Poezii și despre poezie

Nichita Stanescu
Sursa foto

”Poezia este ca o pasăre ce zboară invers”.
”Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă”.
”Poezia este dimensiunea cea mai curată pe care orice fiinţă umană o are”.
”Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant”.
”Cuvintele sunt umbra de aur în conştiinţă a materiei”.
”Cinstea nu este o vocaţie, cinstea este o opţiune”.
”Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi şi exprima, iubi şi urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge”.
”A te înfrâna, a te abţine, e primul semn al civilizaţiei lumii… Piramida s-a abţinut să devină munte!”
”Noi suntem clipa care trece prin poarta existenţei”.
” Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi, dar… de dragoste mai ales”.

(Nichita Stănescu)

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.
Eu sunt cuvântul „sunt”
Eu sunt urechea care aude cuvîntul „sunt”
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul „sunt”
Eu sunt trupul absurd al lui „sunt”
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există „sunt”
şi patul lui, în care doarme.

Semn 3

Tu nu-nţelegi că cel mai greu e sentimentul?
Tu nu-nţelegi că sentimentul unei pietre
o smulge şi o zboară şi-o atârnă
şi-o pluteşte?
Tu nu-nţelegi că noi cădem lăuntrul nostru?
Că sentimentul de lăuntru
îl ţinem greu, răzbătător prin pietre.
Tu nu-nţelegi aceasta?
Tu nu-nţelegi că stelele în sine
sunt un lăuntru din lăuntrul depărtat?
Tu nu-nţelegi că albul în desime
e negru împărat?

Nichita Stănescu – Dezîmblânzirea

2 comentarii

Filed under Motive pentru condei

2 responses to “Poezii și despre poezie

  1. Reblogged this on O Zi Buna, O Viata Buna and commented:
    Definitii fara finalitate ale poeziei, culese de catre doamna Georgeta careia ii multumesc! O sfarsit de saptamana … poetic, va doresc!

    Apreciat de 1 persoană

    • Poezia fiind o expediţie, exprimată în idei manifestate în materie sensibilă, pe urmele adevărului, și ținând cont de finalitatea fără scop al artei din care face parte și poezia mă bucur că ați subliniat acest lucru, cum frumos afirmă și Baudelaire în finalul poeziei Farurile.
      Mulțumesc mult de vizită și vă doresc la rândul meu un frumos sfârșit de săptămână !

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s