În seara aceasta – Din înțelepciunea umorului

COPERTA-CARTE-HORBOVANU

Înțelepciunea umorului

Pe data de 4 ianuarie 1995, călătoream, cu avionul între Paris și Bonn. Bucuros că am nimerit lângă geam contemplam peisajul, fără să-mi pese de ceilalți călători…
– Nu doriți să conversăm ?, mă întrebă în germană, la un moment dat, vecina, o blondă subțirică, drăguță, cu părul tuns scurt.
– N-am obiceiul să…, i-am răspuns, în franceză.
– Francez ?, mă întreabă ea în franceză.
– Nu. Român.
– Da ? Mă bucur ! România…Brașov…Nadia…Zamfir…Hagi…Pintilie…Năstase…
Până la Bonn, poate terminați !…
– Nu vă plac ?
– Ba-mi plăceți…
– Atunci, de ce vă uitați mai mult, pe geam ?
– Admir natura.
– Moartă…
– Când admir natura vie, se supără nevasta.
– Ha-ha ! Interesant ! Nu cred că există vreun bărbat, în avionul acesta, care să nu dorească măcar să stea de vorbă cu mine, iar dumneavoastră !… Să vă dau o fotografie cu dedicație specială ?
– Nu. Mulțumesc. Asta mi-ar mai trebui !
După un sfert de oră de conversație, derulată în sensul de mai sus, blonda a oftat adânc și s-a lăsat păgubașă.
La Bonn, înainte de a coborî din avion, îmi întinse mâna și zise:
– Ești un bărbat deosebit. Mi-a făcut plăcere să te întâlnesc. Dacă vrei să ne cunoaștem mai bine, treci pe la hotelul, în care voi fi găzduită. Să-ți dau adresa ?
– Nu cred că voi avea timp să trec. Am niște afaceri de rezolvat, apoi o iau spre România… Îmi pare rău.
– Și mie.
Ne-am despărțit. În momentul când a coborât scara, blonda a fost înconjurată de foarte mulți oameni, cei mai mulți cu aparate de filmat sau de fotografiat. M-am uitat, mirat, în urma ei, până a urcat în Mercedesul negru, ultimul tip, care o aștepta.
– Cine e blonda ?, am întrebat o stewardesă, care, la fel ca mine, i-a urmărit toate mișcările.
– Cum, n-o cunoști ?
– Nu.
– E Patricia Kaas !
Era să leșin. Cu ani în urmă, un umorist celebru a trăit o întâmplare asemănătoare, pe care am citit-o, dar nu am învățat nimic din ea !

Imaginație

De curând, s-a deschis, la Galeriile de artă, expoziția de pictură a maestrului Dragomirescu. La deschidere, am participat și eu, ca reprezentant al ziarului local. Nefiind mare cunoscător în ale picturii, m-am postat pe lângă Dragomirescu, pentru a fura din părerile criticilor, prezenți în număr destul de impresionant.
Marea revelație a expozitiei a fost un tablou, intitulat „Imaginație”.
Primul care a venit cu păreri despre acest tablou a fost criticul Trancă.
-E fenomenală pânza, maestre !, a zis el privind-o îndelung, prin ochelarii lui fumurii. E adevărata senzație a acestei expoziții ! Ce tente ! Ce colorit ! Iar soarele acesta parcă-i coborât dintr-o odisee apocaliptică. Nu mai vorbesc de umbrele acestea brune, care te bagă într-un peisaj shakesperian ! Și a tras, cu astfel de cuvinte, timp de aproape un sfert de oră. Maestrul dădea aprobator din cap și zâmbea.
A venit apoi criticul Păscăruț:
-Dă-mi voie să-ți strâng mâna, maestre !, a zis el, pe un ton protocolar. Se cunoaște că provii din mediul rural. Forța semantică a pământului, a roadelor lui, a fost extraordinar de bine redată. Acest cartof, continuă el, arătând pe tablou, reprezentat printr-un întreg de tente este fenomenal de bine imaginat. Iar astea, se înțeleg de la sine că sunt biloanele… Nu mai vorbesc de razele solare ! Sunt atât de frumos împrăștiate, încât pune la dispoziția ochiului cele mai mici amănunte ale epopeii rurale…
Rând pe rând, au mai venit și alți cunoscători în ale picturii. Păstrăvanu a susținut că tabloul reprezintă o femeie gravidă, aflată în pragul nașterii. Parpalete, că ar fi o idee, semănată pe un teren fertil, dar cu un univers puțin generos. Pachița, că ar fi ceva extraterestru și așa mai departe.
După plecarea lor, maestrul a început să râdă și s-a apropiat de mine:
– Dumneavoastră cum găsiți tabloul !, m-a întrebat șiret.
– Știți, eu nu mă prea pricep…
– Îmi pare bine că sunteți sincer !
– Aș putea să vă întreb ceva, la care să-mi răspundeți la fel de sincer ?
– Desigur !
– Trancă a zis una, Păscăruț, alta, Păstrăvanu, alta… Fiecare a venit cu o idee… – Dumneavoastră, când ați pictat tabloul, la ce v-ați gândit, de fapt ?
– La… imaginația criticilor !…

Sursa: Înțelepciunea Umorului de Constantin Horbovanu, Editura Mușatinii, Suceava, 2014

Anunțuri

12 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

12 răspunsuri la „În seara aceasta – Din înțelepciunea umorului

  1. Paradoxal, mi-am îmaginat o pânză goală, curată, expusă deasupra etichetei Imaginație. 🙂

    • Mulțumesc, Melanie ! Chiar mi-a făcut plăcere, pentru că este o poezie frumoasă dar un pic cam tristă la urmă. Îți mulțumesc pentru aceste momente și că mi-ai descoperit acest blog de poezii. O seară plăcută !

  2. Mersi mult pentru zâmbetele de dimineață. E un început bun al zilei! 🙂

    • Mă bucur dacă am contribuit la începutul bun al zilei. Așa ar trebui să începem fiecare zi, cu un zâmbet, bună dispoziție. O seară cât mai plăcută !

  3. M-au bine dispus alegerile tale, Georgeta. Îţi mulţumesc mult pentru asta.
    Zile frumoase şi numai bucurii îţi doresc, Georgeta. ❤ 🙂

  4. Mulțumesc și eu, de asemeni toate cele bune cu zile frumoase și bucurii în toamna ce a sosit !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s