Arhive lunare: Noiembrie 2015

28 noiembrie 1918 – Momentul unirii Bucovinei cu România. Memorialistică din patrimoniul arhivistic sucevean

Sala Sinodală-Unire 11.1918
Sala Sinodală din Reședința Mitropolitană Ortodoxă din Cernăuți
unde au avut loc lucrările Congresului – Sursa foto

28 NOIEMBRIE 1918- MOMENTUL UNIRII
BUCOVINEI CU ROMÂNIA

MEMORIALISTICĂ DIN PATRIMONIUL ARHIVISTIC SUCEVEAN

dr. DOINA-IOZEFINA IAVNI
Împuternicit Şef serviciu SJAN Suceava

Anul 1918, după numeroase evoluţii tumultoase a adus desăvârşirea unităţii naţionale, prin Unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Vechiul Regat.
Generaţia Marii Uniri are o semnificaţie istorică şi spirituală la fel de importantă ca şi cea a revoluţiei de la 1848, sau a Unirii Principatelor de la 1859. Aceasta a fost catalizată de un ideal care a grupat personalităţi de diferite vârste şi aparţinând unor categorii sociale diferite reprezentând întregul popor. Au devenit astfel făuritori de istorie prin actele lor cu poziţii distincte în constelaţia Marii Uniri. I.I.C. Brătianu, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Octavian Goga, Vasile Lucaciu, Pantelimon Halipa, Ion Inculeţ, Iancu Flondor, Ion Nistor.
Unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918, trebuie analizată într-un context mai larg ca rod al activităţii foştilor deputaţi în parlamentul din Viena, în Dieta provinciei, primarii aleşi legal, foştii refugiaţi bucovineni în Vechiul Regat, voluntarii Bucovineni în Armata Română, foşti prizonieri în Rusia şi alte ţări1. Toţi şi-au câştigat merite, dar fireşte, inegale.
O primă grupare, al cărei lider a ajuns să fie Iancu Flondor, ieşit în acest scop din izolarea autoimpusă de la Storojineţ, a raliat personalităţile rămase în provincie având ca vârf de lance, în ultima perioadă gazeta „Glasul Bucovinei”. Această grupare lucrat în strânsă legătură cu deputaţii aflaţi în Viena, care au încercat pe cale parlamentară să netezească drumul spre Unire. O altă importantă fracţiune a fost cea a refugiaţilor în România, o generaţie mai tânără, care şi-a vărsat sângele pe fronturile germane şi austriece şi care a întreţinut permanent o atmosferă favorabilă Unirii în cercurile politice româneşti şi în mas-media. Aceştia au fost reprezentanţi la vârf de Ion Nistor, cel care a pus la dispoziţie, de câte ori a fost nevoie şi documentaţia istorică în sprijinul cauzei.
În aceeaşi direcţie a înfăptuirii Unirii au acţionat şi prizonierii de război aflaţi în Rusia şi Italia, care au constituit legiuni de voluntari pentru a lupta cu arma în mână împotriva imperiului austro-ungar.
În sfârşit nu sunt de neglijat nici acţiunile individuale, aproape anonime, ale diferiţilor cetăţeni, fiecare având „părticica sa de merit, fie cât de mică, când s-au scris paginile cele mai luminoase din istoria neamului nostru”, după cum se exprima părintele Gheorghe Şandru, în anul 19382.
De la cei care prin fapta lor s-au înscris în actul istoric al Marii Uniri cu merite mai mici, sau mai mari arhivele sucevene păstrează în Colecţia de manuscrise 7 mărturii.
Respectând o oarecare ordine cronologică a evenimentelor narate, un prim manuscris aparţine colonelului Dimitrie Hacman, reprezentând Jurnalul de război al activităţii Regimentului 69 infanterie Hidemburg în limba germană, sub forma unui caiet dictando şi însumând 57 de file3. Născut în 1867 la Vicovu de Jos, a urmat şcoala de cadeţi din Hidemburg, după care îşi desfăşoară serviciul militar în diferite unităţi austriece, ajungând în anul 1912 la gradul de maior. Participă la campaniile din primul război mondial, fiind grav rănit în 8 decembrie 1915, la Augustinov şi luat prizonier de ruşi. În 1916 revine în Austria, unde după o scurtă perioada de pensionare este reactivat cu gradul de colonel şi a fost cooptat în comitetul de conducere al Bibliotecii Arhivelor de Război din Viena. A colaborat la Bibliografia de război (Bibliografie des Veltrkrieges) şi a fost decorat cu Crucea militară în anul 1914 şi Medalia de Aur pentru Ofiţeri în anul 19214.
O mărturie inedită şi deosebit de interesantă aparţine suceveanului Vasile Gherman, născut în anul 1897, consemnată la data de 6 octombrie 1975, relativă la intrarea trupelor ruse în Bucovina în anul 1916.
„În anul 1916, în ziua când a intrat prima ştafetă, un cazac călare, ce patrula pe străzile oraşului Suceava, un oarecare cetăţean ieşind din restaurantul Vermar, a tras în soldatul rus şi l-a împuşcat. A reuşit să dispară”. Intrând apoi armata rusă, deşi „a fost întâmpinată cu pâine şi sare”, s-au început cercetările. Atât ucenicul Vasile Gherman, cât şi maistrul Hornar al oraşului Emil Konig au fost reţinuţi de patrulele care făceau cercetări, fiind consideraţi autorii faptei. „Ne-a legat de un stâlp de la gardul primăriei şi ne-a bătut cu năhăiaua de ne-a învineţit. Am stat aşa legaţi cam de la ora 10 dimineaţa până la 5 dupăamiază.”, consemnează Vasile Gherman5.
Între timp, comandantul armatei care intrase în oraş, un maior a ordonat să i se dea foc oraşului. Preotul Mihail Sârbu, primar al oraşului şi Epaminonda Voronca, „s-au dus la comandantul armatei ruseşti, cunoscând limba ucraineană şi rusă s-a putut înţelege cu comandantul căruia i-au explicat însemnătatea istorică a oraşului şi că orăşenii… nu sunt vinovaţi de ceea ce s-a petrecut. Comandantul a înţeles şi a dat ordin să se stingă focul. Am plătit şi un preţ de răscumpărare în vite şi alimente din partea orăşenilor”. La intervenţia aceloraşi oficialităţi române, care „au declarat că noi suntem oameni paşnici şi nu puteam să facem asemenea prostie… Am fost legitimaţi după cărţile de hornari şi ni s-a dat drumul”6.
„Astfel că sucevenii, – se încheia mărturia- vor păstra o veşnică recunoştinţă preotului Mihai Sârbu şi fostului primar Emilian Voronca”7.
Un alt manuscris, aparţine Maiorului Nicolae Livescu, unde sub titlul Amintiri din primul război mondial aşternute pe hârtie în anul 1977, narează participarea sa la primul Război Mondial, ca voluntar în armata română, din care vom reproduce câteva fragmente. „La sfârşitul lui august am plecat din Viena cu un document fals, permis de a trece graniţa…..M-am prezentat la Iaşi la Şcoala de Militărie (Copou). Comandant era maiorul Ernest Broşteanu, ulterior eroul de la Topraisar… consemna acesta”8. În loc să învăţăm instrucţia de luptă a războului modern, noi făceam paşi de defilare, culcări interminabile, întoarceri din mers….mersul la atac cot la cot şi alte prostii. Multe vieţi ne-a costat indolenţa acestor ataşaţi militari lipsiţi de conştiinţă […]. Norocul nostru a fost că a venit în ţară misiunea franceză de sub conducerea generalului Berthelot […]Instruiţi de ofiţerii francezi am plecat bine pregătiţi pe front, unde armata rusă, deja obosită şi mereu aţâţată de diferiţi agenţi era în descompunere…”. 9.A participat la luptele de la Mărăşeşti, în anul 1917.10 Ultima parte a manuscrisului se referă la activitatea voluntarilor bucovineni şi ardeleni, proveniţi din lagărele din Rusia11.
O altă mărturie aparţine doctorului Octavian Lupu (1898-1988). Acesta, în 1918 a fost înrolat în Armata Austro-Ungară şi a luat parte la constituirea Consiliului soldaţilor şi ofiţerilor români din Viena, Bucovina, Transilvania şi Banat. După absolvirea Facultăţii de Medicină din Viena, şi a obţinut doctoratul în anul 1923. A fost medic şef la Cernăuţi, în perioada 1928-1940, iar între1941-1944 a fost Consilier sanitar al provinciei Bucovina. În această calitate înfiinţează un Spital cu 80 de paturi din Vatra Dornei, Spitalul de tuberculoşi din Cernăuţi, secţiile de urologie şi ortopedie şi boli venerice din Cernăuţi, cât şi o şcoală de surori de ocrotire. După 1944 a fost inspector general în Ministerul Sănătăţii şi a activat la spitalele Caraiman şi Vasile Roaită din Bucureşti, de unde se pensionează în anul 1961. A deţinut funcţia de vicepreşedinte şi secretar al Societăţii România Jună din Viena şi de membru al Societăţii pentru Cultura Română din Bucovina. A efectuat cercetări şi a publicat studii şi lucrări de specialitate: Sănătatea publică a Cernăuţilor, în anii 1929-1939, (1939); Aspecte medicale şi sociale ale tricomonazei genitale (1957); Tricomonaza genitală(1957) 12.
„În amintirea zilei de 27 octombrie 1918 – urmată de 11 noiembrie 1918, cât şi a celor care s-au luptat şi jertfit pentru împlinirea lor” cum consemnează autorul pe o carte de vizită care însoţeşte manuscrisul, sub titlul Era în octombrie şi subtitlul In al 61-lea an al constituirii statului naţional unitar român. 27 0ctombrie 1979, lucrarea, în cuprinsul a 66 de pagini dactilografiate, cuprinde următoarele capitole :
1. Iancu Flondor şi Epoca sa. O schiţă de portret a unui om şi al patriei sale.
2. Societatea pentru Cultură şi Literatură Română din Bucovina. Oameni şi fapte pentru izbânda unei credinţe.
3. „România Jună” simbol al Unităţii Culturale, naţionale şi politice a poporului român, în centrul Imperiului habsburgic.
4. Consiliul Soldaţilor Români din Viena în timpul Revoluţiei din Viena în anul 1918.13.
Cu privire la activitatea Societăţii „România Jună”, a cărei membru a fost în perioada premergătoare Marii Uniri, consemna că aceasta a câştigat „în perspectivă istorică dreptul la cinstire şi înălţare în rândul celor care au binemeritat o recunoştinţă din partea poporului român ca luptători, eroi şi martiri. A fost o tribună şi armă de luptă, cu gând de apărare a fiinţei poporului român, pregătind şi eu – în poziţie de frunte marea eliberare, al cărei termen nu-l putea cunoaşte nimeni şi care era scopul final al străduinţelor ei – a trăit speranţa victoriei binelui şi dreptăţii în frumuseţe şi demnitate şi pentru poporul român, pentru ca în cele din urmă şi acesta să participe nu ca o cenuşăreasă, la ospăţul frăţesc al popoarelor independente”14.
Consiliul Soldaţilor Români din Viena s-a constituit la 25 octombrie 1918, condus de Iuliu Maniu, Octavian Lupu fiind cel mai tânăr membru, primind însărcinări cu privire la întâmpinarea soldaţilor care se retrăgeau de pe front, prin gara de sud şi de vest din Viena15. Consiliul soldaţilor lucra ca secţie a Consiliului Naţional, direct subordonat acestuia, a cărei Secţie pentru Transilvania şi Ungaria era condusă de Iuliu Maniu şi cea pentru Bucovina de către Samuil Isopescu Grecu, fiind ajutat de deputatul bucovinean Simionovici. „Realizările Consiliului Naţional Român din Viena, -ca secţie a Comitetului Naţional Român din Bucovina, Transilvania şi Ungaria, au fost importante în timpul ultimelor două luni ale anului 1918 şi a primei luni a anului 1919: 35 000 de soldaţi români care consimţind în mod liber la disciplină şi ordine, având acelaşi ţel au fost trimişi în Transilvania prin organizaţia centrală din Viena. Atitudinea autorităţilor a fost corectă şi prietenoasă. Programul de activitate a fost îndeplinit în întregime, aşa precum s-a stabilit în şedinţa de constituire din 31 octombrie 1918 de către întemeietorii lui şi de către vorbitorii principali, până la sfârşitul lui martie 1919”16.
O altă mărturie aparţine lui Traian Roşu, sub titlul Unirea – 1918 Manuscris prescurtat, care cuprinde 31 de file. Acest a fost ofiţer în armata austro-ungară, rănit pe frontul italian în 1916. Din ianuarie 1918, era delegat al Ministerului de război din Viena, într-o comisie judeţeană pentru stabilirea prestaţiunilor de război, la Câmpulung Moldovenesc.
După hotărârea Constituantei Bucovinei, din 27 octombrie 1918, la 5 noiembrie 1918, este cel care din însărcinarea primarului Câmpulungului, Mihai Iacoban, a plecat cu o delegaţie la Fălticeni pentru a înmâna Generalului Neculcea, comandantul Regimentului 16 Infanterie, o moţiune de unire a Bucovinei cu România, solicitând totodată ajutor militar armatei române, pentru restabilirea ordinii în Câmpulung .Armata română a intrat în Câmpulung la 7 noiembrie, comandată de generalul Neculcea.
Acest episod a fost reprodus şi în volumul coordonat de Ion Nistor în 1938, Amintiri Răzleţe din timpul Uniriii, sub titlul: „Amintiri în legătură cu Unirea Bucovinei şi Intrarea Armatei Romăne”17. Cu privire la acest moment, important în cronologia evenimentelor Unirii Bucovinei cu România, locotenentul Traian Roşu reflecta în anul 1968, sub titlul Privind lucrurile prin prisma trecutului. Astfel autorul nota: „Acţiunea mea nu trebuie privită de nimeni cu ochii lui de azi […] ci să se transpună în imaginea timpului de atunci […]. În hotărârea luată de Constituantă la 28 octombrie1918, nu s-a pomenit, cu nici un singur cuvânt de România sau de Moldova […]. Şi atunci, în acele momente de extremă încordare eu m-am pus în fruntea mişcării menite ca să înfrunte haosul, anarhia şi nesiguranţa. I-am dat alt curs, i-am arătat alte ţeluri, şi alte căi de izbândă. I-am lămurit pe oameni că numai unirea imediată şi necondiţionată cu România este drumul cel adevărat care trebuie urmat […] şi pentru punerea în practică a expunerii mele, am propus şi am obţinut adeziunea pentru o hotărâre care cuprindea următoarele două obiective-moţiunede unire a Bucovinei cu România fără condiţiuni şi comunicarea imediată a acestei hotărâri, cu reprezentanţii puterii de stat român.;Chemarea imediată a armatei române pentru punerea în aplicare a moţiunii de unire.
Ce au însemnat unele astfel de riscuri atunci când politicienii de meserie se gândeau la o reprezentare prin ei a Bucovinei la o conferinţă de pace! De România în actul lor nici pomeneală. Iar eu acolo am plecat în România. Eu am luat riscuri foarte mari asupra mea […] şi la vârsta mea de 26 de ani. Va trebui să recunoască curajul acestei acţiuni de mare importanţă istorică.
Imaginaţi-vă aceste tablouri. Apoi făceţi-le aprecierea şi evaluarea lor din punct de vedere individual, politic,naţional18.Concluzia autorului era următoarea: „Istoria are să decidă rolul fiecăruia”19.
În contextul anarhiei care se instalase în Bucovina în condiţiile iminentei dezmembrări a monarhiei austro-ungare, prin cereri repetate, Consiliul Naţional Român dar şi locuitorii din Bucovina, prin diverse petiţii, solicitau în mod imperativ, protecţia guvernului român. După consultarea puterilor Antantei şi a unor notificări făcute reprezentantului, Austriei trupele române au trecut graniţa în Bucovina. Misiunea a revenit Diviziei a 8-a, care a fost structurată în 3 unităţi principale. În dimineaţa zilei de 6 noiembrie, un detaşament de 48 de grăniceri, în frunte cu maiorul Anton Ionescu, intra în vechea capitală a Moldovei, cântând „Pe-al nostru steag e scris Unire”. Acţiunea maiorului a fost cunoscută mult timp, doar unui cerc restrâns, având loc la o oră când pe străzile oraşului se aflau foarte puţini oameni. Doar câţiva elevi, aşa cum aprecia Erast Tarangul în memoriile sale, s-au oprit în drum spre şcoală pentru a striga: Trăiască armata română”. În zilele următoare, la Burdujeni s-a stabilit comandamentul Diviziei 8 infanterie, în frunte cu generalul Iacob Zadik, care avea sub comanda sa 3.000 de militari aparţinând Regimentelor 16, 29 Infanterie şi 8 Vânători. Cinci decenii mai târziu, Anton Ionescu aşternea pe hârtie aceste amintiri legate.
În cinstea sa, o stradă din Suceava a primit numele de „Maior Anton Ionescu”, iar din 1922 de „6 Noiembrie”, originile acestei denumiri fiind puţin cunoscute, mai ales de către tânăra generaţie20. Reproducem, pentru exemplificare, un fragment din aceste memorii: „Spre ziuă, dar când era încă întuneric, plutonul, încolonat cu o patrulă care-l preceda trecea frontiera şi se îndrepta, urcând, pe drumul Iţcanilor, spre Suceava. Peste sentimentul răspunderii, mă copleşea şi un sentiment de măreţie că mi-a fost dat mie şi grănicerilor de sub comanda mea ca să intrăm primii în Cetatea lui Ştefan cel Mare, dar şi un sentiment al datoriei că ne-a fost dat nouă să marcăm repararea actului de nedreptate făcut de turci în 1777, când Bucovina a fost cedată Austriei. Plutonul înainta, intram în oraşul Suceava….Nu ştiu ce m-a predominat, căci am dat ordin să se cânte „pe-al nostru steag e scris unire” imn simbolic corespunzând faptei noastre, dar şi profetic, căci în ultima strofă se preciza: „Scumpa noastră Românie, etern va înflori”21. S-a apreciat că acest moment reprezintă Zorile Unirii la Suceava şi începutul evenimentelor care vor culmina cu istorica hotărâre din 28 noiembrie 1918.
O altă mărturie reprezintă o scrisoare adresată de celebrul om politic ţărănist Ilie Lazăr (1895-1976), din Cluj, la 4 septembrie 1964, lui Şerban Flondor la Bucureşti, în preajma centenarului naşterii tatălui său Iancu Flondor, care a avut un rol fundamental în actul unirii Bucovinei cu România. Sub titlul Câteva fapte din trecut, Ilie Lazăr rememorează către Şerban Flondor acele memorabile evenimente când Iancu şi Nicu Flondor „au stat în fruntea acţiunii măreţe, când Bucovina noastră, răpită ruşinos cu 144 de ani înainte s-a unit cu patria mamă”22. Manuscrisul conţine 5 file.
Episodul a fost aşternut pe hârtie de către Ilie Lazăr în anul 1945 şi a văzut lumina tiparului în volumul Amintiri, publicat în anul 200023.
În toamna anului 1918 acesta era sublocotenent în armata austro-ungară, la Troscineţ Podolschi, la nord de Tiraspol, când împreună cu regimentul său format din 180 de soldaţi lugojeni, în contextul iminentei dezmembrări a monarhiei austro-ungare se hotărăsc să treacă în România. La 9 noiembrie, păşind pe pământul lui Ştefan Vodă ajunşi în piaţa centrală a Cernăuţilor găsesc oraşul „ocupat de vreo 700 de galiţieni care jefuiesc cazărmile şi periferia oraşului”. Prezenţa soldaţilor ardeleni a avut urmări favorabile în restabilirea ordinii. Astfel „în acea noapte de frică că a intrat armata română, stau stins luminile în tot oraşul, alergau desperaţi căruţe şi călăreţi, toţi grăbiţi, mai furau câte ceva şi duceau totul spre Sniatin, încât a doua zi ( la 10 noiembrie), unitatea mea era singura forţă armată în tot oraşul”.
Despre participarea sa la episodul preluării principalelor instituţii de către Consiliul Naţional Român Ilie Lazăr consemna: „După ieşirea galiţienilor din oraş, ne-am dus în grup la bătrânul Mitropolit Vladimir Repta, care ne-a primit părinteşte” şi unde am hotărât să preluăm imperiul”. Într-o maşină ne-am urcat vreo cinci tineri, şi cu noi fostul senator şi primar de mai târziu al Cernăuţilor Nicu Flondor. Eu cu un steag tricolor în mână, tot timpul eram călare pe motorul maşinii. În această compoziţie ne-am dus la comandantul jandarmeriei Bucovinene din timpul războiului, generalul Fischer, căruia domnul Nicu Flondor i s-a adresat în limba germană, somându-l ca imediat să predee jandarmeria locotenentului român Dan. De aici am plecat la poliţie, unde am instalat pe un domn Tarangul, iar pe urmă ne-am dus la tribunal, unde am instalat pe un domn Iohahon. Mai apoi m-am urcat pe acoperişul primăriei şi am înfipt primul steag tricolor după 144 de ani. Ca primar am instalat pe un domn profesor preot Şandru”24.
Cu deosebită emoţie este relatat şi momentul intrării, la 11 noiembrie1918, sub comanda generalului Zadik a Armatei române în Cernăuţi. Atmosfera evenimentului cât şi spiritul organizatoric propriu, sunt de asemenea consemnate: „din toţi banii Kerenschi pe care îi aveam am cumpărat toate florile din piaţa oraşului, oferindu-le femeilor române din Cernăuţi, cu rugămintea să bată cu flori armata română. Corul Mitropoliei cânta în permanenţă cântece patriotice. Iancu Flondor, preşedintele Consiliului Naţional Român a dat dispoziţii ca intelectualitatea oraşului în haine de sărbătoare, să-l primească în casa naţională pe generalul comandant al Armatei Române […]. Când am coborât din maşină, generalul era bătut cu flori de către doamnele române, iar eu l-am ridicat pe umeri şi în bătaia florilor l-am urcat sus la etaj, unde a fost primit de toţi intelectualii în frunte cu Iancu Flondor, care îmbrăţişându-l a început cam aşa: Daţi-mi voie domnule general să ne îmbrăţăşăm ca doi fraţi care nu s-au văzut de 144 de ani”25.
Acţiunea naţională în Bucovina şi-a continuat cursul binecunoscut, culminând cu Adunarea constituantă care la 28 noiembrie1918, care a votat ”Unirea necondiţionată şi pe vecie, a Bucovinei în vechile ei hotare, până la Ceremuş, Colacin şi Nistru”, cu Regatul României.26.
După acest prim remarcabil episod al biografiei sale, Ilie Lazăr va părăsi Cernăuţiul, activitatea sa politică continuând cu participarea la adunarea de la 1 decembrie la Alba Iulia, ca delegat al Maramureşului, şi ulterior ca însoţitor al delegaţiei ardelene care a prezentat actul Unirii la Bucureşti27.
Acum la a 97-a aniversare a Unirii Bucovinei cu România, reflectând pe marginea acestor mărturii, aducem din nou omagiul de recunoştinţă şi admiraţie generaţiilor care s-au jertfit, s-au luptat şi s-au rugat pentru făurirea României Mari, din vremurile voievodale, până în cele contemporane.

===============
1 Vladimir Trebici, Generaţia Marii Uniri 1918: Bucovina, în „Suceava, Anuarul Muzeului Naţional Bucovinei”, p. 255-260.
2 Ion I.Nistor, Amintiri Bucovinene din vremea Unirii ,Ediţie îngrijită şi prefaţată de Doina şi Liviu Papuc. Iaşi, 2000, p.7.
3 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Suceava, Colecţia de manuscrise, d.44/1914, 57 f.
4 Emil Satco, Enciclopedia Bucovinei, Suceava 2004, p.469
5 Ibidem. d.24/1975, f. 1-3.
6 Ibidem. d. 24/1975. f.3
7 Ibidem..
8 Ibidem. d.77/1977. p.4.
9 Ibidem, p.4.
10 Ibidem, p.17-20.
11 Ibidem. p.21-30.
12 Emil Satco, Enciclopedia Bucovinei,Vol.I, , Suceava, 2004, p. 646.
13 SJAN Suceva, Colecţia de manuscrise,34/1979, 34 f.
14 Ibidem, f.54.
15 Ibidem. p.62.
16 Ibidem. p 66.
17 Ion Nistor, Amintiri Răzleţe din timpul Unirii, Cernăuţi, 1938, p.353-373.
18 Ibidem 39/1968, f. 1-6.
19 Îbidem. f.31
20 Mihai Căruntu, Op. Cit. p.10.
21 SJAN Suceava., Colecţia de Manuscrise, d.30/1968, f.5.
22 SJAN Suceava, Colecţia Manuscrise, d. 32/1964.f.1
23 Ilie Lazăr, Amintiri. Bucureşti, Editura Fundaţiei Academia Civică, 2000., pp. 51-60.
24 SJAN Suceava, Colecţia Manuscrise, d. 32/1964.f.2
25 SJAN Suceava, Colecţia Manuscrise, d. 32/1964.
26 Ion Nistor, Istoria Bucovinei,Bucureşti, 1991, p. 397.
27 Ibidem, d.32/1964, f.1-3 SJAN Suceava, Colecţia Manuscrise, d. 32/1964.,.f.5

Sursa: stiri.dinuzara.com

Au fost și alte personalități de seamă care au militat pentru reunirea Bucovinei cu România, cu o contribuție importantă, precum Mitropolitul Vladimir Repta,

Mitropolitul de Repta

unul dintre artizanii reunirii Bucovinei cu țara, care a devenit senator și, ca decan de vârstă, primul președinte al Senatului României Mari și membru de onoare al Academiei Române.
Surse: romanialibera.ro
cersipamantromanesc.wordpress.com

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Poezii pentru Bucovina

V-aduceți aminte, din inimă venită o poezie
pe care Eminescu ne-a lăsat-o ca o armonie,
născută din doru-i tainic și nouri de suspine
cu munții în lumină și văi cu flori, asemine
când gându-i se îndreaptă la Bucovina cu duioșie ?

La fel de dulce e Bucovina, veselă grădină
pentru Alecsandri, alt suflet de lumină,
sau Păunescu cu un discurs poetic atât de original
pentru a comunica direct și vertical
ne-a dat Un cântec, tot pentru o dulce Bucovină:

La Bucovina

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ţi romantic, munţii în lumină,
Văile în flori,
Râuri resăltânde printre stânce nalte,
Apele lucinde-n dalbe diamante.

Peste câmpii-n zori.
Ale sorţii mele plângeri şi surîse;
Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise
Tainic şi uşor,
Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte,

Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte
Îmi şoptesc de dor.
Numai lângă sânu-ţi geniile rele,
Care îmi descântă firul vieţii mele,
Parcă dormita;

Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume,
Să-mi visez o soarte mândră de-al meu nume
Şi de steaua mea.
Când pe bolta brună tremură Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas alene

Lin în calea sa,
Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare,
Cânt-a nopţii dulce, mistică cântare,
Cânt din Valhala.
Atunci ca şi silful, ce n-adoarme-n pace,

Inima îmi bate, bate, şi nu tace,
Tremură uşor,
În fantazii mândre, ea îşi face cale,
Peste munţi cu codri, peste deal şi vale
Mână a ei dor.

Mână doru-i tainic colo, înspre tine,
Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline,
Inima mi-e grea;
Astfel, totdeuna cînd gândesc la tine,
Sufletul mi-apasă nouri de suspine,
Bucovina mea!

(Mihai Eminescu)

Bucovina

Dulce Bucovină

Veselă gradină,
Cu pomi roditori
Cuib de păsărele
Albe , sprintinele,
Care-n ochii lor
Au foc rapitor.

Tu, ce ești o floare
Căzută din soare,
Cu trei alte flori,
A tale surori!
Ele către tine
Privesc cu suspine
Și tu le zâmbești
Cu zâmbiri cerești.

Dulce Bucovină!
Vântul ce înclină
Cu aripa lui
Iarba câmpului,
Naște prin șoptire
Scumpă amintire
De-un trecut ,
Mare , glorios.

Fii în veci voioasă
Precând ești frumoasă!
Fie traiul tău
După gândul meu!
Ah !cine te vede
Chiar în rai te crede
Cine-i trecător
Te plânge cu dor!

(Vasile Alecsandri în Foaia Sotietatii pentru cultura si literatura romana in Bucovina, 1 martie 1865)

Cântec pentru Bucovina

Nu-i nicăierea pe pământ,
Nici omenie mai frumoasă,
Nici ceruri nu-s, nici munţi nu sunt,
Ca-n Bucovina mea de-acasă.

Aici şi cerul pare-un sat,
Precum în orice sat e cerul,
Aici e, parcă, mai curat
Şi mai puternic adevărul.

Şi de la Dorna-n Câmpulung
Şi de la Putna la Suceava
Atâtea ceruri ne ajung
Că parcă ne-mbrăcăm cu slava.

Acest străvechi pământ de fraţi
Cu lacrimi l-a plătit lumina
Oricâte ţări ai să străbaţi
Nu-i nicăieri ca-n Bucovina.

Aicea fiecare an
Cu brazi ne-mpodobeşte pragul,
Pe când Vitoria Lipan
Reintră-n basme cu Baltagul.

(Adrian Păunescu, 25 Februarie 1989)

4 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Prima sărbătorire oficială a Zilei Bucovinei: Cei mai buni artiști folclorici ai Bucovinei istorice, în spectacol, în centrul Sucevei

Ansamblurile reprezentative ale Sucevei și Cernăuțiului vor susține sâmbătă, 28 noiembrie a.c., pe esplanada Casei de Cultură din municipiul Suceava, un amplu spectacol folcloric intitulat ”Dulce și frumoasă Bucovină”.
Evenimentul face parte din manifestările organizate cu ocazia primei sărbătoriri oficiale a Zilei Bucovinei.
Astfel, începând cu ora 10.00, Centrul pentru Păstrarea Tradițiilor Bucovinene va găzdui parada portului popular din Regiunea Cernăuți, intitulată ”Straiele din Bucovina”, urmată de o consfătuire cu tema ”Calendarul cultural comun”.
afiș-28-noiembrie
De la ora 14.30, pe esplanada Casei de Cultură din municipiul reședință de județ se va desfășura un amplu spectacolul folcloric, ce va fi prezentat de epigramistul câmpulungean Constantin Tiron.

Vor încânta publicul spectator Fanfara ”Bucovina” a municipiului Suceava, Grupul vocal ”Altița” din Bilca, Grupul folcloric ”Dor de la Humor din Gura Humorului, Formația de dansuri ucrainene ”Kozaciok” din Bălcăuți, Grupul folcloric ”Obcina Stânișoarei” din Mălini, Ansamblul polonez ”Soloceanca” din Solonețul Nou, Grupul folcloric ”Arcanul bătrânesc” din Frătăuții Noi, Ansamblul folcloric ”Arcanul” – Fundu Moldovei, Ansamblul folcloric ”Trandafirul” din Calafindești, Ansamblul Academic Bucovinean de Cântece și Dansuri ”Andrii Kusnirenko” din Cernăuți, Orchestra ”Mugurelul” a Centrului Bucovinean de Artă Cernăuți, Ansamblul folcloric ”Trâmbița” al Universității de Medicină Cernăuți, Ansamblul folcloric ”Cernivțeanca” și Corul ”Codrii Cosminului” din Cernăuți.

De la ora 18.00, Ansamblul artistic ”Ciprian Porumbescu” Suceava va susține un program artistic care se va încheia cu un recital al îndrăgitei interprete de muzică populară Margareta Clipa.

Manifestările care marchează Ziua Bucovinei sunt organizate de Consiliul Județean Suceava, Centrul Cultural ”Bucovina”, Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Suceava, Casa de Cultură Suceava și Primăria municipiului Suceava.

Din acest an, Ziua Bucovinei este oficial sărbătorită în 28 noiembrie când, în anul 1918 Congresul Bucovinei a decis unirea Bucovinei cu Regatul României.

Sursa: newsbucovina.ro

Tot de Ziua Bucovinei:

Consiliul Județean, Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava și Societatea Scriitorilor Bucovineni organizează sâmbătă, 28 noiembrie, de „Ziua Bucovinei”, un amplu eveniment ce cuprinde lansări de carte, dar și un concert festiv.

ZIUA-BUCOVINEI

Potrivit directorului bibliotecii publice sucevene, Gabriel Cărăbuș, preotul doctor Nicolae Cojocaru va lansa mai multe volume, iar la finalul manifestării corala „Academica” din Câmpulung Moldovenesc și Angelica Flutur vor susține un recital.

Evenimentul va avea loc în sala „Elena Greculesi”, începând cu ora 12.00, și va fi prezentat de prof. univ. dr. Aurel Buzincu, prof. univ. dr. Vasile Demciuc și dr. Alexandru Ovidiu Vintilă.(Mihaela Tcaciuc)

Sursa: newsbucovina.ro

Muzeul Bucovinei şi Universitatea ”Ştefan cel Mare” din Suceava organizează, în perioada 26 – 27 noiembrie a.c., la Muzeul de Ştiintele Naturii din municipiul Suceava,  cea de-a XVII-a ediție a Simpozionului Internaţional ”Bucovina- File de Istorie”.

ZIUA-BUCOVINEI

Potrivit organizatorilor, la eveniment vor  participa peste 100 de specialişti din România şi Ucraina.

Simpozionul va cuprinde trei secţiuni: ”Arheologie”, ”Istorie modernă şi contemporană”, ”Conservare şi restaurare”. (Irina Lițu)

Sursa: newsbucovina.ro

Comentarii închise la Prima sărbătorire oficială a Zilei Bucovinei: Cei mai buni artiști folclorici ai Bucovinei istorice, în spectacol, în centrul Sucevei

Din categoria Motive pentru condei

Gânduri despre toamnă

Cikoria

Iubesc toamna, o stare
ce mi-o împrumută natura,
deși pare rece are în sine căldura,
a treia mea casă cu bunăstare.

Surâsul toamnei e lectura
iubirilor cu flori și aromă de cicoare
în muzică de Bach sau Mozart, o alinare,
ce ne răsfață și ne arată cizelura.

Îmi place toamna ce se joacă
cu vara, cu iarna, când caldă,
când zgribulită cu promoroacă,
și-n soarele amiezii apoi se scaldă.

Cu chiciură și vânt ne provoacă
pentru iarna ce vine s-avem cojoacă.

© Georgeta R.M.

David Garrett – AIR (Johann Sebastian Bach)

W. A. Mozart – Symphony N. 35 in D major K. 385 (Haffner), Menuetto

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

De toamnă

toamna1

S-au scuturat de frunze copacii
din grădină
și a încetat o conversație cu aspirații,
acum, e doar odihnă.
Covorul plin de frunze colorate
de toamnă
așteaptă pături argintii, calde ce dau intimitate
cu pământul
să le primească esența, culoarea
și apoi gândul
împletit cu raza de lumină
vor ajunge la trunchi și rădăcină – născătoarea
de un frunziș nou, stare deplină,
la primăvară.

© Georgeta R.M.

Un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Timpul nu este ultima realitate

pr-prof-dstaniloae

Dacă timpul ar fi singura formă de existenţă, învăluită din toate părţile de moarte, atunci n-ai putea spera nimic cu adevărat. Căci speranţele pentru scurte plăceri viitoare, care trec, nu merită acest titlu. „Nu spera şi nu ai teamă” ar fi cel mai înţelept sfat ce s-ar putea da omului. Anticipează moartea de acum, fă-te apatic faţă de toate, dacă în curând nu ne aşteaptă altceva decât nimicul! Sau îneacă-ţi gândurile acestea neplăcute în zgomotul petrecerii, în uitarea ameţelii alcoolice şi în paroxismul simţurilor periferice dezlănţuite!
Dar nu, timpul nu e ultima realitate! Timpul e numai o fază a vieţii. E faţa exterioară, faţa lumii căzute din regiunea trăirii spirituale. Omul capabil de viaţă spirituală simte mai puţin timpul. Fiecare ştie din experienţă că ceasurile fericite nu se observă când trec. Dimpotrivă, suferinţele puternice se experiază ca timp foarte lung, mai lung decât timpul matematic. Timpul se măsoară cu două măsuri: cu trăirea internă şi cu unitatea matematică, iar legătura dintre aceste două forme ale timpului este foarte laxă. O oră de timp matematic poate fi experiată uneori ca ceasuri întregi, iar alteori, ca un moment, sau pur şi simplu nu se observă. Aceasta înseamnă că veşnicia străbate în timp, invadează în el şi determină curgerea lui.
(Fragment din: Pr. Dumitru Stăniloae, „Un an nou”, Telegraful Român, an LXXXIII, nr. 1, 1 ian. 1935, p.1)
Sursa: doxologia.ro

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Anna de Noailles

Anna_de_Noailles

La cité natale

Heureux qui dans sa ville, hôte de sa maison,
Dès le matin joyeux et doré de la vie
Goûte aux mêmes endroits le retour des saisons
Et voit ses matinées d’un calme soir suivies.

Fidèles et naïfs comme de beaux pigeons
La lune et le soleil viennent sur sa demeure,
Et, pareille au rosier qui s’accroît de bourgeons,
Sa vie douce fleurit aux rayons de chaque heure.

Il va, nouant entre eux les surgeons du destin,
Mêlant l’âpre ramure et les plus tôt venues,
Et son coeur ordonné est comme son jardin
Plein de nouvelles fleurs sur l’écorce chenue.

Heureux celui qui sait goûter l’ombre et l’amour,
De l’ardente cité à ses coteaux fertiles,
Et qui peut, dans la suite innombrable des jours,
Désaltérer son rêve au fleuve de sa ville…

de: Anna de Noailles

Cetatea de baştină

Voios cel ce-n oraşu-i, gazdă în casa lui,
Din dimineaţa-n zâmbet şi aurit-a vieţii
El revenirea gustă, a anotimpului
Şi vede seara calmă ce-urmează dimineţii.

Naiv şi cu credinţa unor hulubi frumoşi
Tot soarele şi luna-s deasupra casei lui,
Şi precum trandafirul cu muguri sănătoşi,
Dulce-nfloreşte viaţa-i din raza cerului.

Mergând, strânge-ntre dânşii-ai destinului lăstari,
Legând ramura veche şi proaspăta-nfrunzită,
Iar inima-i măsura grădinelor lui cari
Pline-s de floare nouă pe-o scoarţă chinuită.

Voios e cel ce gustă şi umbre şi amoare,
Din cetatea-i fierbinte cu rodnicele poale,
Şi poate-n cursul veşnic de zile următoare,
Să-şi ostoiască visul în fluviul urbei sale …

traducere de Cindrel Lupe

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Christoph Willibald Gluck

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Toţi suntem fiii unei mari familii

raze-de-soare

Fervent propovăduitor al dreptei credințe, în calitate de arhiepiscop al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur, unul din marii Părinți ai Bisericii, a insistat în cuvântările sale a căror elocvență l-a făcut atât de cunoscut, asupra milosteniei și a combătut luxul și lăcomia. Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur de o foarte mare valoare spirituală și de o rară frumusețe literară au rămas și astăzi la temeiul credinței creștine: Sfântul Ioan Gură de Aur a alcătuit slujba Sf. Liturghii, „Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur”, care se săvârșește în Biserica Ortodoxă în majoritatea duminicilor și sărbătorilor de peste an. Din multele sale învățături câteva Cuvinte de folos de la Sf. Ioan Gură de Aur:

Primiţi cuvintele mele ca pe nişte „bucate” alese din care să-i hrăniţi şi pe cei neştiutori, fără ca acestea să se împuţineze.
Îţi merge bine? Binecuvintează pe Dumnezeu, şi binele rămâne. Îţi merge rău? Binecuvintează pe Dumnezeu, şi răul se duce.
Cunoaşterea fără dragoste este vătămătoare.
Când poţi spune ceva folositor, fă-o atunci!
Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna.
Cel ce iubeşte niciodată nu poate urî, chiar de ar fi orişice împrejurare, şi aceasta este tocmai cel mai mare bun al dragostei.
Fă toate cu judecată şi nu te apuca de nimic înainte de a te gândi bine. Lucrurile făcute fără chibzuinţă, atrag după ele căinţă.
Crucii lui Hristos închină-te cu smerenie şi o sărută cu credinţă şi cu dragoste, pentru că pe dânsa răstignindu-Se Domnul, a săvârşit mântuirea a toată lumea.
Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer.
Toţi suntem fiii unei mari familii.
Munca este folositoare nu doar pentru stăpânirea corpului, ci şi pentru dragostea faţă de aproapele nostru, ca Dumnezeu să dea prin noi cele necesare altora.
Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul crează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucură şi Dumnezeu.
Cel ce se înalţă împotriva oamenilor, se va înălţa şi împotriva lui Dumnezeu.
Un singur lucru trebuie să ne mâhnească şi să ne îndurereze: păcatul.
Când miluim pe cineva, ne miluim în primul rând pe noi.
Mila este plata pentru răscumpărarea sufletelor noastre.
Pentru păcatele tale, Dumnezeu te-a făcut pe tine judecător: dacă ierţi puţine, puţine ţi se vor ierta; dacă ierţi multe, multe ţi se vor ierta; dacă ierţi din inimă, la fel îţi va ierta şi Dumnezeu ţie.
Nimic nu poate sfâşia trupul Bisericii atât de mult ca mândria.
Sărăcia sau bogăţia nu pot învinge dragostea, dar dragostea poate învinge şi sărăcia, şi bogăţia.
Neliniştile şi tulburările vieţii nu vin din schimbarea norocului, ci cauzele acestora sunt în noi înşine şi în puterea sufletului nostru.
Credinţa face ceea ce omul şi legea nu pot face.
Calea adevărului este una; rătăcirile sunt de multe feluri.
Iubeşte munca, chiar dacă nu ai nevoie de ea pentru a te întreţine.
Dumnezeu a dat fiecăruia minte, ca astfel, uitându-se la tot ce-l înconjoară, să înţeleagă ceea ce trebuie.
Pe adevăratul prieten nici locul, nici timpul nu-l pot împiedica să iubească şi să fie iubit.
Oricine doreşte poate fi dascăl, dacă nu al altora, cel puţin al său.
Blândeţea este mai puternică decât violenţa.
Iubirea este bucuria de a face altora bucurie.
Nu este bun mai mare decât a fi prietenul lui Dumnezeu.

Vezi doxologia.ro

5 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Bryan Adams

Bryan Adams – (Everything I Do) I Do It For You

Comentarii închise la Bryan Adams

Din categoria Motive pentru condei