principiologic, argumentele microfizice pentru dovedirea existenţei personale a lui Dumnezeu, filosofia confesiunilor creştine, dialectica nemuririi, axiologia Teologiei Fundamentale ş.a. O lungă perioadă de timp a elaborat o Psihologie a religiei, lucrare rămasă, din păcate, nepublicată.

Strălucit autor de proză şi poezie

Opera literară a profesorului cuprinde lucrări care îl recomandă cu prisosinţă ca scriitor şi poet. A scris poezii, romane, povestiri, basme etc., dintre care merită să amintim volumele de poezii: Poeme (1973), La vaduri de vreme (1975), Trecerea înaltă (1976), Vama de aur (1977); romanele: La umbra sfinxului, Cosiţele Doamnei (1980), Războieni (1980), Dansul şerpilor (1981), Dumbrava roşie (1984); monografii dedicate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă şi cea a oraşului Rădăuţi.

În poezie, autorul face reflecţii filosofice interesante asupra vieţii, asupra divinului creator, a dragostei, a perenităţii lumii, pe linia gândirii filosofice a lui Lucian Blaga, care în Poemele luminii propune o viziune cu totul originală asupra perceperii misterului lumii, în ideea: „Eu nu distrug corola de minuni a lumii“. Petru Rezuş rămâne însă mai profund ataşat de misterul divin, pe care-l nuanţează în versuri mai puţin de căutare, cât mai ales de exprimare a adevărului încifrat în tainele lumii.

În romane, autorul se inspiră îndeosebi din trecutul istoric românesc. Ca marele Sadoveanu, care poate i-a şi servit de model, Petru Rezuş înfăţişează cu predilecţie epoca de glorie a lui Ştefan cel Mare şi, parţial, domnia lui Ieremia Movilă, cu luptele, curtenii şi oamenii ţării, într-o frescă reuşită, bine documentată şi atractivă pentru cititor. La fel de interesante sunt nuvelele şi povestirile, inspirate din viaţa tradiţională a zonei natale.

Profesorul a desfăşurat şi o activitate de cercetare pe tărâmul foclorului, realizând o colecţie de literatură populară, îndeosebi provenind din Bucovina şi din Banat, din care a publicat două volume: Dochiţa împărătiţa (1972) şi Dacă poţi râde, să râzi (proverbe – 1974).

Când am editat revista Tradiţia românească, mi-a trimis un articol, precum şi o scrisoare, în care mi se confesa de unele atitudini ale celor din breaslă, care i-au făcut multă amărăciune.

E timpul ca măcar acum să-i luminăm chipul, trecut în eternitate, cu o apreciere pe măsură, şi să-i dăm operei sale preţuirea care o merită. Iar la Rădăuţi ar fi nimerit să i se pună un semn de neuitare în urbea sa natală.

Momente din copilăria lui Eminescu

„Când au sfârşit oamenii de adăpostit grâul, orzul şi secara, vântul ne-a lovit cu pumnii grei. Obrajii ne ardeau, parcă ne da cineva palme. Tata m-a luat de o aripă şi m-a dat mamei în grijă. Uşile şi ferestrele au fost închise, dar vântul fluiera şi gemea ca un om. Apoi s-a făcut câteva clipe o tăcere mare şi deodată s-au rupt zăgazurile cerului şi s-a revărsat parcă o apă mare peste Ipoteşti. Nu era ploaie, ci un fel de potop. Oamenii din casă se uitau unii la alţii, galbeni la obraz, cu privirile rătăcite. Toate cioveiele (vase de lemn) din ogradă pluteau pe apă. Parcă curgea râul Siret prin ograda noastră. Tata s-a uitat la moş Creţu şi l-a întrebat: «Cât are să ţină potopul acesta?». «Întreabă dumneata, coane Gheorghieş, pe băieţelul Mihăiţă, că el ştie când se îmblânzeşte vremea!» Tata s-a uitat cu mare mirare la mine şi a aşteptat să dau semn. «Puterea cea mare a trecut şi s-a dus rostogolindu-se la vale. Acum fuge deasupra apelor Siretului şi se năpusteşte spre Paşcani.» «De unde ştii tu toate acestea, măi băiete?» m-a întrebat şi mama. «Mamă, eu mă uit în jurul meu şi-mi place să citesc în tainele firii. Ea ne spune tot ce are să se întâmple, nu mai trebuie să avem ochi de văzut şi urechi de auzit.» Oamenii însă tot m-au crezut că sunt năzdrăvan, deşi cele mai multe taine ale firii le deprinsesem de la ei, numai cât eu le legam unele de altele şi le tălmăceam.“ (Petru Rezuş, „O copilărie nepereche“, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1990, p. 51)
Pr. Dr. Nicolae Cojocaru
Sursa: http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/preotul-profesor-petru-rezus-teolog-si-scriitor

Spre altă lume

Spre altă lume decât ceea-n care
Suntem cu toţi mă ostenesc
În vane căutări să poposesc
Şi-n ea să mă afund fără hotare…

Adun atâtea rătăciri amare
Şi poticniri destule mă opresc;
În mine de-atât timp se războiesc
Atâtea-mpărăţii de după zare…

Stau stavilă-ntre două lumi, de trup
Şi din cămaşa lui dacă mă rup
Fiinţa-mi se destramă în dureri…
În orizonturile vechi rămân,

Plecările din nou mi le amân
Şi mă retrag în lumea mea de ieri…

(Revista Bucovinei, nr.7/1944, pg. 256)
http://dragusanul.ro/wp-content/uploads/marturisitorii_vol2.pdf

”Atunci când acesta a încercat să se portretizeze în 1973, prin volumul Cătănoaia, a reuşit să transmită ceva din impresiile acumulate în tinereţe, realităţi care i-au insuflat şi dârzenia.
Însingurarea lui Rezuş a fost şi starea care a determinat numeroasele sale căutări menite, poate, să-i reliefeze singularitatea şi originalitatea. Şi, poate, aceiaşi stare l-a îmboldit pe Rezuş să se socotească punte între vremuri şi oglindă a lor.
”Nădăjduiesc că această dezvăluire a stării mele de spirit, din timpul scrierii acestor amintiri de altădată, va contribui la un spor de cunoaștere nu numai a mea, care sunt doar un liant între ceea ce a fost și ceea ce este, ci și a oamenilor din trecut, aduși, așa cum au trăit, în vremea noastră, cu micile lor bucurii și cu marile lor nefericiri și necazuri care erau fără de leac și fără de alinare”.
http://altarul-banatului.ro/wp-content/uploads/2014/03/14.pdf

3 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Letopisețul și muzeul lui Toader Hrib

Să ne remintim de Toader Hrib:

Toader Hrib

”Personaj unic şi inconfundabil al satului românesc din Bucovina, care a încredinţat viitorimii, prin intermediul contemporaneităţii ignorante şi agresive, două superbe fragmente de memorie bucovineană, un muzeu, durat în casa lui din Arbore, şi o carte, „Cronica de la Arbore” (1971), Toader Hrib a fost şters din memoria locurilor de înseşi rubedeniile lui, lacome de moşteniri materiale. Şi, astfel, doar cartea îi mai păstrează sufletul şi mintea”.

Asemeni lui Constantin Milică, Toader Hrib a fost un autodidact cu dragoste pentru tradiție, a urmat după școala primară, gimnaziul, absolvind șapte clase și moștenind pasiunea pentru obiectele de anticariat de la înaintașii săi, a strâns o colecție cu caracter istoric și etnografic, înființând un Muzeu de istorie și artă populară în locuința sa din satul Arbore, de fapt un mic tezaur, adunat de-a lungul a trei generații, format din diferite obiecte, printre care se găseau și ustensile din gospodăria țăranului român, arme, bani vechi, cioburi de lut ars, unelte de lemn, iatagane, zale ruginite, grenade, lăzi de zestre, opinci, un meteorit, monede vechi, un plug de lemn, Ocaua lui Cuza, sute de cârji, instrumente muzicale vechi, ouă încondeiate, icoane, ștergare și multe alte obiecte care au fost adunate de-a lungul anilor.
O parte din colecția sa a fost cumpărată de Muzeul Județean Suceava la începutul anilor 1966 pentru a fi expusă în vitrinele acestuia, iar restul a rămas la casa lui din Arbore care a devenit Muzeul din Arbore, muzeu adăpostit în două camere și în cerdacul casei.

Muzeul Toader Hrib Arbore 1976
Muzeul Toader Hrib Arbore 1976
Sursa: Fotografie realizată de Ion MICLEA și publicată în albumul Dulce Bucovină (Editura Sport-Turism, 1976)

Muzeul sătesc Toader Hrib, Bucovina
Muzeul Toader Hrib Arbore, Bucovina
Sursa: http://www.directbooking.ro/obiectiv-muzeul-satesc-toader-hrib-183.aspx

Implicându-se în conducerea comunei Arbore între anii 1930-1948, a îndeplinit în mai multe rânduri funcția de primar și de membru al Consiliului local, și a luat parte la diferite congrese ținute la Cernăuți și la București. A fost condamnat la închisoare în timpul regimului communist fiind acuzat că ascultă postul Europa Liberă.
A scris o carte, Cronica de la Arbore, unde a descris printre altele și fascinaţia ce-o avea asupra lui şi a fraţilor săi acea „ladă fermecată în care moşul (şi mai apoi tata) ţineau comorile familiei”:

Letopisețul lui Hrib

Profesorul pensionar Gheorghe Dolinschi din Arbore, unul din localnicii localității Arbore, care l-a cunoscut și a fost apropiat lui Toader Hrib povestește:

”Pe când trăia, după ce-aţi fi vizitat biserica Arbore, ctitoria lui Luca Arbure cel Tânăr, pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamţ, v-aţi fi îndreptat paşii spre „muzăul lui”. Panglica de asfalt a şoselei vă conduce direct la muzeu. Observând că se apropie un vizitator, badea Toaderi Hrib ieşea repede în cerdac. V-ar fi apărut ca un bărbat înalt, spătos, cu nişte ochi senini, albaştri, larg deschişi, parcă pentru a nu scăpa nimic din ceea ce vedea şi pentru a cuprinde întreaga lume în ei. Neapărat era îmbrăcat în frumosul costum naţional, la care ţinea enorm. O clipă aţi fi fost tentaţi să credeţi că vă aflaţi în faţa unui dac coborât de pe columnă sau că este un arcaş de-al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Însă aveaţi în faţa Dvs. un stejar destul de bătrân, deşi nu arăta încă, dar falnic, cu rădăcinile adânc înfipte în pământul în care se odihnesc oasele înaintaşilor noştri. Cu o voce molcomă, v-ar fi urat: Bine aţi venit! Şi v-ar fi cerut permisiunea să vă arate o parte din „minunile” care se aflau în curtea şi în… muzăul lui. Vizitând şi ascultând glasul lui curgând domol ca apa unui izvor cristalin sau strecurându-se ca zefirul printre frunzele arborilor, n-aţi fi sesizat când a trecut timpul. Însă n-aţi fi regretat c-a trecut aşa repede, pentru că a fost cu folos. În cazul în care ar mai fi avut rezerve în casă, var fi servit cu un pahar din renumitul lui vin din fructe de livadă sau din „morodini” (coacăze), vin pe care-l pregătea personal. La plecare v-ar fi petrecut politicos până la poartă, v-ar fi rugat să nu uitaţi ceea ce-aţi văzut pe la el, să spuneţi şi altora ce-aţi văzut şi… să mai reveniţi. Va sta cu mâna ridicată în semn de salut până ce v-aţi fi pierdut după cotul uliţei. Întotdeauna regreta faptul că-i plecau vizitatorii, dar rămânea cu credinţa fermă că alţi vizitatori îi vor călca pragul. Ne-a mărturisit cândva, cu deosebită nostalgie, că-i părea că fiecare vizitator lua la plecare ceva din el, iar fiecare vizitator nou parcă-l întregeşte. Mulţi, foarte mulţi din cei care-i trecuseră pragul, au revenit în anii următori. Dar…
…nu mai este! Avem impresia c-a plecat acolo, Sus, pentru a mulţumi bunului Dumnezeu pentru că l-a ajutat să-şi îndeplinească visul lui şi al neamului său, anume acela de a avea un muzeu. Şi, de ce nu?, poate pentru a pune şi acolo bazele unui adevărat muzeu pentru cei care vor veni după el.”

Din alte mărturii aflăm că:
„Toader Hrib a fost un personaj formidabil, din stirpea întârziată a lui Neculce, despre care generațiile de acum mă tem că nici nu au auzit. Greu de spus c-a fost un autodidact: țăranul de la Arbore, cu puțina știință de carte ce-o agonisise, era doar convins că, în această eternă trecere lumească, cineva se cuvine să nemurească faptele, întâmplările, chipurile, trăirile celor din jurul său, sub deviza cronicărească „ca să se știe” și cu motivația generoasă „dacă nu se știe, să se afle și să se mai știe încă un veac”.
(Mircea Radu Iacoban)

Surse:
Galeria personalităților bucovinene, de Radu Bercea și Ion Drăgușanul, Ed. Mușatinii, Suceava, 2014
http://ro.wikipedia.org/wiki/Toader_Hrib
http://istodor.ro/2012/06/reportaj-de-care-oricine-ar-fi-mindru-letopise%C8%9Bul-lui-hrib-de-slavomir-popovici-veni%C8%9Bi-joi-ora-1730-la-cinema-studio/
http://www.crainou.ro/?module=displaystory&story_id=10829&edition_id=4466&format=html
http://imagini.judetulsuceava.ro/etichete/muzeul-toader-hrib-arbore/
http://www.directbooking.ro/obiectiv-muzeul-satesc-toader-hrib-183.aspx

Un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Gala Premiilor Operelor Naționale, Ediția a II-a, Iași 2014

Opera Națională Română Iași anunță cel mai grandios eveniment al scenelor lirice românești – Gala Premiilor Operelor Naționale, ediția a II-a. Capitala Moldovei găzduiește duminică, 22 iunie 2014, de la ora 21.00, în Sala Mare a Teatrului Național “Vasile Alecsandri” Iași – GALA PREMIILOR OPERELOR NAȚIONALE, ediția a II-a, un eveniment cultural de excepție ce va fi preluat și transmis în direct de TVR 2, Radio România Cultural, Radio România Iași și http://www.operaiasi.ro. Amfitrioni: Beatrice Rancea și Cătălin Sava. În cadrul manifestării…
Mai mult pe: http://www.operaiasi.ro/gala-premiilor-operelor-nationale-editia-a-ii-a-iasi-2014/

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Amintiri din copilărie

La cireșe – Amintiri din copilărie

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Iași: Târg de cireșe la Bojdeuca lui Ion Creangă

Evenimente culturale recomandate de CIMEC.ro

AFIS CIRESE LA BOJDEUCA e

Târg de cireșe la Bojdeuca lui Ion Creangă

Duminică, 22 iunie 2014, începând cu ora 10:00, va avea loc prima ediție a evenimentului Cireșe la Bojdeucă, organizat de Muzeul Literaturii Române Iași în parteneriat cu Camera Agricolă Județeană. Noul proiect al MLR Iași constă în organizarea unui târg de cireșe în curtea muzeului „Ion Creangă”, unde producători locali își prezintă bunătățile, iar invitații MLR Iași creează atmosfera.

Evenimentul va debuta cu prezentarea târgului, la care vor participa reprezentanți ai instituțiilor organizatoare, și va continua cu momente artistice organizate în jurul temei cireșelor. Astfel, începând cu ora 10:30, se vor desfășura evenimente precum Cireşe muzicalecu Ansamblul Şcolii Populare de Arte „Titel Popovici”, Cireşe vorbitecu invitatul de onoare, actorul Petru Ciubotaru, Cireşe dramatizatecu Teatrul de păpuşi „Aşchiuţă”. De asemenea, va avea loc concursul cu premii Găsiţi Punguţa cu… două cireşe!.

„Târgul de cireșe este un proiect nou…

Vezi articol original 157 de cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

De ce au înflorit…

Primăvara

În primăvara ce tocmai s-a împlinit,
am întrebat copacii toți și plantele
ce binecuvântare au primit,
de atâta frumos ce-au pus în înflorit.
Și mi-au răspuns prin valsul de petale
că, numai primăvara, el, soarele
(cu apa și cu vântul),
altfel i-a privit…

Vara

Și iată vara
a venit cu roadele
din flori și raze.

(Georgeta R. M.)

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

A dat aripi la cuvinte

Dor de Eminescu

Într-o lume relativă
Ce-a făcut și-a desfacut
Eminescu-i remușcarea
Dorului de absolut
Dacă unu și cu unu
Nu mai vor să facă doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi.

Fără el oricare lucru
Și-ar urma cărarea sa
Fără el chiar steaua noastră
Dintre stele ar cădea.
Pe pământul vechii Dacii
Când mai mare, când mai mic
Dacă n-ar fi Eminescu
Viața nu ne-ar fi nimic

El Moldovei îi e fiul
Și Munteniei nepot
L-a-nfiat întreg Ardealul
Eminescu-i peste tot.
Într-o lume relativă
Mai avem un nume sfânt
Eminescu-i România
Tăinuită în cuvânt.
(Adrian Păunescu)

Domnului Eminescu

Nimeni n-a ştiut mai bine
Să dea aripi la cuvinte,
Să le-mbrace-n armonie,
Să le facă-n veci să cânte.
Mai mult…

”De asemenea, muzeul găzduieşte în arhivele sale şi o scrisoare de dragoste adresată „dulcei sale amice” Veronica Micle de Mihai Eminescu. „Adormind seara cu gândul la tine şi deşteptându-mă dimineaţa tot cu el, aş putea să-ţi scriu toată ziua fără ca să obosesc, dacă cititul nu te-ar obosi pe tine (…) Ce ai tu a-mpărţi cu teii, cu florile şi frunzele de tei? Poate unde eşti aşa de dulce, ca mirosul florilor acestora”, scria Mihai Eminescu pe 30 august 1876”.
Sursa: aici

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei