Din poeziile Otiliei Cazimir

Ţara Mea

Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!

Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.

Vis Alb

As vrea cu tine sa ma duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Cand gheata marii clare se desparte
In blocuri plutitoare de cristal.
Desfasurand culorile-i spectrale,
S-ar inalta deasupra noastra ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpura, de aur si smarald.
Banchiza alba ne-ar asterne-n fata
Covoare de omat imaculat.
Si-n adapostul mic, scobit in gheata,
Am arde-un foc de spirt denaturat.
Din larga-mparatie de zapada,
S-ar aduna fantasticul norod
Al noptilor polare, sa ne vada:
Ursi albi, de vata foce mari, de glod…
Iar cand natura-n soare nou invie
Si cand vazduhul nu mai e opac,
Intr-un bazin de sticla argintie
Ar licari oglinda unui lac.
Acolo-n apa-i calma si albastra
M-as duce-n zori de ziua sa ma scald
Si cat ar fi de frig, iubirea noastra
M-ar face sa-mi inchipui ca mi-i cald!

Confesiune

Eu stiu ca arta e aridă…
Dar, oricum, asta nu-i o scuză
Să-mi sperii astfel biata muză
Timidă

Am stat la foc s-am chibzuit:
Ce pot sa fac daca ma las
De ascapadele-n Parnas?
Sa ma marit?

Dar încotro mă-ntorc pribeagă,
Eu mă lovesc de-același prag:
Cui îi sînt dragă nu mi-e drag,
Și cui mi-e drag eu nu-i sînt dragă…

Întreabă-te și dumneata,
Păstrând măsura:
Ce perspective-mi poate da
Literatura?

Deși-i atât de pesimistă
Amenințarea dumitale,
Eu pot, urmând această cale,
S-ajung… redactor de revistă!

Să fac și critica-aș putea,
Să strâmb din nas
La orice vers,
Să nu-mi mai placă-n univers
Decât ce scriu cu mâna mea…

Pe urmă, – câte ipoteze!
Când mi-oi sfârși ucenicia,
Se poate să me premieze
Academia.

(Ca anul asta-mbelșugat
Parc-ar fi fost un semn al vremii:
În loc de ploaie , a plouat
Cu premii…)

Degeaba dar îmi stai în cale,
Posac,
Jonglând cu ironia dumitale,
Ca Cyrano de Bergerac.

Eu și pe viitor voi scrie –
Îmi risc norocu-ntr-un noroc.
Atâta am, atâta joc:
Ce-o fi să fie!

Lasă un comentariu

Filed under Motive pentru condei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s