Arhive lunare: Februarie 2017

Din tezaurul folcloric românesc


Din tradiţii şi obiceiuri de Dragobete
Dar curat de primăvară

Anunțuri

9 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Având o cale, visuri…

Știi, dragul meu, când zilele întâlnirii sărbătorim
și-n toamna vieții cu primăvară în suflet devenim,
ne amintim cu drag de treptele iubirii.
Chiar dacă anii aduc schimbări, ne suntem reazim
și tot mai mult cunoaștem termenul de om.

Urcând de tineri pe treptele iubirii cu pasiune,
dragoste, afecțiune, bunăvoință, amiciție și tandrețe…
(pe celelalte nu le pomenim, din compasiune,
căci căutam esențele cu aspră franchețe),
momentele de regăsire, gingășie și alegrețe
erau fărâmele de cer din sufletul de om.

Cu tristeți, cu bucurii, cu frumuseți
călătorit-am prin lumea noastră; având o cale, visuri,
prin anotimpuri ne facem rost de dimineți
să depășim jocul ascuns de forme, înțelesuri
ca în spirit luminat trăind – găsim adevăratul om.

© Georgeta R.M.

Comentarii închise la Având o cale, visuri…

Din categoria Motive pentru condei

Poezii pentru azi

Pasărea sfântă
Întruchipată în aur de sculptarul C. Brâncuşi

În vântul de nimeni stârnit
hieratic Orionul te binecuvântă,
lăcrimându-şi deasupra ta
geometria înaltă şi sfântă.
Ai trăit cândva în funduri de mare
şi focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întâielor ape.
Pasăre eşti? Sau un clopot prin lume purtat?
Făptură ţi-am zice, potir fără toarte,
cântec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte.
Dăinuind în tenebre ca în poveşti
cu fluier părelnic de vânt
cânţi celor ce somnul şi-l beau
din macii negri de subt pământ.
Fosfor cojit de pe vechi oseminte
ne pare lumina din ochii tăi verzi.
Ascultând revelaţii fără cuvinte
subt iarba cerului zborul ţi-1 pierzi.
Din văzduhul boltitelor tale amiezi
ghiceşti în adâncuri toate misterele.
Înalţă-te fără sfârşit,
dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi.
(Lucian Blaga)

Identificare

Nu, nu este numai câmpia aceasta
Îmbătată de lumină
Străbătută de tainice zămisliri
Nu sunt doar munţii aceştia
Martirizaţi sub destinul înălţimilor
Nici neliniştea apelor
Răsfrântă peste ecourile triumfale
Sau miracolul săpat
În tainice, foşnitoare păduri
Nici doar cerul ocrotit
De izvorul seninului
Ci mai este şi plaiul
Pe care
Tâmpla vremii l-a vrut leagăn
Nemuririi lui Decebal
Şi bulgărele acela
Din cremene
Înfirbântat cu ideal
Sub însemnele tăriei
Purtat de Bălcescu la Palermo
Şi gândul stăpânitor peste mâna ce cioplea
La Paris
Coloana infinitului, purtată în ascuns
În sufletul lui Brâncuşi
Sfântă comoară, turnul veşniciei noastre
Stâlp casei şi legătura cu cerul
Mai sunt şi păsările măiestre
Izvodite din lumină
Pentru zbor, spre Paradis
Înlţându-se
Stol acum ridicându-se
Pe cer deschis
Din toate colţurile pământului
Unde sunt plecaţi cei născuţi aici
Din care ţâşnesc gândurile lor
Ale Paznicilor
La intrarea şi rămânerea în vis.
(Elena Armenescu)

Omul din Hobiţa

Cu ciocanul şi dăltiţa,
Brâncuşi, omul din Hobiţa,
sculptează-n mijlocul verii,
din piatră, masa tăcerii.
Modelează-apoi granitul
şi sculptează infinitul.
Ridică-n calea vântului
o poartă a sărutului.
Pleacă-n zbor, din mâna lui,
departe, în zarea-albastră
Pasărea văzduhului,
să ducă-n lume, arta noastră.
(Dumitru Delcă)

3 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

O carte dintre ”lecturile de leac”

Se pare, câteodată, ”că mai puțin înseamnă mult”, ideea oricât ar părea de ciudată a fost analizată în ”Arta de a renunța cu stil”, o carte rafinată, cu un cumul de sugestii și dimensiune etică. Astfel, succesul unei vieți mai bune din perspectivă și cu substanță filozofică este de a fi (dar nu oricum), care înseamnă mai mult decât a avea.

Cartea de la ora 5 – Alexander von Schonburg, Arta de a renunţa cu stil

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Din poeziile lui I.L. Caragiale

Triolete simboliste

Pornind din vremuri de demult
Un glas de trâmbiţă mai sună,
Şi-aşa de drag mi-e când l-ascult
Pornind din vremuri de demult.
În al vieţii trist tumult
Şi-n dragostea-mi inoportună,
Pornind din vremuri de demult,
Un glas de trâmbiţă mai sună.

***
Apocaliptica gândire
De azi e înţeleasă mâni;
Tiranilor, ce prevestire!
Le cad topuzele din mâni!
O apă-ntreaga omenire,
Nici robi de-acu şi nici stăpâni:
Apocaliptica gândire
De azi va fi-nţeleasă mâni!

Iarna
Primăvara

Un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Rondelul lunii

Luna plină, curioasă
apărută la fereastră
cu un colț de stea albastră
tainică e și luminoasă.

Plină de mister, frumoasă
luminează casa noastră,
luna plină, curioasă
apărută la fereastră.

Stăpână a nopților aleasă,
lumina ce-o presară e măiastră
că-s treze și florile din glastră,
cu brâu de stele e ca o crăiasă,

luna plină, curioasă.

© Georgeta R.M.

3 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

O nouă ninsoare…

Ninge din nou și acum lumina
s-a schimbat. Trecând de norii iernii
razele de soare s-au apucat
gustând din iarnă, de repictat,
cu fulgi de nea toate cele a le firii,
balsam neprețuit la rădăcina
existențelor ce au de rafinat,
de reconstruit ce s-a stricat
și cu lumina primăverii
să-nainteze ferm, echilibrat.

© Georgeta R.M.

Un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Clipa trăită în intensitatea ei – Triolete

În intensitatea clipei
viețuiește veșnicia,
un prezent continuu al ei
în intensitatea clipei…
Depășim limite cu chei:
profunzimea, armonia
în intensitatea clipei
viețuiește veșnicia.

***

În intensitatea clipei
salvatoare prin al ei sens
deschizi ușa veșniciei
în intensitatea clipei…
Zbor interior cu temei,
posibilități și consens
în intensitatea clipei
salvatoare prin al său sens.

© Georgeta R.M.

7 comentarii

Din categoria Motive pentru condei