Creatorul sociologiei românești Dimitrie Gusti

”Demnitatea nu este o atitudine agresivă, de tiranie a eului propriu. Dimpotrivă, este o condiţie etică, pentru a ne apăra convingerile proprii. De asemenea nu este nici o exagerare a conştiinţei de sine, ci o consecinţă a acesteia atunci când ea funcţionează în condiţii sufleteşti satisfăcătoare”.
”Personalitatea reprezintă cea mai înaltă sinteză sufletească. Ea nu se capătă, ea se cucerește.Misiunea personalităţii este ca prin ea să se contribuie la realizarea umanităţii”. (Dimitrie Gusti)

Dimitrie Gusti, a fost un filosof, sociolog și estetician român. Membru al Academiei Române din 1919, președintele Academiei Române (1944 – 1946), Ministrul Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor între 1932 și 1933, profesor la Universitățile din Iași și București, Dimitrie Gusti este considerat a fi creatorul sociologiei românești.
A inițiat și îndrumat acțiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925 – 1948). A obținut legiferarea serviciului social (1939), prin care se instituționaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acțiunea socială practică și cu pedagogia socială.
A fondat și condus Asociația pentru Știința și Reforma Socială (1919 – 1921), Institutul Social Român (1921 – 1939, 1944-1948), Institutul de Științe Sociale al României (1939 – 1944), Consiliul Național de Cercetări Științifice (1947 – 1948). A creat, împreună cu Victor Ion Popa, H. H. Stahl și G. Focșa, Muzeul Satului (1936). A fost directorul „Casei pentru cultura poporului” (1922), apoi directorul „Fundaţiei Culturale regale «Principele Carol», (1934) şi, în final, ministru Instrucţiei publice şi al cultelor. În domeniul literar-științific, Dimitrie Gusti fondează publicaţia „Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială” (1921), în care îşi publică o parte din studiile sale de sociologie, și ”Sociologie românească” (1936-1944).
Principalele sale opere sunt:
Egoismus und Altruismus – 1904, Die soziologischen Betrehungen in der neuen Ethik – 1908, Cosmologia elenă – 1929, Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii – 1939, Problema sociologie – 1949, La science de la réalité sociale -1941 , Enciclopedia Romaniei- 1938-1943), în care Dimitrie Gusti susţine ca voinţa socială este esenţa societăţii şi că această voinţă este condiţionată, în manifestările ei, de un număr de patru categorii fundamentale : cosmică, biologică, psihică şi istorică.
Despre Dimitrie Gusti acad. Constantin Bălăceanu Stolnici a mărturisit cu ocazia evenimentului din 27 oct. 2015 ce a marcat 60 de ani de la moartea lui Dimitrie Gusti, că a avut privilegiul să fi fost contemporan, la diferență de o generație, cu marele sociolog, a cunoscut notorietatea lui și l-a văzut ca ”pe unul dintre dascălii care au știut să facă învățământ și ca pe unul dintre academicienii prestigioși ai țării noastre. Trebuie să-l respectăm pentru că el face parte din elitele românești care, din păcate, astăzi, sunt uitate”.
„Ce m-a frapat pe mine a fost că a avut posibilitatea să mobilizeze profesorii, elevii săi, pe care i-a antrenat în campaniile acestea, peste tot era prezent; există și fotografii și o mulțime de articole ale deplasărilor sale. Și nu uitați că a avut colaboratori străluciți: Mircea Vulcănescu, Miron Constantinescu, Henri Stahl, Lena Constante. Și a inițiat acele monografii, care au rămas ca model până în zilele noastre”, a mai spus C-tin Bălăceanu Stolnici.

Surse:
ro.wikipedia.org
150.uaic.ro
agerpres.ro
vestea.wordpress.com