Ultima romanţă eminesciană

Cu doi ani înainte de a se stinge, Eminescu trimite „Convorbirilor”, tocmai de la Mânăstirea Neamţului – spaţiu cu aură legendară şi loc de ipotetică refacere a sănătăţii sale, ales cu grijă de prietenii fideli – , ultima sa romanţă: poezia De ce nu-mi vii?
Textul putea să rămână printre postume – ca atâtea alte creaţii valoroase – , dar poetul a ţinut cu tot dinadinsul s-o transmită publicului larg, sau, dimpotrivă, numai unei singure persoane.
Care este adevărul cu privire la atitudinea lui Eminescu şi care este aşadar mesajul real al acestei poezii cu titlu interogativ?
Nu cunoaştem îndeaproape detaliile problemei, dar să presupunem că nelipsita „ladă cu manuscrise” l-a însoţit şi la Neamţ. În acest caz, răstimpurile de „deplină luciditate” despre care vorbea Iacob Negruzzi în Scrisori de la Eminescu au fost numeroase, iar puterea sa de creaţie a rămas nealterată. Este suficient să comparăm varianta publicată (în numărul din 1 februarie 1887 al revistei ieşene) cu cele existente în manuscris (cinci la număr, după cum ne informează Perpessicius) pentru a admite acest lucru. Mai mult: modificările operate vădesc şi de această dată discernământul artistic dintotdeauna, cunoscut de toţi exegeţii şi care atestă saltul valoric (uriaş uneori) de la ultima variantă la textul tipărit.
Dar, dacă în analiza noastră plecăm de la această premisă, suntem tentaţi să credem că „boala psihică” nu i-a anulat definitiv lui Eminescu potenţele creatoare. Oricum, constatarea de faţă ar putea servi ca argument suplimentar celui care a scris o carte surprinzătoare despre ultimii ani de viaţă ai poetului.
Totuşi, să ne imaginăm şi un alt scenariu. Aflat în bolniţa de la Mănăstirea Neamţului, Eminescu nu mai avea acces la manuscrisele din mult frecventata sa ladă, astfel încât n-avea cum să le mai compare şi să aleagă din ele ce era mai expresiv sau mai realizat artistic. Admiţând ipoteza, trebuie să recunoaştem că Eminescu avea o memorie fantastică, din moment ce putea să refacă din amintiri un text ale cărui începuturi datează din 1871. Dar în acest caz, afirmaţiile anterioare contravin atâtor mărturii ale contemporanilor, care vorbesc despre un Eminescu obosit şi confuz, cu momente de apatie totală, din nefericire tot mai frecvente.
Şi totuşi, De ce nu-mi vii? nu este doar o simplă romanţă, ci o clamare tulburătoare a dreptului de a nu mai fi singur, într-o lume peste care se aşterne toamna – o toamnă târzie, prefigurând moartea.
Chemarea este adresată iubitei – cunoscută atât de bine din Lacul şi Dorinţa – , fără de care armonia lumii nu este posibilă. Ei, aşadar, îi este trimisă această ultimă scrisoare de dragoste, publicată de „Convorbiri” în iarna anului 1887:

Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii –
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?

În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei…
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!

Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii…
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

Dintre antume, o singură poezie mai are un titlu care să ceară imperios semnul de întrebare.
Aceasta fusese tipărită în „Familia” (an XIX, nr. 29 din 17/29 iulie 1883) – făcând parte, deci, tot din ultima perioadă de creaţie – şi constituie un răspuns la una din întrebările care l-au preocupat pe Eminescu şi în alte rânduri. Prin urmare: Ce e amorul ? Prozaismul titlului este compensat de rezolvarea poetică prin definiţia succintă dar expresivă dată acestuia în primele versuri: „e un lung/ Prilej pentru durere”. Acceptând realitatea ca pe o fatalitate, în romanţa
De ce nu-mi vii? Eminescu solicită prezenţa iubitei aflate departe, care ar putea aduce o undă de speranţă în haosul său existenţial, provocat (nu se ştie) de Dumnezeu sau de oameni.

La dernière romance de M. Eminescu
Résumé

Dans cette étude, l’auteur fait des références à la romance De ce nu-mi vii? (Pourquoi tu ne viens pas?) parue dans la revue Convorbiri literare, février 1887 (c’est à dire deux ans avant de la mort de M. Eminescu).
Le sens de cette romance est le désir d’éloigner la solitude. La musicalité extérieure (observée une fois par G. Călinescu et Alain Guillermou) accompagnant les vers dominés par l’idée de la perte ressemble à une litanie, si nous considérons que l’érotisme religieux est la marque de cette poésie.
Les considérations prosodiques viennent à leur tour confirmer le ton de litanie de cette création où le poète sollicite la présence de sa bien-aimée qui pourrait apporter une onde d’espérance dans son chaos existentiel.
(fragment din Ultima romanţă eminesciană de Adrian Voica)

Sursa: bcu-iasi.ro/docs/studii-eminescologice-nr4

Anunțuri

9 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

9 răspunsuri la „Ultima romanţă eminesciană

  1. ane

    „Luceafarul poeziei romanesti” un geniu, cu o viata plina de controverse. Poetul nepereche Mihai Eminescu.. Am lecturat cu bucurie articolul. Multumesc, Georgeta. O saptamana de vara frumoasa, cu soare suportabil.

    Apreciază

    • Eu mulțumesc pentru bucuria lecturării. Oricât am vorbi despre Eminescu și opera lui nu va fi suficient, atât e de plină și bogată în semnificații și frumusețe. În ce privește viața lui chiar de curând, s-a discutat din nou cauza decesului şi afecţiunea de care suferea care au rămas timp de mai bine de un secol un mister şi o sursă inepuizabilă de teorii şi polemici.
      Fiind cea mai îndrăgită lectură a păturii culte româneşti înțeleg bucuria lecturii tale. Poeziile sale de o rară frumuseţe ne-au descoperit cea mai adâncă expresie mulţimii gândurilor lui Eminescu.
      Mulțumesc de urare și pentru melodia atât de frumoasă.
      O săptămână de vară frumoasă, dragă Ane !

      Apreciat de 1 persoană

  2. Tandră rememorare, înțeleaptă abordare.
    Doamne, dacă nu l-am fi avut pe Eminescu!
    De ce nu-mi vii?
    Dar trăim din așteptări!

    Apreciază

  3. Film minunat ~ place
    Buna ziua pentru tine

    Apreciază

  4. Bună ziua și mulțumesc mult !
    Thank you for reading and comment. Have a wonderful week !

    Apreciază