Arome de efect

Din legendara vervă orală a lui Muşatescu cu savoare lingvistică inimitabilă care a ajuns la consacrarea unui generic ad-hoc: „muşatisme”:

Dorul e român; dorinţele – internaţionale.
În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează „vezi rândunelele se duc”.
O literatură nu trăieşte prin cei ce scriu, ci prin ceea ce scriu.
Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.
Plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.
Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.
Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.
Adevărul circulă numai cu fruntea sus. Când şi-o pleacă, a trecut de partea adversă.
Când meseria atinge arta, e una. Dar când arta devine meserie, e cu totul altceva.
Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când.
Iubirea nu se poate defini într-o singură formulă, fiindcă nimeni nu iubeşte identic.
Când ţi-e dor de cineva, să nu închizi ochii. O să-ţi fie şi mai dor.
Vis: Viaţă de rezervă.
Haine: Pseudonimele nudului.
Amor: Maladie care te trânteşte, sănătos, la pat.
Afecţiune: Dragoste care şi-a aranjat drepturile la pensie.
Tact: Ceea ce trebuie să ai ca să nu strici ritmul în căsnicie.
Lacrimi: Perle de cultură personală.
Adoraţie: Iubire supra-alimentată.
Idilă: Dragoste verticală.
Meridianele: bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine.
Calambur: Balul mascat al vorbelor serioase.
Anagramă: Cadrilul literelor.
Zicală: Vorba care se ţine de cuvânt.
Obicei: Tradiţie pe cont propriu.
Antologie: Ghiveci de lauri.
Mozaic: Pietre care se înţeleg perfect între ele.
Un muşatism este ceva de mine, pe care nu poate să-l mai facă nimeni!
Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.

12 comentarii

Filed under Motive pentru condei

12 responses to “Arome de efect

  1. ane

    Dorul e român. Cred ca, DA! Minunate arome. O zi superba, Gergeta!

    Apreciază

  2. „Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.” -asta nu neapărat.

    Apreciază

    • E adevărat, din alte puncte de vedere, azi se pot estima distanțele ce nu au fost parcurse, dar să revenim la Tudor Mușatescu, la mușatisme. Mă bucur că articolul v-a trezit atenția și vă doresc o zi cât mai plăcută !

      Apreciază

  3. ce idee buna ai avut cu art.asta, sa ne maiscoti din noi
    minte ascutita, vivace si tandra si ce a fost mai de folos dramaturgiei romanesti -umorul fin inteligent
    si aforisme de care habar n-aveam, multumesc Georgeta
    uimitor cat de precise sunt reprezentarile materialitatilor in spirit!
    reiau ce mi-a placut mult
    – Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
    – Vis: Viaţă de rezervă.
    – Afecţiune: Dragoste care şi-a aranjat drepturile la pensie.
    aici l-as corecta un pic -Nedragoste care şi-a aranjat drepturile la pensie.
    – Tact: Ceea ce trebuie să ai ca să nu strici ritmul în căsnicie.
    – Lacrimi: perle de cultura personala
    ce frumos!
    – Adoraţie: Iubire supra-alimentată.
    – Zicală: Vorba care se ţine de cuvânt.🙂
    – Mozaic: Pietre care se înţeleg perfect între ele.
    vrand-nevrand🙂

    Apreciază

    • Având în vedere că prin afecțiune înțelegem un cumul de sentimente, în procente diferite, de simpatie, prietenie, dragoste pentru cineva (prietenia este mare lucru într-o dragoste, aș putea zice că există destul de rar) eu aș zice că Mușatescu are dreptate. Și apoi e un mușatism…🙂
      Mă bucură comentariul tău sincer, la obiect, atât de punctual și-ți multumesc.
      Îți doresc o după amiază frumoasă, plină de voie bună !

      Apreciază

  4. a, da! nu m-am gandit la sensul asta, eu il luasem pe cel de afectiune organica, si ca orice boala are o cauza intr-o nedragoste fie de sine fie de sinele altora, dar afectiunile mai pot fi si cauza exceselor de dragoste, printre care desigur ca e si pensia :-))
    just! nu putem comenta unicitatile, ne putem doar bucura de ele si de existenta lor si de aducerea lor la cunoasterea noastra.

    Apreciază

    • Nu m-am gândit nici o clipă la afecțiune în sensul organic, motiv care poate da de gândit, că ar mai putea fi și alte interpretări (până la urmă toată lumea iese la pensie, dacă ajunge la vârsta respectivă). Totuși, rămân la prima părere, că Mușatescu s-a gândit la varianta pe care ți-am spus-o în comentariul de mai sus. Dar, funcție de percepții fiecare este liber să înțeleagă ceea ce înțelege sau i se pare de cuviință. Aici intervine ceea ce ai spus atât de frumos despre Mușatescu: ” minte ascuțită, vivace și tandră”. Ca și observația ta care m-a încântat: Mozaic: Pietre care se înţeleg perfect între ele. vrând-nevrând🙂 Toate cele bune !

      Apreciat de 1 persoană

  5. Reblogged this on Ganduri arhivate and commented:
    Un articol frumos despre genialul Tudor Musatescu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s