Azi, Cicerone Theodorescu

Vioara

Nu sparge tu cutie vinovată,
Necunoscându-i sunetele. Din
Vioara aruncată fiindcă tace

Ea, melodia cea adevărată,
Vibrare-naripată sau suspin,
Răspunde, caldă, mâinilor dibace…

Cărțile

Stau ca florile-n răzoare
Cărțile, pe policioare…
Stau pe policioare flori –
Ochi aprinși și gânditori.

Floare cu petale multe,
Cartea, știe să te-asculte
Și te-nvață și te-ajuta
Floarea cu petale-o sută.

Dintr-o floare, dintr-o carte,
Mintea vede mai departe,
E și-n tine o grădină
Și-n fereastră-i mai lumină.

Floare roșie, floare-albastră,
Ai intrat și-n casa noastră!
Stau pe policioare flori –
Ochii lumii, gânditori..

Pictorul

Macii noştri în rochiţă,
Cu-obrăjori
În culori,
Mult o-ncântă pe fetiţă…
I-a privit de-atâtea ori!

Soare. Cald.
Şi dulce vânt.
Florile se mişcă blând,
Iar fetiţa
Zice-n gând:
„Rază bună,
Rază trează,
Care florilor eşti pază –
Vreau să-ţi spun neapărat:
…Mare pictor eşti tu, rază!
Ştiu eu,
Tu le-ai colorat…”

Lumea din vis
De dragoste