Elanul spre-al artelor temei

Eusebiu Camilar
Sursa pozelor: ro.wikipedia.org
Să ne reamintim azi de prozatorul și poetul Eusebiu Camilar (7 octombrie 1910 – 27 august 1965), născut în comuna Udești la 20 km sud de Suceava, unde este organizat anual Festivalul național de literatură „Eusebiu Camilar – Magda Isanos“.
Casa_memorială_Eusebiu_Camilar
și citind din ce s-a scris despre el și din poeziile sale.
Din scrierile sale, de proză, dramaturgie se degajă cu o impresionantă forță evocatoare, cu un stil colorat, un univers de cele mai multe ori de un realism crud, pe care Eusebiu Camilar l-a lăsat sub forma romanelor, posterității. În lumea povestirilor lui Eusebiu Camilar personajele sunt ezitante în fața opțiunilor, ele trăiesc între teama de a trăi și de a muri, o teamă primitivă, trăind într-o lume închisă. (Avizuha, Seceta, etc.) Spre deosebire de proză și dramaturgie, poezia sa este de o simplitate frumoasă, luminoasă. De altfel el definește poezia ca „dimineaţa omenirii, istoria sentimentelor înălţătoare, îndemnul permanent către bine şi adevăr”. De un talent literar incontestabil totuși a fost considerat un talent bizar de unii scriitori care, de altfel, l-au apreciat în mod deosebit (Constantin Loghin, Revista Bucovinei nr. 5/1943). Eusebiu Camilar a colaborat la diverse publicații încă de pe vremea liceului în publicații sucevene. Amintesc de colaborarea sa la revista „Țara fagilor” a lui Constantin Milici. A fost laureat al mai multor concursuri literare, a îndeplinit funcții de răspundere în Consiliul de Conducere a Uniunii Scriitorilor iar din 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane.
A scris proză, dramaturgie, poezii, traduceri însumând peste 50 de titluri neuitând bineînțeles colaborările la diverse reviste literare.
Dintre numeroasele aprecieri sau critici amintim:
„ G. Călinescu: „Cordun e un poem tribal”.
„Cordun este o scriere în proză care ar putea să fie asemănată cu Amintirile lui Creangă./…/ Deosebirea este aceasta, că dl. Eusebiu Camilar privește viața cu un ochiu mai cult, mai critic și dă grupului de amintiri o structură de ficțiune, pe temeiul unei impresiuni dominante, încât în cele din urmă nu știi dacă scrierea e curat autobiografică, ori e o simplă invențiune la persoana întâi./…/Fapt este că în Cordun, aflăm un fel de poem epic, în care faptele sunt necesare numai întrucât indică miscările elementare, primitive, ale societății umane. Cordun e un poem tribal. Stilul e limpede, cu oarecare culoare dialectală, pe unde trebuie nervos, și uneori poate prea sacadat./…/Scurtele, fioroasele ciocniri între acești oameni, posomorâți de sărăcie, sunt descrise sobru, în stil de epopee./…/Scena mergerii cu vitele la codru e admirabilă./…/Sunt și alte pagini admirabile în cartea d-lui Eusebius Camilar: fugărirea copilului călare de către tatăl mâniat, jupuirea unui câine prea bătrân. Talentul scriitorului este învederat. Vom observa numai un mic cusur, ușor de amendat. Sunt unele cruzimi de expresie inutile, deși în spiritul adevărului, pe de-o parte și unele note prea sumbre pe de alta. Nu suntem pudici și ipocriți. Dar nu trebue să se construiască un sat văzut naturalistic.”
(„Cordun – manuscrisul D-lui Eusebius Camilar”, în „Viața românească”, iulie 1938)

Ion Drăgușanul – Mărturisitorii
„Everestul Bucovinei“, Eusebiu Camilar, înseamnă, în proza bucovineană, un altceva, de un tulburător realism… „Eusebiu Camilar: „Cordun“, roman, Fundaţia Regală, Bucureşti,1942. Cine citeşte romanul domnului Eusebiu Camilar rămâne cu o impresie bizară. Îşi dă seama că acest roman nu este ceea ce suntem deprinşi a cunoaşte în această materie de la maeştrii genului…
Bucovina domnului Camilar nu mai este ţara codrilor întunecaţi de fag. „Acum nu mai sunt. Târgul i-a fulgerat cu fierăstrăul. Au rămas dealurile pleşuve. Bălţile cu trestii au secat“ (pg. 18).
Și alte aprecieri: aici și aici

Blazonul

Mărturisesc, să afle ai mei nepoți măcar:
Mi-au fost blazon opinca și bâta de văcar,

Și mi-a aprins elanul spre-al artelor temei,
Natura udeșteană, în amfiteatrul ei:

Am învățat ce-i ritmul în sacadat alai,
când tropoteau pe prunduri nepotoliții cai;

De la furtuni cu aprig, uluitor duium,
Am învățat ce-i setea avântului la drum –

Simțeam cum gingășie se pune în cuvânt,
când ierburile zvelte se legănau în vânt,

Și cum eternitatea încape într-un vers,
Prin rouă, când reflectă întregul univers…

La mine-n sat, în Balta Ciurariului, și-acum
Mă mai așteaptă caii în adâncimi de fum.

(Eusebiu Camilar – Din vol. „Poezii”, 1964)

Ploaia de atomi

Te-ngrijorezi că ochii și creierii se cern?
În energia lumii doar ești și tu etern!

Presimți spre ce noianuri de energii te-ndrumi,
Când știi că doar un singur atom conține lumi?

Când clopotul va bate pe dealul udeștean,
Eu o să fiu departe în cerul de mărgean,

Dar nimeni n-o să vadă cum trece peste pomi,
Din pieptul meu, o ploaie de luminoși atomi,

Și nimeni n-o să știe că un minut, o stea
A strălucit mai tare din energia mea.

(Eusebiu Camilar – Din vol. „Poezii”, 1964)

Stejarul din Borzeşti – o frumoasă povestire istorică de Eusebiu Camilar pe: http://istoriiregasite.wordpress.com/2013/09/23/stejarul-din-borzesti-povestire-istorica-de-eusebiu-camilar/

Date biografice pe:
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-eusebiu-camilar-poezii.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Eusebiu_Camilar
http://ziarulceahlaul.ro/eusebiu-camilar-49-de-ani-de-la-moarte/
http://www.isanos.ro/ro/eusebiucamilar/biografie.html
http://www.isanos.ro/poze/galery/galery001.html
http://www.muzeulbucovinei.ro/muzeu/expozitii-permanente/casa-eusebiu-camilar

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

4 răspunsuri la „Elanul spre-al artelor temei

  1. Foarte frumos tribut ai adus prozatorului și poetului Eusebiu Camilar. Felicitări pentru articol, Georgeta.
    De mult tare n-am mai lecturat scrierile lui Eusebiu Camilar iar acum mi-ai stârnit această dorinţă. Sper să reuşesc să şi reuşesc.
    O seară liniştită îţi doresc, Georgeta şi numai bucurii! 🙂

    • Mulțumesc mult, Ștefania ! Nu știu cum stai cu timpul (pentru proză), dar poeziile sunt foarte frumoase, am găsit în ele, recitindu-le, valențe și frumuseți noi.
      Toate cele bune, Ștefania și zile de toamnă senine cu bucurii !

  2. Un excelent şi binemeritat omagiu adus acestui scriitor, pe nedrept pus într-un con de umbră. Am citit cu plăcere, mai ales că, din mare criză de timp şi spre marea mea ruşine, parcă am tot mai puţin timp pentru lectură. Astă vară, făcând curăţenie mare în bibliotecă, mi-am ales câteva cărţi pe care demult doream să le recitesc. Ce crezi!? Şi acuma zac lângă mine şi nu reuşesc să deschid măcar una şi să mă apuc de citit!
    O seară ca-n poveşti!

    • Cred că în zilele de azi din diverse motive parcă găsim mai puțin timp pentru a citi cărți față de cum citeam odată, o parte din citit ni l-a acaparat internetul, care de ce să nu recunoaștem are și părțile lui bune.
      În acest sens, m-am bucurat văzând și ascultând la încheierea din ultima zi a Filit din 5 oct. 2014 pe http://www.youtube.com/watch?v=25_3V1FMVLc, că, tinerii (unii mai silitori și înțelepți) își fac timp pentru citit știind să absoarbă ideile valoroase din cărți, așa cum de altfel a observat și d-l Matei Vișniec care a fost premiat pentru impact lectorial, polifonia mesajului și arhitectura operei, acordat de Muzeul Literaturii Iași, Cons. Jud. Iași, Insp. Școlar Iași, dar mai ales de „sufletul, lectura și pulsația liceenilor” care au lecturat cărțile sale și a altor scriitori spunându-și părerea, aprecierile lor. Din acest motiv, cred, că a mărturisit la înmânarea premiului că, acest premiu îi este cel mai drag.
      Mulțumesc de trecere și gândul lăsat. Toate cele bune și o seară cât mai plăcută !