Arhive lunare: Octombrie 2015

Frumusețea toamnei

O frumusețe
cântul toamnei în culori,
anotimp magic.

Once again autumn
comes with love and discretion
to spring of winter.

***

In every moment
the colors of autumn are
music of nature.

Anunțuri

19 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Invitație la unul din glasurile Iubirii

viata

Viata este vesnica, moartea – o autocreatie

zbor-pasari

Iubeste-ti viitorul si traieste magia prezentului!

Comentarii închise la Invitație la unul din glasurile Iubirii

Din categoria Motive pentru condei

Un iniţiat şi temeinic cunoscător al fenomenului literar românesc

”O carte frumoasă este o fereastră larg deschisă asupra necunoscutului şi miragiile ei ce ne-au întâmpinat dintru început nu le mai uităm niciodată”. (Perpessicius)
Perpessicius

”Asupra unui principiu cred că este toată lumea de acord, acela anume că textul oricărui scriitor, cu atât mai mult al lui Eminescu, are drepturi suverane faţă de indiferent ce sugestii sau intervenţii străine şi că nici un editor nu este îndreptăţit să nesocotească sau chiar să transige cu acest principiu”. (Eminesciana – Perpessicius)
Perpessicius – Dumitru S. Panaitescu a fost un istoric și critic literar, folclorist, eseist și poet român, cercetător și editor al operei eminesciene, membru titular al Academiei Române.
Filolog prin pregătire, erudit prin anii petrecuți în bibliotecă,descifrator al manuscriselor eminesciene și mai înainte al manuscriselor slavone, sau al celor românești scrise în chirilică, încă de pe când lucra la Biblioteca Academiei, Perpessicius, descins din speța istoricilor literari obișnuiți cu răsuceala arhaică a frazei, a durat o ediție a Operei lui Eminescu utilă și specialiștilor, dar și iubitorilor de rând ai lui Eminescu. (…)
„…ediția Perpessicius, prin această luminare a manuscriselor, este cea dintâi ediție care poate fi utilă criticului și esteticianului care și-ar propune un studio asupra procesului de creație a lui Eminescu; ei vor găsi, într-o oglindă limpede, toate chipurile lăuntrice și caracteristice ale unui poem, putând astfel să urmărească nu numai variantele lui 7 materiale, dar și variantele estetice…“
Notele și variantele sunt adevărate porți prin care cititorul poate pătrunde într-o cetate reconstituită, ca într-un muzeu care a trudit și fructificat întreg patrimoniul. Perpessicius și-a legat numele de cel care este cap de linie, în cultura română, sporindu-și valoarea de editor, istoric și critic literar prin aceea că a prezentat întreg laboratorul de creație al celui mai mare poet ce l-a avut România. (…)
Perpessicius urmărește în ediția sa toate împrejurările care pot fi puse în legătură cu diferitele poezii, ecourile biografice și istorice înregistrate de ele, răsunetele lor în critica contemporană și în interpretările de mai târziu, încât erudiția editorului iese la iveală de fiecare dată. Tudor Vianu a recunoscut pasul enorm făcut înainte de ediția Perpessicius. Prin publicarea postumelor s-a putut descoperi compuneri de o frumusețe inefabilă și s-a cunoscut astfel modul de lucru al poetului. (…)
Munca de Sisif, la care s-a înrobit aproape treizeci de ani a pus capăt ambițiilor comerciale, greșelilor filologice ale unor editori de ocazie, prin publicarea unui Eminescu necunoscut și mai ales prin publicarea poemului Împărat și proletar, Strigoii sau a fragmentului Egipetul, prin care opera eminesciană s-a îmbogățit. Valorificarea întregului patrimoniu literar a fost continuată de alți istorici literari, care au făcut mereu uz de cercetările lui Perpessicius. (…)
Volumul Eminesciana a fost socotit de Perpessicius un adevărat jurnal al avatarurilor trudnicei sale cercetări asupra manuscriselor eminesciene. El mărturisea că „din fiecare pagină o flacără jucăușă îți arată și drumul și tezaurul. Apropie-te cu smerenie și sufletul poetului, prezent în fiecare silabă și-n fiecare stih oricât de tainic, îți va vorbi și va pune capăt îndoielilor tale”. (Farmecul manuscriselor)

Fragmente din Prefață de Ileana Ene
Volumul de față, Eminesciana, a fost intitulat astfel de Dumitru Panaitescu-Perpessicius, pentru ediția ce o pregătea pentru tipar și care a apărut în 1971, la două luni după sfârșitul său din viață, cuprinzând 430 pagini. Gândul său a fost de a reuni la un loc studiile, articolele, de inegală extensie, pe care le-a scris de-a lungul timpului despre viața și opera lui Eminescu, cât și prefețele și introducerile la volumele de Opere I–VII, marea ediție critică, pentru care și-a petrecut peste 30 de ani în intimitatea manuscriselor eminesciene. (Din Nota editorului)

Extras din Eminesciana de Perpessicius
https://lucianskyes.files.wordpress.com/2010/02/perpesicius-eminesciana.pdf

Perpessicius şi recuperarea moştenirii literare eminesciene
Opera lui Perpessicius despre Mihai Eminescu
Perpessicius, erou de roman
Casa memorială Perpessicius

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Virginia Zeani

Virginia Zeani A Celebration in Romania Part 1 May 2011
Virginia Zeani A Celebration in Romania Part 2 May 2011
Virginia Zeani A Celebration in Romania Part 3 2011
Virginia Zeani A Celebration in Romania Part 4 2011

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Un adevăr undeva la mijloc… ?

eleganta

Nu haina face pe om, totuși aparențele pot da o subliniere a esenței.
Când te îmbraci bine şi ştii lucrul acesta, sau, când te îmbraci în haine în care știi déjà că te simți bine, confortabil, lucrurile par a fi mai uşoare, iar siguranţa insuflată de haină îţi poate aduce chiar succes. Practic haina nu te face mai deștept, educat sau mai bogat decât ești în realitate, totuși modul de a opta în felul de a te îmbrăca spune ceva, personalizează (poate să inspire sărăcie, neglijență, indiferență pentru moda zilei, decență, simplitate, rafinament sau eleganță).
Dar tot așa de bine se mai poate spune că omul poartă haina după felul interiorului său, că frumuseţea unui om nu constă neapărat în învelişul lui exterior, ci în frumuseţea care iradiază din inima şi sufletul său.

Lavender’s Blue (Dilly Dilly) – Cinderella 2015 (Covered by Be Elegance)

8 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

CETATEA SOROCA – Fortăreaţa de la porţile Europei

CER SI PAMANT ROMANESC

 Cetatea Soroca a fost un element important in sistemului feudal de apărare al Principatului Moldova, asigurand pe langa paza granitei  si securitatea drumurilor comerciale ale  ţării.

Împăratul bizantin  Constantin VII Porfirogenet  (905 – 959), în Cartea de învăţătura adresată fiului său Romanos, menţionează mai multe cetăţi pe Nistru:

„Să ştii că pe partea această a rîului Nistru în ţinutul dinspre Bulgaria, la vadurile peste acest rîu, se află cetăţi pustii: prima cetate este numită de către pecenegi Aspron (albă), deoarece pietrele ei par foarte albe; a doua cetate Tungate (paşnică), a treia cetate Cracnacate (de strajă), a patra cetate Salmacate (de patrulare), a cincia cetate Sacacate (de pari), a şasea cetate Gheucate (de război). (Vlad Gimpu, Biserici şi mănăstire…, p. 150)”.

Următorul brau de Cetăţi la Vadurile Nistrului apare la sfîrşitul sec. al XIV- lea si  începutul sec. al  XV- lea , pe parcursul domniilor lui Alexandru cel bun…

Vezi articol original 1.313 cuvinte mai mult

4 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

De la Filit – 03.10.2015

Această prezentare necesită JavaScript.

Iași, 03.10.2015 – o zi de octombrie frumoasă care a căpătat un plus de strălucire și bucurie datorită revederii locurilor dragi (a copilăriei, studenției, …) și participării (pe cât posibil) la evenimente Filit cum au fost:
-cea de la Muzeul ”Vasile Pogor”, ”Întâlnirile Clubului Logos” care a avut ca invitați pe Vladimir Beșleagă și Iulian Ciocan, doi scriitori, jurnaliști, traducători (V.Beșleagă) și critici literari basarabeni din Republica Moldova și moderator prof. Serinella Zara de la Liceul Mihai Eminescu din Iași;
-cel de la Teatrul ”Vasile Alecsandri” unde a avut loc Seara Filit, moderată de Cătălin Sava, cu doi invitați de marcă absolut încântători și interesanți prin dialogul și conferința ținută.
La deschiderea Serii Filit a luat cuvântul scriitorul, directorul Muzeului ”Vasile Pogor” și managerul Filit, d-l Dan Lungu care, printre altele, a subliniat importanța publicului ieșean (și nu numai) de toate vârstele, un public fantastic care a contribuit la reluarea ediției din acest an a Filit-ului 2015 aducând mulțumiri și un omagiu d-lui H.R. Patapievici care prin ICR a contribuit la realizarea conceptului Filit și excelența sa.
Dialogul serii a fost cu invitatul Evgheni Vodolazkin, moderatori Bogdan Crețu și Pr. Constantin Sturzu, iar conferința a fost ținută de scriitorul Horia Roman Patapievici având ca subiect ”Eminescu și Paradisul”.
După ce am citit romanul ”Laur” am avut ocazia să-l văd și să-l aud pe autorul romanului, d-l Evgheni Vodolazkin, marea revelație a literaturii ruse actuale, care a continuat să fie o sursă de revelații și răspunsuri, un scriitor cu cunoștințe din multe domenii, preocupat de lume și spiritualitate și un bun creștin.
După conferința și întâlnirea cu d-l Horia Roman Patapievici am descoperit nu numai un scriitor ci și un distins om de cultură, am fost încântată de discursul său, felul cum s-a exprimat, a vorbit despre Eminescu, poeziile sale, interpretarea unor pasaje, critici literari care au abordat opera lui Eminescu și importanța manuscriselor eminesciene. Am plecat de la Seara Filit cu dorința de a citi și reciti din poeziile lui Eminescu și din alt unghi de vedere, și critică literară a operei eminesciene de George Călinescu, Rosa del Conte și Dan. C Mihăilescu.
Seara Filit s-a încheiat cu înmânarea premiului liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2014 care a fost ”Marea petrecere” a lui Petre Barbu apărută la editura Cartea Românească, 2014. Această parte a fost prezentată de prof. dr Camelia Gavrilă.
M-am întors acasă cu sentimentul că literatura este vie și mai frumoasă decât înainte de a ajunge la Iași chiar dacă anul acesta a fost Filit cel mic (mai restrâns față de celelalte două, din 2013 și 2014) și o părere de rău că nu am prins decât sfârșitul din dezbaterea ”Criticul, mediator cultural”, parte în care cu mult umor un cititor din sală a mărturisit că a citit două cronici despre o carte, una recomanda călduros cartea și alta exact la polul opus. Și a pus întrebarea dacă să o citească. Evident, răspunsul a fost să aibă încredere în criticul preferat sau în gustul său.

Comentarii închise la De la Filit – 03.10.2015

Din categoria Motive pentru condei

195 de ani de la nașterea pictorului Gheorghe Tattarescu

Gheorghe M. Tattarescu (octombrie 1820, Focşani – 24 octombrie 1894, Bucureşti) – pictor. A fost nepotul pictorului de biserici Nicolae Teodorescu (născută 1786), la care, după moartea părinţilor săi, în 1826, va locui şi cu care va începe să înveţe pictura bisericească. De la Focşani se vor muta la Odobeşti, unde îşi ajută intens unchiul la pictarea bisericilor. Din 1831 unchiul său înfiinţează şi conduce o şcoală de pictură bisericească, la Buzău, unde se înscrie şi Tattarescu la vârsta de 11 ani. Se va muta pentru un timp la Bucureşti pentru pictarea Mitropoliei (până în 1837), la care îşi aduce o contribuţie însemnată.
După absolvirea Şcolii de la Buzău, Tattarescu începe să picteze pe cont propriu, îndeosebi biserici. Este remarcat şi va fi sprijinit pentru a pleca la Roma să-şi desăvârşească studiile (1845), unde va rămâne 6 ani. Va studia cu Natale Carta, Giovani Silvagni şi Gaglierti. Execută desene, copii după picturi celebre, portrete şi icoane, pe care le trimite în ţară. Influenţat de revoluţia de la 1848 realizează tabloul Renaşterea României care este expus la Roma, în 1850, şi în alte capitale din Europa, inclusiv la Bucureşti, tablou care-l va face pe artist celebru şi cunoscut. Vizitează Grecia (1850), apoi merge la Paris (1851), Londra, Haga, Bruxelles, Berlin, Viena şi Brussa. Revine la Bucureşti în 1852. Este numit pitar (rang boieresc) de către Domnitorul Ştirbei. Pictează biserica Zlătari (1853) şi apoi începe să fie solicitat şi la alte biserici (Cetăţuia, Oteteleşeanu, Râmnicu Vâlcea, Mănăstirea Bistriţa şi altele). Nu renunţă la pictura de şevalet şi se va remarca prin portrete (Nicolae Bălcescu, Familia Creţulescu etc.), compoziţii, peisaje.
Organizează la Bucureşti un gen de şcoală de pictură (iniţial particulară) pentru elevii care-l socotesc maestrul lor, apoi va ajunge directorul ei. Va fi numit şi profesor la liceul Matei Basarab din Bucureşti. Participă alături de A. Odobescu, C. Bolliac, Dim. Papazoglu şi A. Pelimon la alcătuirea unui Album naţional, unde vor fi transpuse în desene (36) imagini de monumente, costume naţionale etc., dintre care unele vor fi pictate de el ulterior. Împreună cu pictorul Th. Aman şi P. Alexandrescu obţine aprobarea înfiinţării primei şcoli de arte frumoase (15 martie 1861), care se va deschide la 14 decembrie 1864. Tattarescu va fi numit profesor, iar Aman, director. Pentru şcoală redactează lucrarea Studii folositoare asupra proporţiilor corpului uman şi desene după cei mai celebri pictori (1865).
Participă la organizarea unei expoziţii universale, la Paris (1867) şi la Expoziţia internaţională de la Viena (1873). Continuă să picteze şi să deseneze şi expune la Expoziţia artiştilor în viaţă. Primeşte comanda executării picturilor la Mitropolia din Iaşi, după care călătoreşte la Kiev, Moscova şi Petersburg. După moartea lui Aman conducerea Şcolii de Arte Frumoase îi este încredinţată lui Tattarescu de unde va demisiona în 1891, fiind bolnav. Moare în 1894, iar soţia în 1915. Nu a avut copii. Tattarescu este considerat, în arta românească, a începuturilor ei din secolul XIX, ca un prim precursor al transformării picturii religioase, de stil bizantin, într-una realistă, de tip renascentist, pe de o parte, iar pe de altă parte se afirmă ca un iniţiator al picturii alegorice realist-romantice-patriotice şi ca un militant activ pentru înfiinţarea primei şcoli de arte frumoase şi a unei pinacoteci a artei naţionale.
Ca pictor de biserici, în afara faptului că a avut o activitate extrem de intensă, realizând numeroase picturi de mare importanţă şi frumuseţe plastică, aşa cum este pictura de la Mitropolia din Iaşi, a transformat stilul pictural al înaintaşilor săi, imprimându-i un profesionalism avansat şi realist, un meşteşug temeinic şi dorinţa, prin exemplificări, de a apropia cât mai mult pictura religioasă de cea de şevalet, ca în pictura Răstignirea. A umanizat, astfel, pictura religioasă veche. Dar, în afară de pictura bisericească, unde rămâne figura cea mai reprezentativă, Tattarescu s-a remarcat şi ca pictor portretist, realizând numeroase portrete, dintre care unele sunt adevărate documente istorice autentice şi de caractere psihologice: portretul lui Nicolae Bălcescu (singura imagine autentică), portretul Generalului Magheru, portretul Arhimandritului Tigoreanu etc.
Alături de portret, Tattarescu a dezvoltat tabloul alegoric patriotic, pictura istorică şi desenul documentar sau de compoziţie preparator pentru picturi. Ca pictor profesor, Tattarescu şi-a adus o însemnată contribuţie în promovarea unor generaţii de tineri artişti. Tabloul care l-a făcut celebru a fost Renaşterea României, un tablou alegoric cu semnificaţii profund patriotice şi realiste şi totodată de bună calitate picturală. Acelaşi efect l-a avut şi tabloul Unirea principatelor, un rezultat al evenimentului istoric, tablou rămas ca cea mai autentică imagine a reflectării unirii celor două principate. Privit istoric, Tattarescu se înscrie în pleiada de frunte a primilor pictori care au contribuit la eliberarea picturii de canoanele tradiţionale şi la îndreptarea ei spre pictura modernă.

Sursa: crispedia.ro

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei