Arhive lunare: August 2015

Cuvintele limbii române

Pe partea noastră de cer
sunt nestematele noastre,
stele strălucitoare cu irizări albastre,
cuvintele limbii române, un colier
ce pentru noi sunt filon aurifer.

E taină limba noastră românească
cu rădăcini din vremuri vechi, trecute
căci, mulți și azi ostenesc șiru-i să urmărească,
cum oare s-a zămislit pe acest pământ și ape
de-s dulci și doina și cântecele toate ?

Plămadă de sunete și gânduri
din ancestrale rădăcini ce dau cuvântul,
nu știu de are aripi, dar zboară pururi
pe-ntreg pământul, mări și râuri,
o floare de lumină ce-l iscă gândul.

© Georgeta R.M.

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Limba este întâiul mare poem al unui popor. (Lucian Blaga)

Limba română

Limba noastră românească
este un dulce cântec roditor,
mi-au dovedit-o poeții noștri
cu un cuvânt adevărat și ziditor,
ca în minte și în suflet să-mi trezească
lumina cuvântului precum sclipirile de aștrii.

Și leagănul câmpiei și muntele și marea
au fost adevărați prieteni ai poeților,
din vârful muntelui și până-n zarea
depărtată, prin vers, cuvântul a dat glas trăirilor.

Căci focul sacru al vetrei strămoșești
nicicând nu a pierit, el strălucește,
ca tainic, noblețea străveche să regăsești
prin istorie și poeme scrise românește.

© Georgeta R.M

Slova românească

Prin dulcea slovă românească
rodește în lumină cu dragoste cuvântul,
lăsat cu grijă de iubirea strămoșească
ca să ne apere când aspru bate vântul.

E o tradiție a cerului, a luminii,
cuvântul să vegheze când e necesar
și nu oricum, pe drumuri rectilinii,
cu dragoste, înțelepciune, ca un dar.

Cuvântul netezește drumul, spre a-l veghea,
noi trebuie doar să îl păstrăm curat
și atunci mereu găsi-vom calea
s-avem un viitor mai luminat.

© Georgeta R.M

Eu știu…

Eu știu că limba românească-i o comoară
din care-și trage seva și condeiul meu
să poarte din primăvară în primăvară,
noi gânduri străbătute de lumină
avându-i pe poeții noștrii în inimă mereu.

E un grai de inimă, de sărbătoare,
e graiul cu care noi trăim sub soare
ce dă rațiune poporului de a fi,
să ne-nțelegem, să iubim și a vorbi,
ne reprezintă-n lume și spre a dăinui.

© Georgeta R.M

5 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Excelsior

Sub luna plină,
Cu farmecul ce-n jos se lasă,
Oricare acoperiș de casă
E baltă de lumină.

Albastra noapte
E toată ploaie argintie,
Un vis de-naltă poezie,
De cântec și de șoapte.

Din lumi astrale
Magia înfășurătoare
Cuprinde în a ei splendoare
A plângerilor vale.

Sub pulberi de aur,
Sub stele, flori scânteietoare,
Ce griji pot fi predominatoare,
Și ce destin, balaur?

O! cer, natură,
O! Dumnezeu, mister albastru,
M-ai ridicat peste dezastru,
Peste blestem și ură.

(Alexandru Macedonski)
Tudor Gheorghe – Excelsior
Tudor Gheorghe Pedeapsa macului (Vasile Voiculescu)
Dorul Calator – Tudor Gheorghe
Tudor Gheorghe – Vara (Summer)

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei