Arhive lunare: Iunie 2015

Despre dragoste

despre dragoste-ap Pavel
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare…
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.

(Sf. Apostol Pavel, Epistola I către Corinteni, cap. 13, 1-8)

Sursa: doxologia.ro

Voi, bărbaţilor, de asemenea, trăiţi înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, și făceți-le parte de cinste, ca unora care, împreună cu voi, sunt moştenitoare ale harului vieții, așa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate.
(Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, cap.3, 7)

Sursa: bibliaortodoxa.ro

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Nevoia morală de a voi să te smulgi din ignoranță

”Muzica nu trebuie explicată, ea trebuie trăită”. (Sergiu Celibidache)
”Meritele cuiva nu se pot niciodată defini prin excluderea celuilalt. Meritul meu, dacă se poate vorbi de el este acela de a avea curajul să afirm ceea ce pot afirma, nevoia morală de a voi să te smulgi din ignoranță”. (Sergiu Celibidache)
”Cultura nu este altceva decât drumul către libertate. Arta este libertate, cu toate că ea te prinde în senzaţii. Dar nu-i nimic mai fals ca definiţia întregii filosofii că arta este jocul senzaţiilor, nu. Asta este nada cu care te prinde, te atrage. Ori, când treci peste ce te-a atras, poţi ajunge undeva unde nu te simţi tras nici la stânga, nici la dreapta, nici în sus, nici în jos… Asta-i libertatea”. (Sergiu Celibidache)


SERGIU CELIBIDACHE – DESPRE MUZICA SI MUZICIENI (interviu rar)
Sergiu Celibidache on his Philosophy of Music
https://www.youtube.com/watch?v=O4vrc3A8s6Y

7 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Ziua drapelului național

tricolorul romaniei imagini animate

Simbol vital și drag odor
este al nostru tricolor,
sărbătoare pentru suflet,
lumină și libertate-n cuget.
de Georgeta R.M.

Ziua Drapelului Național a fost proclamată prin Legea nr. 96/ 1998 și se sărbătorește în fiecare an la data de 26 iunie și este ”o sărbătoare de suflet” pentru toți românii.

Oşteanul şi drapelul

De demult, de tine, Taica
Îmi spunea mereu poveşti
Ca de steaua cea mai mândră
A oştirii româneşti…

Şi, pe cât mi-aduc aminte,
Pomenind numele tău,
Se-nchina precum se-nchină
Un creştin lui Dumnezeu

Şi-mi spunea că în altarul
Patriei, nu-i alt odor
Mai de preţ decât drapelul
Unui neam biruitor.

– Pânza ta, zicea bătrânul,
Cu grai blând şi mângâios,
E cinstită ca şi giulgiul
Sfânt al lui Iisus Hristos.

Şi-apoi, cică-n ţesătura
De mătase s-a-ntrupat
Cerul zilelor de vară,
Limpede şi nepătat,

Spicu-mbelşugat al holdei
Ce se leagănă în vânt,
Sângele ce-a curs de-a pururi
Strămoşescului pământ.
…………………………
Avusese el norocul
Să te poarte fluturând,
În război când prin văzduhuri
Treceau plumbii şuierând…

de George Coșbuc

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

De Sânziene (II)

Un eveniment
cu soare în apogeu,
solstițiul verii.

***
Dansând în noapte
sânzienele iubesc
chipul soarelui.

***
La cingătoare
tulpinile cicorii,
spor, sănătate.

***
La Sânziene
renumitele târguri,
bucovinene.

***
De Sânziene
mari sărbători creștine,
binecuvântări.

© Georgeta R.M.

https://www.youtube.com/watch?v=U3UYG8BE5V8

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Sânzienele în tradiția populară

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

De Sânziene (1)

Noapte magică,
sânziene sub pernă
visează ursit.

***
Fete frumoase
dimineața pe rouă,
obicei ritual.

***
Sânzienele,
niște zâne harnice,
florile galbene.

***
Cununi în păr,
spice de grâu aurii,
dansul drăgaicei.

***
Soarele-și spală
într-o mare răscruce
fața solară.

© Georgeta R.M.

10 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Vin Sânzienele

Sânzienele –
sărbătoare solară
a bucuriei.

12 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Când inima ți-e grea…

Când inima ți-e grea
ia poezia și caută în ea
ca să găsești taine, remedii
s-aline sufletul și cele ale firii.

Verbul poetic vine din imensitate
chemat de dorul artei, sensibilitate
și împletește dorul, dragostea cu versul
ca să uimească la rându-i universul.

Și Universul tulburat de aceste emanații
din artă, dor și dragoste, pure aspirații,
înalță sufletul poetului în frumos
ce simte astfel bogăția, în spirit luminos.

De vrei să înțelegi ce-n versuri eu am spus
fii doar poet, măcar o clipă și scrie cu nespus.

© Georgeta R.M.

11 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Un erudit cărturar bucovinean

Ilie_Toroutiu
Un gând pios care revine deseori mă face să reamintesc pe paginile acestui blog măcar câteva cuvinte și spicuiri despre strădaniile înaintaşilor şi de a readuce în atenție oameni și contribuțiile lor, cu talente reale, care prin scrierile lor și o credință mântuitoare au oglindit puterea slovei românești și a sufletului, credincioase neamului, redând parte din înfăţişarea adevărată a unei epoci.
Ilie E. Torouțiu (n. 17 iunie 1888, Solca, Suceava – d. 23 noiembrie 1953,București) a fost un critic, istoric literar, folclorist și traducător român, membru corespondent (1936) al Academiei Române.
Păstrată mai mult de profesioniștii istoriei literare, memoria lui Ilie E. Torouțiu, erudit cărturar bucovinean, figură marcantă a vieţii culturale româneşti interbelice despre care, din nefericire, doar puţină lume mai ştie, trebuie adusă în atenție datorită activității sale de aproape jumătate de secol, care a culminat cu editarea celor 13 volume de Studii și documente literare (1931-1946) și cu poziția de director al revistei „Convorbiri literare” (1939-1944).
În perioada de gimnaziu s-a născut interesul lui pentru folclor avându-l printre alţi profesori celebri ai liceului sucevean, pe preotul academician Simeon Florea Marian la religie care, ,,ca cercetător profund al vieţii ţărănimii noastre, ne obliga, în fiecare vacanţă, să adunăm de la vetrele părinţilor comori ale tradiţiilor, obiceiurilor, cântecelor, vrăjilor şi descântecelor care învăluiesc viaţa ţăranului din leagăn până la moarte”, contribuind la salvarea duhului milenar al strămoşilor, a înţelepciunii şi memoriei colective. Prin intermediul unor colegi de clasă ca Al. Zavulovici, Dionisie Para, Erast Hostiuc, Nicolae Turturean şi Theodor Turturean, îl va cunoaşte pe Alexandru (Leca), băiatul părintelui Constantin Morariu de care îl va lega o frumoasă prietenie. Într-un mediu precum cel al familiei pr. Constantin Morariu, (cel ce a reprezentat spiritul viu al ,,Arboroasei”) al respectării unor valori perene ale umanismului precum curajul, dragostea şi omenia, modestia, respectul pentru familie, înţelepciunea şi, mai ales setea de cultură, singura capabilă să schimbe din temelii soarta românilor, s-a format tânărul Ilie E. Torouțiu.
Va scrie încă din anii liceului ”o serie de foiletoane pe care le publică în ,, Patria” de la Cernăuţi( 1909-1910) şi tot din această perioadă revista ,,Ion Creangă” din Bârlad (1908-1910) îi va publica folclor cules din satele Bucovinei, întreprindere pentru care îi era dator, cu siguranţă, părintelui Simeon Florea Marian. Bun cunoscător al limbilor germană şi greacă, traduce intens, începând din ultimii ani de liceu şi continuând în anii studenţiei, teatru, broşurele cu conţinut moral religios şi filosofie din aceste limbi, şi publică un dicţionar de buzunar român-german şi german-român. Tot înainte de război publică, la Cluj, Cernăuţi şi Solca, primele volume de folclor, studii despre nivelul economic atins de elementul românesc din Bucovina, un volum de nuvele şi primele încercări de critică literară. Remarcându-se prin seriozitate şi muncă asiduă, încă din timpul studenției la Cernăuți, calităţi care l-au determinat pe savantul romanist Mathias Friedwagner să-l ia cu sine, la plecarea din capitala Bucovinei, între anii 1911-1913, va fi asistent de limba română la Universitatea din Frankfurt pe Main, unde, își va completa studiile. În contextul diminuarii elementului etnic românesc din „ducatul Bucovinei” al Imperiului Habsburgic, deznaţionalizarea sistematică a românilor care, din majoritari absoluţi la data anexării la Imperiul Habsburgic ajung, în preajma primului război mondial în situația de minoritari, elaborează lucrări de sociologie statistică referitoare la structura etnică a diferitelor categorii socio-profesionale şi evoluţia procentajului de români din această provincie: Românii şi clasa intelectuală din Bucovina (1911), Românii şi clasa dirigentă din Bucovina (1911), Românii şi clasa de mijloc din Bucovina (I-II, 1912) şi Poporaţia şi clasele sociale din Bucovina (1916). În toamna anului 1914 revenit în Bucovina, după satisfacerea stagiului militar, împreună cu cumnaţii săi, Aurel Morariu şi Vasile Grecu se refugiază în Bucureşti, acolo unde îşi va stabili definitiv domiciliul. Aici, chiar de la stabilirea sa în Bucureşti, ”întâi ca profesor la Liceul ,,Cantemir Vodă”, ca proprietar de librărie, apoi de tipografie şi întemeietor al Institutului de Arte Grafice,,Bucovina” , Ilie E. Torouţiu va dovedi, pe de o parte, o ambiţie ieşită din comun pentru a-şi asigura un loc al său într-o lume care-l privea ca pe un străin, pe de altă parte o loialitate statornică pentru bucata lui de ţară şi pentru oamenii acesteia, casa lui fiind gazdă primitoare pentru bucovinenii ajunşi, pentru cine ştie ce pricini în capitală, iar editura şi tipografia lui dând posibilitatea afirmării unor condeie ale pribegilor din ţara fagilor, alături de lucrări ale unor nume cunoscute şi apreciate în peisajul literar românesc. Cu o bogată activitate publicistică, polemist de temut în perioada interbelică, va continua să traducă şi va realiza importante lucrări de literatură comparată, aplecându-se mai ales asupra influenţelor germane în literatura şi filosofia română. Cel mai mare merit al lui Torouţiu în cultura română rămâne însă publicarea, în treisprezece volume, a colecţiei ,, Studii şi documente literare”, circa 8000 de pagini care cuprind corespondenţa membrilor,,Junimii” şi pe cea a ,, Sămănătorului”, însoţite de cuprinzătoare şi judicioase note şi comentarii ale autorului, menite să scoată la lumină adevărul despre oameni şi fapte care au fost, despre o epocă de aşezare a statului şi culturii române pe noi coordonate, despre cei care, prin truda şi cu sudoarea lor, au arat pe ogorul sfintei limbi române. Premiat, pentru această realizare, de Societatea Scriitorilor Români, primit, ca membru corespondent, în Olimpul culturii române, membru activ şi responsabil în Societatea germaniştilor români, făcând o adevărată activitate de mecenat în literatura română, Ilie E. Torouţiu va conduce între anii 1939-1944,o perioadă extrem de grea, care va marca dureros existenţa fiinţei româneşti, celebra revistă ,, Convorbiri Literare”, căreia-i va închina şi timpul şi sufletul şi resursele sale financiare”. (sursa)
Încercând să prezinte receptarea unor autori în România și bun cunoscător al limbii şi literaturii germane Ilie E. Torouţiu face câteva cercetări de literatură comparată cum este Heinrich Heine şi heinismul în literatura românească (1930) prezentând o biografie a poetului, precum şi o scurtă caracterizare a poeziei sale. Alte lucrări în același sens – Carmen Sylva în literatura românească (1924), Immanuel Kant în filosofia şi literatura română (1925), Hermann Sudermann în literatura românească (1930) și monografia despre Goethe.
O altă contribuție importantă dar poate mai puțin cunoscută, o cercetare incitantă, scrisă alert, uşor de receptat dar minuţioasă şi plină de devoţiune este Exegeza eminesciană, parţial editată postum, în 2002 de editura Floare Albastră îngrijită şi prefaţată de Nicolae Georgescu, care consideră că critica lui Torouţiu este o adevărată provocare, care nu a fost apreciată corect la timpul realizării ei, lucru ce ar fi putut demara o discuție avizată, filologică a textului poeziilor antume ale lui Eminescu. De asemeni , eminescologul D. Vatamaniuc, în ,,Bucovina literară” nr.1/2003, făcând o recenzie la Exegeza eminesciană, apreciază o conştiinciozitate și rigurozitate deosebită cu care cărturarul bucovinean a studiat opera lui Eminescu ceea ce arată o susţinută preocupare pentru corecta cunoaştere, interpretare, editare şi difuzare a operei lui Eminescu.
Studiile şi documentele literare – o simbioză între cercetarea istorico-literară şi munca de editare, reprezintă un adevărat tezaur al culturii române: ”opt tomuri cuprind corespondenţa membrilor Junimii, în special cea legată de redacţia „Convorbirilor literare” (Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Simion Mehedinţi, pe de o parte, apoi Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, B.P. Hasdeu, Duiliu Zamfirescu şi mulţi alţii, pe de alta), patru volume includ cercul revistei „Sămănătorul” (N. Iorga şi corespondenţii săi), iar ultimul conţine indicele general. Studiile lui Torouţiu referitoare la personalităţile care primesc sau semnează scrisorile şi la operele acestora, la circumstanţele istorice, sociale, culturale în care au trăit şi s-au manifestat precedă corpusurile de documente, iar notele din final aduc alte numeroase informaţii. Astfel, apar texte substanţiale despre viaţa lui Iacob Negruzzi, despre Titu Maiorescu, Eminescu, Duiliu Zamfirescu, N. Iorga, Vasile Pârvan, Simion Mehedinţi. Colecţia a fost apreciată superlativ, unii comentatori considerând-o „cea mai impunătoare operă de istorie literară”, „cea mai bogată culegere de scrisori literare româneşti”.
”A transpus câteva piese de teatru – C.F. Hebbel, Maria Magdalena, Franz Grillparzer, Străbuna (1914), Ludwig Anzengruber, Porunca a patra (1915) – precum şi Apologia lui Socrates de Platon (1910), studiul Mihail Sadoveanu de Matthias Friedwagner (1913) ori o serie de secvenţe din scrierile de popularizare a moralei religioase, aparţinând lui I.C. Ryle, John Bunyan, Otto Funcke şi I.R. Macduff”
. (sursa)

                                                  A fost o dragoste…

”Şi dacă nimic din răutăţile lumii pe care de atâtea ori i-a fost dat s-o vadă schimbându-se nu l-a doborât, găsind de fiecare dată forţa de a merge înainte, boala şi apoi moartea celei ce i-a fost tovarăşă de viaţă aproape 34 de ani i-a răpus voinţa, flacăra vieţii lui stingându-se odată cu dispariţia Elvirei, singurul mod prin care putea să se ferească de singurătate, dovada vie a unei iubiri de-o viaţă. A fost o dragoste de vechi basm românesc, sinceră şi cu bună cuviinţa caracteristică oamenilor înţelepţi, încheiată tot ca în basmele româneşti cu ,, şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi…” deşi ei abia păşiseră pragul acestei vârste atunci când, discreţi cum au trăit toată viaţa, s-au retras în eternitate”. (sursa)

”Să nu uităm că, gest unic cred, Ilie a ținut să marcheze definitiv apartenența sa sufletească totală la eul celuilalt, adăugându-și inițiala Elvirei la numele său: Ilie E. Torouțiu. Nu Ilie Torouțiu. Nu Ilie T. Torouțiu. Nu Ilie al lui Toader Torouțiu, așa cum a consacrat formula Ion a lui George Sbiera. Ci Ilie al Elvirei Torouțiu. Sau, mai pe scurt, I.E. Torouțiu. O formulă ce înfățișează lumii un întreg, un tot, creația divină primordială. O formulă îngemănată peste care, din păcate, tinde să se aștearnă uitarea. Cine mai face astăzi asemenea gesturi? Cine mai scrie astăzi scrisori? Cine mai caută astăzi în adâncul sufletului cuvinte gingașe care să mângâie sufletul și să-l facă să înflorească”? (sursa)

                                                        Résumé

Ilie E. Torouțiu faït partie de la génération d’intellectuels roumain de Bucovine, formée à l’école allemande, participante aux événements des années de la première guerre mondiale et ensuite à la vie culturelle-littéraire de la Roumanie Grande. Ilie E. Torouțiu s’est remarqué, avant tout, comme historien culturel. Sa passion dominante est pour documents littéraires, concrétisée dans l’élaboration et l’édition des 13 volumes d’Études et documents littéraires, très utile set indispensables pour le travail de tout historien littéraire roumain.
I. E. Torouțiu a beaucoup traduit de la langue allemande et grecque, a cueille folklore littéraire de Bucovina, a publié des études sur la vie économique de la Bucovine; il nous a laissé aussi, des pages méritoires de critique et d’histoire littéraire. Le collecteur et l’éditeur, I.E.Torouțiu et sa femme se sont décidés de donner toutes leurs archive set leur bibliothéque à l’Académie Roumaine. Le dossier inventaire comprend 170 manuscrits, 10873 lettres, 14 documents etc.; 4424 titres de livres et 580 titres de périodiques. (sursa)

Surse despre Ilie E. Torouțiu:
atlas.usv.ro
convorbiri-literare.dntis.ro
agero-stuttgart.de
astra.iasi.roedu.net
crispedia.ro

8 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Ce ne spune Pr. Iustin Pârvu

Această prezentare necesită JavaScript.

„Credinţa este, până la urmă, puterea de a iubi.” (Pr. Iustin Pârvu)
„Neamul este mama mea, tatăl meu, fratele meu, sora mea, vecinul meu, satul meu, comuna mea și județul meu și tot cel ce vorbește aceeași limbă, are aceeași credință și aceleași idealuri.” (Pr. Iustin Pârvu)
„Raiul este aproape, depinde care îţi este natura faptelor. Dacă faci un lucru bun, o faptă generoasă, nu simţi că pluteşti? Ei, atunci intuieşti natura Raiului, te simţi ca în Rai „ (Pr. Iustin Pârvu)
citateortodoxe.ro

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei