Gheorghe Tomozei poetul, autorul, jurnalistul care avea vocaţia prieteniei

Gheorghe Tomozei
Sursa foto

„Ning, murmura poetul intr-un stih de neuitat, parcă definind puritatea și curățenia orelor noastre strălucind de istorie. La lumina zăpezii e cartea împlinirii unui poet, dar nu numai a lui, ci și a poeziei noastre de azi. Har decantat ca boaba de strugure în vin, viața de om își semnifică esența : omenia. Omenia, iată mesajul sublim și nuanțat, emoția spațiului poetic național cu care Gheorghe Tomozei se contopește într-o afluență și plină de suflet unicitate. Scriind despre un poet adevărat și drag, simt cum mi se transformă-n cuvinte cerneala și vina în vers.” (Nichita Stănescu)
„Acest Fragmentarium propune o îmbinare de texte de şi despre Gheorghe Tomozei poetul, autorul, jurnalistul care avea vocaţia prieteniei. Sunt pagini însoţite de fotografii în mare parte inedite, care încearcă să reconstituie fragmente din viaţa unui scriitor important pentru literatura română contemporană”. (poeta Cleopatra Lorințiu, soția poetului)

Țara mea

Ţara mea de cremene
Cine să îţi semene?
Ţara mea şi-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
cu înalte ierbi,
şi cu pas de cerbi,
Ţara cu izvoare
licărind în soare,
vreau să cresc viteaz
precum vechii brazi,
şi voinic m-aş vrea
ca şi dumneata.

Legenda cărții

Îmi umplui, găsii cu cale
filele, cu animale.

Parcă mă cuprinde frica
răsfoindu-mi cărticica.

Dintre rimele perechi
coame cresc şi sar urechi,

şi-ntre stihuri se înnoadă,
negru câte-un fleac de coadă,

şi când gata-s s-o deznod
şoareci, titlurile-mi rod,

şi pe fiecare coală
se semnează cu cerneală.

Nu mai ştiu de-s autor,
cartea e a mea? a lor?

Dacă se mai bat şi rag
dau din umeri, mă retrag

şi sub toamnă şi sub stele
fac o carte fără ele,

care, chiar de e frumoasă
pare o pustie casă.

Fără mare tărăboi
vin cu toatele-napoi.

Eu le dojenesc, tăcut.
… Şi o luăm de la-nceput…

”Gheorghe Tomozei. Articolele lui, intervențiile lui la radio sau tv aveau o puritate culturală și o distincție morală; nu a produs texte de care i-ar fi putut fi după aceea rușine, nu a închinat osanale, nu s-a compromis, cu alte cuvinte”.(…)
”De ce ați donat biblioteca poetului unui sat din județul Argeș? Gheorghe Tomozei era bucureștean.
Bună observație. La București, surprinzător, nu s-a putut face absolut nimic pentru memoria scriitorului. Pe de altă parte, postumitatea scriitorilor noștri e destul de precară. Nimeni nu iși mai amintește de ei. Pe urmă, Tom era legat de Argeș, mama lui se tragea de acolo, el însuși își încropise o garsonieră la Cimpulung Muscel, unde își invită prietenii, o perioadă fusese redactor-șef al revistei Argeș din Pitești, creind acolo un adevărat fenomen literar în anii ’70! Tot atâtea motive ca biblioteca lui să fie azi un loc public, în Domneștii de Argeș, și care poate fi vizitat de oricine”.
Sursa: revistavip.net

Gheorghe Tomozei évoque par Cleopatra Lorintiu
www.youtube.com/watch?v=5ce1jMmTAmE
www.youtube.com/watch?v=6yRNmPb0yKs
www.youtube.com/watch?v=0qh19X_StK4

William Shakespeare – SONETE 1 – 10 – traducere Gheorghe Tomozei
www.youtube.com/watch?v=CxX8oNFNVrg

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s