”Unirea spre folosul obştii ne fericeşte, unirea slăveşte, unirea întemeiază tot binele”

”Ideea unităţii naţionale o întâlnim formulată încă din 1822, într-un manifest semnat de Naum Râmniceanu, Eufrosin Poteca şi Barbu Paris Mumuleanu, în care se scria: „Corabia neamului românesc astăzi are trebuinţă de un corăbier iscusit şi acesta este unirea românilor!” O caldă pledoarie în sprijinul unirii introducea şi Dinicu Golescu în memorialul însemnare a călătoriei mele, apărut în 1826, îndemnându-şi compatrioţii să o înfăptuiască: „Unirea spre folosul obştii ne fericeşte, unirea slăveşte, unirea întemeiază tot binele. După aceasta alergând, fraţilor, să o îmbrăţişăm, ca prin fapte să ne cunoaştem că am vrut să slujim patria!” Convingerea că înfăptuirea Unirii tuturor românilor va fi spre binele obştesc o exprima şi Constantin Negruzzi într-o scrisoare adresată, la 23 martie 1839, din Iaşi, lui George Bariţ, la Braşov, mărturisind: „Ca deputat strig în Camera noastră, ca filolog scriu articule, ca român sfătuiesc şi propovăduiesc Unirea, fără care bine nu vom mai vedea.” La rândul său, George Bariţ scria în articolul său Naţionalitatea, publicat în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, nr. 51, din 18 decembrie 1844: „Tăria şi puterea unui popor, vaza sa, politica sa de cumpănire, nădejdiile sale, prezentul şi viitorul său zac în unirea naţională.”
…………………………………………………….
N. Gane mărturisea în Amintiri din timpurile Unirii: „Când Kogălniceanu îşi isprăvi discursul, toată lumea plângea în tribune, căci bucuria mare ca şi durerea mare tot prin lacrimi se exprimă. Afară văzduhul clocotea de sunetul clopotelor tuturor bisericilor din oraş şi de bubuitul a 101 lovituri de tun. Eu unul mărturisesc că niciodată n-am avut o mai puternică strângere de inimă ca în faţa acestui mare act care era prima piatră aşezată la temelia statului român. în acel moment am simţit individualitatea mea de român sporită, neamul meu înălţat; am văzut dintre negurile trecutului răsărind un soare nou care avea să ne încălzească şi să ne lumineze calea spre un viitor şi mai frumos. Şi într-adevăr, după 19 zile se împlini în Bucureşti un act şi mai măreţ, alegerea lui Cuza-Vodă de domn Ţării Româneşti. Astfel că dorinţa cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai generală a naţiunii române, Unirea ţărilor surori, era acum îndeplinită.”
Sursa: romlit.ro

Unirea Principatelor Române 24 ianuarie 1859

Renaşterea naţională în timpul lui Alexandru Ioan Cuza

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

3 răspunsuri la „”Unirea spre folosul obştii ne fericeşte, unirea slăveşte, unirea întemeiază tot binele”

  1. Unire !Ce frumos cuvânt şi ce păcat că mai marii noştri nu înţeleg sensul şi importanţa acestui cuvânt. Invidiez ieşenii pentru faptul că ei au ocazia să participe la la sărbătorirea Micii Uniri ! Nu mă miră că tu ai dedicat o postare Uniriii. Deşi actul în sine al Unirii s-a semnat la Bucureşti, doar moldovenii sunt cei care sărbătoresc cu adevărat.

    Apreciază

    • Da, aveți dreptate, ar fi bine să înțeleagă sensul unirii cât mai mulți români. Mica Unire care a fost începutul Unirii ce dus la România Mare a început la Iași, ne-a lăsat amintirea bucuriei ce a însuflețit sufletele moldovenilor ce a culminat cu Hora Unirii din Piața Unirii (care a căpătat acest nume tocmai datorită evenimentului) la care au participat români și din alte colțuri ale țării. Și de atunci Hora Unirii s-a dansat peste tot în România, cel puțin la datele importante (24 ian, 27 mar, 28 noi și 1 dec). Mulțumesc de vizită și comentariul de suflet și vă doresc toate cele bune și o duminică minunată !

      Apreciază

  2. danydetara

    je ne peux que regarder les photos ou images car je ne parle pas ni ne comprend cette langue
    merci de votre passage chez moi
    amitié et belle journée

    Apreciază