La sfârșit de martie

Această prezentare necesită JavaScript.

”Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului”.
”Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru”.
”Floarea albă de zăpadă, osul luminii”.
”A te înfrâna, a te abţine, e primul semn al civilizaţiei lumii…”
”Poezia este dimensiunea cea mai curată pe care orice fiinţă umană o are”.
”Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant”.
”Poezia este avuţia pe care omul o are încă ne jefuită”.
”Întrebarea fundamentală a filosofiei nu este aceea dacă viaţa merită să fie trăită. Filosofia nu este făcută pentru morţi. Ea nu are nici un fel de întrebare fundamentală. Soclul ei este un răcnet de spaimă în faţa morţii”.
”Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi, dar… de dragoste mai ales”.
http://ro.wikipedia.org

Evocare

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, –
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

Lectia despre cerc

Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie in două,
cu același baț de alun se taie in două.
După aceea se cade în genunchi,
dupa aceea se cade in brânci.
Dupa aceea se izbește cu fruntea nisipul
și i se cere iertare cercului.
Atât.

Sunt un om viu – Nichita Stănescu
www.youtube.com/watch?v=dbWI9jwnf9c

”Orice limbă e oglinda sufletului naţiunii care o creează”.
”Poemul într-un vers: un singur nai, dar câte ecouri în păduri”.
“aproape francez prin formaţie, european prin deschiderea intelectuală, Ion Pillat a ţinut să adopte în portretele sale lirice o perspectivă autohtonă”
(Mircea Martin)
”Dacă exilat vreodată într-o insulă pustie de cărţi, fantaza Ion Pillat, om al bibliotecii, mi s-ar da voie să iau cu mine un singur autor de fiecare literatură, la cea franceză m-aş opri îndată la trei poeţi, Racine, La Fontaine şi Baudelaire.”
http://www.romlit.ro/ion_pillat_ex_cathedra
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat

Împlinire

Copilăria mea privea pe râul
Rodit cu cerul toamnei argeșene,
Copilăria mea privea pe grâul
De aur greu din lanuri moldovene.
Acum privesc la marea ce rodește,
În umbra și lumina, doar cu spume,
La pescăruși, la pânza ce albește
Pe țărmul vrăjii regăsit în lume.
Copilăria mea era lăstunul
Din cuibul prins sub streșini de colină,
Copilaria mea era cătunul
De pe câmpii cu unduire lină.
Acum sunt valul nesfârșit ce tună,
Purtând pe spate ceruri schimbătoare,
Sunt pasărea ce țipă prin furtună
Cu aripi arcuite peste mare.

Primavara

Din tren, în zori, văd cerul ca o apă
Prea limpede cu scoica lunii-n fund.
Plopi-nalți la luminișuri dau să-ncapă:
Iscoade sunt și zarile pătrund.
Spre răsărit ard coifuri parcă-n pară,
Cu jar de aur suliți se aprind;
De-acuma gloata umbrei o să piară.
Arcașii tainici arcurile-și prind.
Dar meri, și peri, și pruni de pe coline
Răspund și ei, trăgând cu praf de flori,
Și-n bâzâit de gloanțe de albine,
Desfașură un lanț de trăgători.
Podgoria-i toată nouri de șrapnele
Încremenite-n aer de Prier.
De raze fugărite rândunele
În escadrile răzlețite pier.
E soarele biruitor. Cireșii
Au ridicat, învinși, steag alb în vânt.
Livezile iși numară plaieșii.
Un cuc dictează pacea pe pământ…
Lumină pretutindeni! Primăvara
Și verde proaspăt ca un suflet nou,
Și mieii albi ca merii albi din țară,
Și pace-n gânduri vechi și-n grâul nou.
Și sus, pe zarea vremii, ca o dungă
De mari albastre cu sclipiri de nea,
Bucegii neclintiți, pe când se-alungă
Și tren, și primăveri, și viața mea.

Tudor Gheorghe – Eva (versuri Ion Pillat)
www.youtube.com/watch?v=xgVEtzLV0zY

Despre lucrarea lăsată ca testament de suflet ”Pasărea suflet” a etnologului și folcloristului Gheorghe Pavelescu cu largi cunoștințe filozofice și sociologice, Cristian Ioan Popa ne spune că este o o culegere de studii şi articole ale autorului la care au fost compilate și alte contribuții ce aparțin altor specialiști ce au abordat tema Păsării- Suflet:
”în care sunt definite principalele caracteristici legate de obiceiului funerar al ridicării stâlpului şi al punerii păsării-suflet la capul morţilor. Excursul nu se opreşte doar asupra teritorului românesc, ci se lărgeşte generos spre un areal definit de autor ca fiind, în bună parte, unul indo-european”.
Această lucrare a constituit una din direcțiile activității sale închinată riturilor funerare, în speță pasărea suflet ca simbol arhetipal, în mitologia românească, o cercetare a mentalității arhaice săteşti (credinţe, superstiţii, obiceiuri).
”Esenţa lucrării, care poate fi intuită şi din subtitlu, este contextualizarea arhetipului păsării în mitologia indo-europeană. „Preistoria” acestui simbol s-a născut, în accepţiunea dată de Pavelescu, în cuprinsul vastului spaţiu ocupat treptat, şi prin valuri succesive, de popoarele indo-europene, anticipând teze temerare. Aşa s-ar explica prezenţa obiceiului funerar deja amintit, până nu demult, în cimitirele Nordului, lucru demonstrat ulterior, magistral, de către Martii Haavio. Beneficiind de o vastă răspândire în trecut, obiceiul stâlpilor funerari şi-a pierdut treptat din amploare, cu toate că înainte puteau fi întâlniţi chiar până în China sau Japonia. Pe teritoriul României, astăzi mai pot fi văzuţi încă în număr mare în sudul Transilvaniei, mai rar la sud de Carpaţi, în Gorj şi Mehedinţi. În nordul Olteniei, îi întâlneşte Constantin Brâncuşi, iar puterea lor simbolică îl inspiră în celebrele opere brâncuşiene „Coloana infinitului” şi „Pasărea măiastră”, perpetuând astfel peste veacuri stâlpul funerar şi pasărea-suflet, ca simboluri eterne al artei româneşti moderne”.
”O incitantă incursiune în obiceiurile funerare germanice, daneze, suedeze, balcanice, toate având acelaşi vechi substrat comun (…) Prin opera dedicată Păsării-Suflet, Pavelescu se alătură marilor nume ale antropologiei care au studiat vechile tradiţii şi arhetipuri păstrate pânăazi în dezvoltarea şi transformarea lor firească, milenară”. Surse:
http://www.cclbsebes.ro
http://www.crispedia.ro/Gheorghe_Pavelescu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Pavelescu

12795_mocanu

”Ca artist plastic, Gh. Mocanu cultivă peisajul și natura statică (în special flori), năzuind să reflecte căldura și lumina locurilor natale. Majoritatea pânzelor sale sunt uleiuri care traversează, de-a lungul parcursului artistic, o evoluție cromatică de la griuri delicate, evanescente, subtile, marcate de accente grafice rafinate, la tonuri exuberante, grave pe alocuri, exprimând bucuria de a trăi, de a privi, de a simți a artistului. Marea sa pasiune, care dă deopotrivă măsura sensibilității și a talentului său este însă acuarela, căreia îi conferă o vibrație intensă, fulgurantă, de un autentic și interiorizat lirism, fiecare lucrare echivalând cu o mărturie de o religioasă sinceritate asupra motivului înfățișat”.
Sursa: http://jurnaluldedrajna.ro
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Mocanu

Eva Kiss-sa alergam prin ploaie
www.youtube.com/watch?v=uMQZB0P5hZo
EVA KISS-Chess
www.youtube.com/watch?v=PuvP8ooczsc
Eva Kiss-Constantin Radu – Plaisir D’amour
www.youtube.com/watch?v=sK71aZI3-vw

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

4 răspunsuri la „La sfârșit de martie

  1. Mulțumiri intense pentru exprimările evocate. O zi benefică îți doresc!

  2. Ion Pillat e unul din poeții pe care îi apreciez cel mai mult din literatura română. Deși nu-l poți desprinde de malurile Argeșului, un anume fel de sensibilitate artistică îi vădește originile moldave.

    • Cu rădăcini muntene și moldave și o educație atentă, au înflorit însușirile native și sensibilitatea artistică de care vorbiți căci spune el însuși: „Florica si Miorcanii – muntele, podgoria si stepa – iata doicile adevărate la care mi-am supt Muzele flamande”. Și eu îl apreciez pe Ion Pillat, poetul cărturar, care a iubit din suflet pământul natal, Florica – din Muntenia și Miorcani – din Moldova, aceste două locuri ale bunicilor fiind reperele sale de suflet. Mulțumesc de vizită și comentariu. Zile frumoase de primăvară !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s