În frunza care cade
e o pădure întreagă,
un vis plin de nădejde,
un vis de vară care aleargă
spre orizonturi ‘nalte.
Și vântul care a răscolit-o
prin adieri sau zbucium
poate a dus mai departe
tot ce-a trăit, iubit sau a durut-o;
din ecouri de vară
sufletul frunzei zboară…
© Georgeta R.M.
Motive pentru condei 
splendid… m-a dus (cu) gându’ la:
“Les Feuilles Mortes…” – Yves Montand:
Mulțumesc mult, toamna cu toate ale ei inspiră, iar noi ne bucurăm de ea, de cântecele, poeziile și toate scrierile dedicate ei.
O toamnă însorită și plină de inspirații dragă Melanie !
În frunza care cade
E soare stins
Şi adierea ce precede
Pământul nins.
Seară frumoasă! 🙂
Nu-i soare stins,
un pic mai rece, autumnal
și toamna m-a convins
că-i necesar al ei semnal
să ne-ntâlnim cu iarna cordial
sub semnul … ecoului din vară.
Mulțumesc, o seară cât mai plăcută ! 🙂
….tot ce-a trăit, iubit sau a durut-o; in frunza care cade… Frumos! Seara placuta!
Mulțumesc, dragă Ane. O săptămână reușită !
Minunata poezie! o toamna ce pune in suflet mii de curcubee…
Mii de mulțumiri, da, toamna poate fi un anotimp minunat, care inspiră …