Un poet din izvorul nemuririi

VictorTeleuca
Sursa foto

Limba, este memoria unei națiuni care se respectă. În limbă stă Codicele comportamentului noțiunii de națiune, caracterul reflexiv al gândirii ce specifică națiunea la noțiuni existențiale.”Victor Teleucă

L-am descoperit pe Victor Teleucă și poeziile lui, i-am descoperit profunzimile gândurilor lui atât de frumos arcuite în versuri, originalitatea și citind mai mult despre el am aflat că a fost un publicist militant, traducător, eseist, admirat și apreciat încă din timpul vieții:
”În marele du-te-vino al lumii s-a făcut auzită rostogolirea zgomotoasă a bolnavului Sisif, înălțările și prăbușirile, înfloririle și deznădejdile, ca spinul, sau chiar ca urletul timpului în ființa poetului, „urlet mut, temut și vertical”. Poetul e prins în hora eternă, când lumea e dusă în somn cu tot cu cer și pământ, cu tăceri și zăpezi spre „punctul părelnic final”. Întrebările i le sporesc și filosofii de tipul lui Kant, Hegel și Heidegger, cu care convorbește des poetul în ultimele sale grupaje de versuri, salvate de povara discursivității.” (Cimpoi Mihai. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. – Ch: Arc, 1996)
Din reflecţii ale confraţilor de breaslă: Grigore Vieru: „unul dintre cei mai de seamă poeţi ai noştri”… care „a lăsat literaturii noastre una dintre cele mai substanţiale cărţi de poezie – Piramida singurătăţii” (p. 141); Leo Butnaru: „cel mai cult scriitor, nu numai din generaţia sa, dar şi din celelalte câte le are literatura română din Basarabia” (p. 202); Titus Ştirbu:
”Victor Teleucă e poet, istoric, filosof, un om cu nume mare, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai generaţiei de aur. Nedescoperit încă, e un Blaga al nostru. Doar un creator care are sentimentul acut al istoriei ne putea lăsa moştenire nişte poeme ca “Decebal”, “Răsărit de Luceafăr” sau “Car frumos cu patru boi” ce pot fi incluse oricând în programa şcolară”; Arhip Ciubotaru, a imortalizat personalitatea poetului oglindind în cartea Pe timpul lui Teleucă, prietenia cu omul și scriitorul Victor Teleucă pe fundalul literaturii unei epoci (generația șaizecișistă, o generație de scriitori, poeți romantici care au dorit să schimbe lumea în bine folosind puterea cuvântului ), evocând fapte și întâmplări ale timpului.
”Compozitorul Tudor Zgureanu a mărturisit, cum, fiind îndemnat de poetul Grigore Vieru şi de alţi scriitori a colaborat cu Victor Teleucă la crearea operei Decebal, pe care poetul a ascultat-o integral doar în variantă radiofonică, neajungându-i mai puţin de o lună de viaţă ca să fie prezent la premiera din 10 sepembrie 2002 din cadrul prestigiosului Festival Invită Maria Bieşu”- Sursa
Volumul Mollis Davia a lui Victor Teleucă – o perspectivă filozofică în spațiul transmodern, o reușită lirică patriotică care a depășit tradiționalismul, fiind de o reală valoare autentică:

Mollis Davia
poem

… Numele latinesc al unei părți
din Dacia de până la Traian
(Cantemir), ce înseamnă Dacia
Moale, cu climă dulce, placută.

I

Nu e tot ce-i tot în toate.
Este-un TOT al tău TOTAL –
Daimonul național,
el din neguri mi te scoate,

îti dă chipul blând, lumina
să te cheme sus prin vremi,
să-nțelegi cum să te chemi,
tu să vii și ea să-ți vină,

Lumea ta cu dor de lume,
spațiul tău cu dor de spații
de frumos și aspirații
tot prin lumea unui nume –

MOLLIS DAVIA – moldavul
cerc din care-ai răsărit,
nu de-aiurea că ai sarit
de pe-un cal fără potcoavă,

care, deșertând Orientul,
te-ar fi-adus după noroc
spre-un pamânt trecut prin foc,
după cum dicta momentul.

II

Tu de-aici îti crești puterea,
păstorind singurătați,
ți-ai făcut din munți cetăți,
ca să-ți aperi limba, vrerea

unui neam de-a nu se pierde
sub cel timp necruțător.
Neamul tău, murind ca dor,
re-nvia ca frunza verde.

Cosmogon cu luna-n sânge
și cu Ursa Mare-n gând,
venea vreme fremătând
și, râzând, știind că plânge,

continuare…

Odihna muncii

Odihna muncii – mână peste mână
și ochii obosiți un pic mai mult
frumoasă-o fac și-acum, bătrână
cu-același dor de inimă nesmult.

E o icoană vie – toată așteptare,
avere necurmată a sufletului meu,
iriși cu două semne de întrebare
ce-adună anii ca-ntr-un defileu.

Dar spusa ei ! Adâncurile limbii
cu-ntârzieri șoptite rugăminți
ce nu pot niciodată să se schimbe,

devin mai domolite, mai fierbinți,
o înrămează-n aur ușor catifelat
din basmul care nu s-a mai aflat.

(Constelația lirei , Ed. Cartea Românească, 1989)

Pune inima

Pune inima să lucreze cu toate
motoarele ei cosmice,
e nevoie de zbor;
pune inima să nu uite a vorbi,
e nevoie măcar
de două cuvinte;
pune munții să se mute din loc,
e nevoie de drum;
pune inima să tacă pe-o clipă,
e nevoie să-ți aud
pașii venind peste lume,
răscolind jăraticul
verde-nchis al frunzelor tinere.

Pune inima să lucreze cu toate
motoarele ei cosmice,
e nevoie de dragostea ta,
e nevoie de toamnă și primăvară,
de cocori, de zbor, de cuvinte.

Dacă poți face toate acestea, vino…

(Constelația lirei , Ed. Cartea Românească, 1989)

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

2 răspunsuri la „Un poet din izvorul nemuririi

  1. „Tu de-aici îti crești puterea,
    păstorind singurătați,
    ți-ai făcut din munți cetăți,
    ca să-ți aperi limba, vrerea”.
    Frumoase versuri!

  2. Mulțumesc mult de vizită și comentariu. O seară frumoasă !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s