” Sentimentul colorează, nu pensula. Poţi colora cu o bucăţică de cărbune, şi toate tuburile din lume nu-ţi dau albastrul unei flori de inişor dacă nu-l ai în suflet. (…) Orice lucru are o latură a lui mai expresivă, acolo-i taina vieţii lui. De obicei, n-o găsesc acei care o caută. Dacă ai pus într-un vers o tresărire a inimii tale, să ştii că şi peste o mie de ani, cine-l va citi, va simţi în inima lui bătaia inimii tale. Dacă n-ai pus nimic, ce vrei să fie acolo?”
Sursa foto: wikipedia.ro
Nicolae Grigorescu (n. 15 mai 1838, Pitaru, județul Dâmbovița, d. 21 iulie 1907, Câmpina) este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu și Ștefan Luchian. Nicolae Grigorescu a devenit un simbol pentru tinerele generații de artiști care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice și să aducă la lumină valorile spiritualității românești. Continuare…
Îmbinând tradiţia bizantină cu stilul neoclasic, și adăugând elemente specific românești Grigorescu a realizat la Agapia pictura interioară de o valoare deosebită la doar 20 de ani:
Pictura lui Nicolae Grigorescu la Agapia
„Pentru mine, sfinţii erau vii, stam cu sfială înaintea lor şi eram încredinţat că şi ei se uită la mine, mă aşteptam să-i aud vorbind, să-i văd mişcându-se, ridicând mâna să mă binecuvânteze…” Al. Vlahuţă, „România pitorească”
Motive pentru condei 
Nicolae Grigorescu este pictorul meu de suflet!
Și al meu, Nicolae Grigorescu este pictorul care a intuit cel mai profund sufletul românesc.
Mulțumesc pentru gândul lăsat. O zi cât mai plăcută și răcoroasă în aceste zile de vară !
De aceea la Agapia te simti mai crestin si mai roman ca nicaieri.Putini au insa ragazul sa observe si sa simta. Multumesc pentru aducer-aminte. Zi buna!!!
Într-adevăr când ești la Agapia simți acest lucru mai pregnant căci ești într-un lăcaș sfânt iar picturile lui Grigorescu sunt excepționale, realizate într-o manieră realistă, în care sfinții au o expresie de bunătate, îndurare și evlavie căci, mărturisește artistul că îi plăceau icoanele de mic.
Mulțumesc și eu de trecere și gândul lăsat.
O zi cât mai plăcută și răcoroasă în aceste zile de vară !
Subscriu la cele spuse mai sus. Inca de la tinerete si-a facut ucenicia si a trait pentru o perioada scurta la curtea Printesei Cleopatra Trubetkoi (care detinea la acea vreme mosia orasului Baicoi – orasul meu natal). In Baicoi a efectuat picturi in 2 biserici, una nu mai este deoarece a fost distrusa de un incendiu, iar in cealalta „Parohia Sfintii Imparati Constantin si Elena” se vad si atazi tablourile originale pictate de marele pictor.
P.S. Cu permisiunea ta am sa pun un link catre acest articol cand voi ajunge sa redactez articolul despre orasul Baicoi, in proiectul inceput de mine. Merci mult si iti doresc o zi buna!
Mulțumesc mult pentru comentariu cu un aport ce îl consider semnificativ în ce privește opera și viața marelui artist și pentru legătura cu linkul spre acest articol. Știu doar că prințesa a avut o avere fabuloasă și a construit la Băicoi numeroase edificii (centrul localității Băicoi este construit pe fosta moșie a prințesei ?), cel mai important fiind conacul său cu un parc foarte mare și un complex arhitectural deosebit și o capelă unică în țară datorită motivelor sale neogetice (din scrierile vremii). Acum am aflat de la tine și de picturile lui Grigorescu de la Băicoi, orașul tău natal și abia aștept să finalizezi proiectul spre al viziona.
O zi cât mai plăcută și răcoroasă în aceste zile de vară !
Asa este cum spui, problema este ca acea capela neogotica (pictata de Griogorescu) care se gasea in curtea conacului printesei a ars, astazi ramanad cateva caramizi. In copilaria mea zidurile erau mult mai inalte, dar desi capela este monument istoric nu a fost intretinuta niciodata avand soarta altor monumente istorice de la noi lasate in paragina. Icoanele pictate de Grigorecu in acea capela erau suflate cu aur si aveau o valoare deosebita. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, nemtii au jefuit si transformat capela in grajd pentru cavaleria lor. Prin anii 1965 capela asa paraginita cum era a ars, din ea ramanand zidurile de care pomeneam.
Ce păcat că s-au pierdut asemenea monumente valoroase pentru istorie, pentru noi românii. Informațiile tale se pliază atât de bine, iată momente istorice legate unele de altele care dau la iveală aspecte atât din viața și opera pictorului, istoria orașului Băicoi cât și din viața prințesei Cleopatra Trubețkoi, urmașă a fam. Cantacuzinilor și fam. Ghica. Un material foarte bogat pentru proiectul tău.
Mulțumesc mult pentru informații, Tony. Toate cele bune !
Minunat moment, multumesc pentru aceasta emotien draga Georgeta.
O zi frumoasa, cu mult drag,
Liz
Eu mulțumesc că ați participat la acest minunat moment, în care emoțiile de acest fel sunt încântarea ochiului și sufletului.
O zi cât mai plăcută și răcoroasă în aceste zile de vară, dragă Liz !
O postare pentru suflet,am vizualizat cu incantare operele de arta ale lui Grigorescu. ” Sentimentul colorează, nu pensula” adevarat si frumos a spus.. O zi minunata si racoroasa, iti doresc Georgeta!
Mă bucur pentru încântare căci îți împărtășesc sentimentul. Bine că ai remarcat, din grabă cred că am omis să adaug (pentru orice eventualitate) autorul citatului (în ghilimele) care este însuși Nicolae Grigorescu.
Mulțumesc, dragă Ane, o zi minunată și răcoroasă și ție !
Minunat!.. Se simte tare ..catifelat la suflet, totul pe-aici.. 🙂 Mulțumesc.
Mulțumesc, sper să fie și de folos, interesant.
O după amiază cât mai plăcută și răcoroasă în aceste zile de vară !
Mi-a mers la suflet. 🙂
Cred, numai văzându-i și admirându-i picturile. Cu atât mai mult când îți dai seama că în opera lui e zugrăvită toată viața lui închinată artei. Mulțumesc pentru gândul lăsat. O seară cât mai plăcută !
🙂
O minunatie ! Cat adevar in vorbele artistului-Sentimentul colorează, nu pensula – Superb !
Cred că există o legătură aproape organică între sentiment și exprimare în artă (fie în pictură, sculptură, poezie, muzică, etc.) și aceasta este valabilă în cazul celor înzestrați cu har, cu un talent înnăscut și cultivat în continuare. De aceea cred că sentimentul are această putere de a mânui pensula, a da culoare și expresie. Mulțumesc de vizită și numai bine !
Geta,
Placut surprins de incarcatura emotionala a comentariilor, mi-am amintit ca Grigorescu, mi-a inspirat un portret al unui artist. Daca dai peste postul meu „Frumusetea ochilor de bou”, m-as bucura, sa retraim caldura viului transmisa de tabloul:
„Car cu boi”
Cu aceeasi admiratie pentru frumos. 🙂
Onu
Reblogged this on Andreea Garden and commented:
Tablourile lui Grigorescu imi amintesc de ce iubesc natura, poezia si Romania. Lacrimile de emotie nu le pot retine oricat as incerca.
Tablourile lui Grigorescu imi amintesc de ce iubesc natura, poezia si Romania. Lacrimile de emotie nu mi le pot retine oricat as incerca. Chiar duminica trecuta, la muzeul de arta nationala din Cluj, in fata Ciobanitei … Multumesc, Georgeta. Ma bucur sa te intalnesc.
Și eu mă bucur mult că v-am întâlnit. Într-adevăr în fața unor opere de artă emoțiile sunt cele care le definesc în mod real. Ne hrănim cu frumusețea unei opere de artă, a unei melodii sau a unui peisaj, iar momentele de încântare vorbesc de la sine de valoarea artistică deosebită întâlnită și despre deschiderea sufletului și minții noastre spre frumos.
Eu vă mulțumesc, pentru vizită și comentariul de suflet. Un sfârșit de săptămână cât mai plăcut !