Arhive lunare: Iunie 2016

Ziua Drapelului Național al României

Tricolorul 1

Al nostru steag,
știm din vechime,
că fluturând pe acest meleag
a însemnat în primul rând unire.
Dar mai înseamnă împlinire
prin cele trei culori anume,
roșu, galben și albastru
semnificând în cugetul nostru:
acțiune, prestigiu, fidelitate,
pasiune, virtute, loialitate,
moralitate, inteligență, profunzime,
credință, grandoare, ordine,
vigilență, bogăție, adevăr…
ce am știut să le-mpletim
și-o țară frumoasă să făurim
din vremurile cele mai vechi
dar mai ales la început de secol XX,
pe care s-o iubim mereu
și niciodată să nu ne pară greu.

© Georgeta R.M.

Anunțuri

Comentarii închise la Ziua Drapelului Național al României

Din categoria Motive pentru condei

Noaptea Sânzienelor

Vine noaptea Sânzienelor
când între cer și pământ
plutesc zâne cântând
ce-mpletesc din razele lunii
tainele cele bune,
le presară pe flori-minune,
numite sânziene,
cu rouă de stele,
flori de leac și alinare,
cu auriu de la soare
ca să dea vigoare.

© Georgeta R.M.

8 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Despre Sânziene și nu numai…

Având ca scop aflarea unor corespondențe caracteristice între Sărbătoarea românească a Sânzienelor și Sărbătoarea suedeză de Midsommar s-a născut un studiu, ca un periplu etnografic al cărui autor este Carmen Ambervill Wiberg. Apar comune tematica focului, a plantelor cum ar fi sânziana și feriga, a unor obiceiuri, ritualuri și … frumusețea acestor sărbători. Fragmente:
”Noaptea de Sânziene este o noapte plină de feerie spirituală și este considerată în tradiția populară ca fiind noaptea când dorințele trebuie expuse imensității Universului sub ocrotirea atentă a acestor ființe numite Sânziene. Acestea sunt create din esențele cele mai pure, sunt învăluite de mistere ancestrale, iar existența lor coincide exact cu momentul primei raze de soare care a mângâiat de la începuturi Terra”. (…)
”Sărbătoarea suedeză de Midsommar este considerată ca fiind cea mai importantă sărbătoare a anului, împărțind primul loc cu Sărbătoarea de Crăciun (Julen). La fel ca în tradiția poporului român, Sărbătorii de Midsommar i se atribuie forțe supranaturale, o noapte în care forțe benefice nedefinite își fac simțită prezența la modul subtil. (…) Etnologul Olaus Magnus descrie în lucrarea sa din anul 1555, intitulată “Historia om de nordiska folken” (Istoria Popoarelor Nordice), că în acestă zi tot poporul, cu mic, cu mare, femei și bărbați se adunau în piețele orașelor sau la țară pe pajiști pentru a se înveseli și a dansa la lumina focurilor aprinse care ardeau pretutindeni”.(…)

Sursa: Solstițiul de vară Sânzienele în tradiția românească și sărbătoarea Midsommar în tradiția suedeză – studiu comparativ

Comentarii închise la Despre Sânziene și nu numai…

Din categoria Motive pentru condei

24 iunie, zi de sărbătoare

24 iunie, sărbătoare creștină, Sânzienele, un periplu etnografic cu Alina Mihăescu, Maria Crușinschi și Călin Bârleanu.

Comentarii închise la 24 iunie, zi de sărbătoare

Din categoria Motive pentru condei

Coincidențe

Această prezentare necesită JavaScript.

Iată că avem pescăruși
în zbor larg cu aripile întinse –
au descoperit un vapor.
Tărâmul nostru e însuși
o mare cu luminile aprinse
și rapsodie la purtător.
În ipostaze de zbor
lucrurile se văd mai ușor
și din tot ce se vede,
mai multe șanse de a înțelege.

© Georgeta R.M.

Comentarii închise la Coincidențe

Din categoria Motive pentru condei

Sonetul răsăritului

Această prezentare necesită JavaScript.

Din șevaletul nopții s-a desprins
o rază caldă, energică și viguroasă
să dea semnal de răsărit și bucuroasă
să-i fie zilei semnal din necuprins.

Cu raze și rouă pe chiparoasă,
pe tot ce-i verde din cuprins,
cu încântare zorii zilei au surprins
trezirea naturii atât de grațioasă.

Misterul nopții se ascunde ușor, ușor
în pragul zorilor ce vin discret
și anunță soarele – mândru autor.

Din ‘naltul cerului o rază ca un cuget,
cu scut ceresc, de veghe, cutezător
s-alătură prietenos să-mi fie și în sonet.

© Georgeta R.M.

Symphony of Light

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Publicistica lui Mihai Eminescu

”Ce a putut să facă un om cu un ziar mic, într-o cultură mică și din care prin el devine o cultură mare, o cultură mare și foarte responsabilă”. (Nicolae Georgescu)

Sursa: Publicistica lui Mihai Eminescu

9 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Fragmente din publicistica lui Mihai Eminescu

„Dacă privim fierberea vieții noastre publice, putem vedea lesne cã liniștea perpetuă din generația ce este azi la ordinea zilei, dar și problemele ei, atât din viața politică, cât și din cea spirituală, nu-și au cauza în interese personale (precum o susțin unii), ci mai mult, în profunda sciziune dintre direcțiile pe care au apucat unii pe de o parte, alții pe de alta.
Adăugând pe lângă acestea un caracter cam vehement, precum e acel al rasei noastre, ne putem lesne explica de ce simple divergențe în păreri se schimbă în neîncredere și în acuzări de intenții subversive. Răul cel mare nu e că o asemenea stare de lucruri există, ci că se perpetuează și se moștenește, și dacă generația ce crește azi ar aduce cu sine o moștenire atât de tristă, nu ne îndoim că printr-o consecință neapărată și mereu în creștere, antitezele ar deveni mai mari și mai neîmpăcate. Însă generația ce crește are și ea datorii de împlinit, precum le are fiecare generație ce se înțelege pe sine însăși, și e lesne de presupus că membrii ei, îndată ce au cunoscut răul, au cugetat și la remedii contra lui”.

(Notiță asupra proiectatei întruniri la mormântul lui Ștefan cel Mare la Putna, p. 98-99)

„Munca unui om se poate plăti, caracterul, cultura lui nicicând”. (Învățământul clasic, p. 318)

Sursa: arhiepiscopiasucevei.ro

Comentarii închise la Fragmente din publicistica lui Mihai Eminescu

Din categoria Motive pentru condei

Despre Mihai Eminescu – Horia Roman Patapievici

H.R. Patapievici: – Știți ce este Eminescu, este diapazonul. Ca o orchestră să cânte, iar orchestra este cultura română, trebuie întotdeauna să dai un LA ca să se acordeze toate instrumentele după un sunet comun. Eminescu a fixat în limba română sunetul etalon pentru că a reușit să conjuge și acesta este geniul care i-a permis să fie canonic în mod absolut. A reușit să conjuge o adâncime a inteligenței cu o expresie verbală care nu este adăugată ci, este consecința directă a inteligenței, iar acest lucru l-a făcut cu limba română. Dacă citiți toți scriitorii români de dinainte de Eminescu o să vedeți că la ei limba română pare concrescută pe sensibilitate sau pe gândire, pe inteligență. La Eminescu limba română pare direct născută din inteligență, adică a făcut din limba română un fapt pur de inteligență, iar pe acest lucru s-a putut construi toată cultura română modernă. Fără asta, ar fi fost această dezorientare pe care o simțim la toți scriitorii de dinainte de Eminescu, parcă nu sunt la largul lor în limba română. O locuiesc fără să o încapă. După Eminescu toți scriitorii români sunt în forma mentis a limbii române ca univers.
B.Rareș: – Deci Eminescu a fost borna. Din momentul Eminescu a fost o bornă pentru tot ce a însemnat cultura română până azi.
H.R. Patapievici: – A centrat cultura română… ne-a centrat și ne-a calibrat în același timp. Ne-a calibrat. După el poți să fii inteligent în limba română fără rest.

Fragment din interviul luat de d-l Rareș Bogdan d-lui H.R. Patapievici la emisiunea Jocuri de putere:
Horia-Roman Patapievici, despre Mihai Eminescu

Interviul complet:
Horia-Roman Patapievici la Jocuri de Putere

Un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Limbaj, gândire, realitate

Pentru omul modern cu o forma mentis* de homo faber*, sensul activităţii lui şi chiar al existenţei lui, este dat de activităţile pe care le desfăşoară în afara lui. Printre acestea, comunicarea este considerată ca primordială, iar limbajul, modul de a face acest lucru. Anticii căutau să gândească lumea (şi pe ei înşişi) şi să o exprime în mod adecvat. Pentru aceasta căutau ca numele să desemneze realitatea printr-o metodă proprie fiecărei culturi (grecească, indiană, chineză). Idealul omului străvechi era ca prin gândire să refacă starea lui iniţială divină, reprezentată de «starea de zeu».
Filosofii din toate timpurile şi din toate civilizaţiile au vorbit de această realizare, care nu este o cunoaştere conceptuală, nu este un mod de a vorbi despre posibilităţile fiinţei umane, ci un mod de a realiza efectiv o stare existenţială proprie. Ei au utilizat un limbaj tehnic filosofic complicat (uneori), dar au arătat, în acelaşi timp, că tot ce făceau ei, din punct de vedere al abstracţiunilor, nu era decât perspectiva a ceea ce poate să devină omul efectiv. Pe de altă parte, mari gânditori au arătat că întreagă această trambulină de abstracţiuni nu este absolut necesară, şi realizarea de care vorbeau ei este independentă de aparatul abstract prin care o întrevedeau.
Toate acestea ne fac să întrevedem, în final, sensul gândirii şi al existenţei:
Omul este o fiinţă de natură divină (stare la care, cum spune Aristotel, îi este dat să ajungă, din când în când) dar el s-a lăsat furat, şi într-un fel pierdut, în multiplicitatea fenomenelor şi detaliilor acestei lumi materiale. Există posibilitatea concretă pentru el de a reveni la existenţa lui proprie, de a îşi regăsi autenticitatea, unicitatea existenţială, de a fi un om real şi nu un posedat al lucrurilor străine lui.
Într-un timp când lumea este obsedată de idealuri iluzorii, de ficţiuni şi detalii, viziunea anticilor ne arată care poate fi idealul măreţ al individului uman: însuşi omul din el şi refacerea unităţii lui existenţiale.
Sursa

Limbajul este un logos semantic, care, în actele de vorbire, prezintă determinări ulterioare: fantastic (poezia), apofantic (expresia logică) sau pragmatic (expresie practică)” cuprinzând toate domeniile în care fiinţa umană există: artă, ştiinţă şi existenţă „comună”. (Eugeniu Coșeriu)
Indiferent de forma sub care se manifestă limbajul, scris sau vorbit, ritmurile lumii se reflectă în limbaj, în formele artei, oferind posibilitatea cunoaşterii fiinţei umane. Prin poezie, poetul care are un ritm al lui, liber ales, sau mai bine zis o formă mentis ce dirijează fluxul rostirii poetice, își arată creativitatea și prin instituirea propriului ritm poetic corelat cu un anumit mod de gândire.
Raportată la ritm, în distincţia dintre proză și poezie* se poate vorbi de o mişcare liberă a prozei faţă de rigorile versului.

Surse: 1, 2, 3

*formă mentis – un mod de a gândi, o stare de spirit sau un set de atitudini, (din latină – formă a minții);
*homo faber – (omul creator) este un concept filozofic propus de Hannah Arendt și Max Scheler prin care este descrisă capacitatea omului de a controla mediul înconjurător prin intermediul uneltelor. „Homo faber suae quisque fortunae” (Fiecare om este maestrul propriului destin)
*distincţia între proză şi vers, în opinia lui Pius Servien, trebuie căutată în ideea de mişcare sonoră liberă şi mişcare sonoră controlată.

Comentarii închise la Limbaj, gândire, realitate

Din categoria Motive pentru condei