Arhive lunare: Aprilie 2017

Azi, muzică, poezie în pași de menuet

Poezia – o prietenă

În armonii care se îmbrățișează,
asemeni eleganței pasului de menuet
îndreptățit a exista și în nobilul sonet,
sunt exprimări și bucurii care contează.

Sunt veritabile culori a unui alfabet
care alcătuiesc pastelul în care dansează
idei ce se dezvăluie sau cercetează
un univers când tainic … când concret.

Sonetul răsare dintr-o grădină
cu arome rare din care flori alese
se ivesc, să ne uimească cu a lor lumină
în clipe creatoare și frumoase.

M-aplec spre floarea mea cerească, lină
o știu că e o bună prietenă care alină.

© Georgeta R.M.

G.F.Haendel – Watermusic (PART III: Hornpipe-Menuet-Rigaudon I/II-etc.)
L’Arlesienne Suite No. 2 II.Farandole by G. Bizet – NJYS Philharmonia Jan 2015

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Un ostaș devotat al limbii române

O ţară am

O ţară am, un neam am şi o limbă,
Şi-un dor de Alba ca de-un semn ceresc,
Chiar dacă potentaţii mă mai plimbă
Pe-un pod de vămi: român-moldovenesc.

La Chişinău când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Chişinău mi-i dor de România,
La Bucureşti de Basarabia mi-i dor.

Acelaşi neam, acelaşi plai şi-acelaşi grai
La Bucureşti, la Herţa, Cernăuţi,
Chiar de-i străin în ţara sa Mihai,
Ostracizat de-un neam de găgăuţi.

La Cernăuţi când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Cernăuţi mi-i dor de România,
La Bucureşti de Bucovina-mi este dor.

Acelaşi dor, acelaşi verde,- acelaşi nai e
La Ismail, Cetate şi Hotin.
Chiar dac-o Iudă-n carne vie taie
La rădăcina propriului destin.

La Ismail când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Ismail mi-i dor de România,
La Bucureşti de Ismail îmi este dor.

poezie de Nicolae Mătcaș

N-aș fi, Doamne, sacrileg

Unu-am fost și fost-am una:
Marea, munții, Țara, muma,
Și mai fost-am, pe-al meu plai,
Doar un neam cu-același grai.

Unul s-a făcut că plouă
Și m-a sfârtecat în două:
Două țări și două neamuri,
Două limbi și două hamuri.

Mă usucă stiblă plânsu-mi
Că-s vecin cu mine însumi.
Cum se-mparte, mă crucescu,-n
Două graiuri Eminescu?

N-aș fi, Doamne, sacrileg,
De m-aduni iar în întreg.

sonet de Nicolae Mătcaș

Mai mândre nu-s averi și nici coroană – sonet, în:
centruldepromovareaculturiibaia-mare.hopernicus.falezedepiatra.net

Născut la 17 aprilie 1940 în satul Crihana Veche, azi raionul Cahul, Nicolae Mătcaş a absolvit Universitatea de Stat din Chişinău (1962), s-a specializat la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg (1964-1967), a devenit doctor în filologie în 1967, a ajuns doctor honoris causa al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (1993) şi profesor honoris causa al Universităţii din Bucureşti (1995). A fost ministru al Învăţământului al Republicii Moldova, şef de catedră şi decan la Institutul Pedagogic (actualmente Universitatea Pedagogică de Stat) „Ion Creangă” din Chişinău, în 1987-1989 afirmându-se ca unul dintre cei mai activi şi mai perseverenţi luptători pentru cauza românismului în Republica Moldova. A fost membru (şi secretar) al Comisiei interdepartamentale pentru studierea istoriei şi problemelor dezvoltării limbii moldoveneşti şi a contribuit esenţial la elaborarea şi adoptarea legislaţiei lingvistice din 1989. Cărţile sale de referinţă sunt Introducere în lingvistică (în colaborare, 1980), Lingvistica generală (în colaborare, 1984), Coloana infinită a graiului matern (în colaborare, 1990), Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul (1998), Calvarul limbii române din Basarabia (2011).
Continuare…

„La prezent sau la viitor, poezia lui Nicolae Mătcaş va fi una care oricând va putea fi încadrată la „cea mai frumoasă poezie de dragoste“ (Ionela MENGHER// [ziarul] Libertatea (or. Panciova, Voivodina, Serbia), 19 iun.1999);
„Alături de Grigore Vieru şi Leonida Lari, Nicolae Mătcaş întregeşte treimea poeţilor basarabeni care-şi deversează unda lirică în marele fluviu de poezie care curge prin ecluzele Coşbuc, Goga, Blaga, Voiculescu, Pillat, Gyr, Păunescu, Ioan Alexandru, fertilizând sensibilitatea şi conştiinţa românească, greu încercată,în ultima vreme, de asaltul ideologiilor şi politicilor integralisto-globaliste” (Tudor OPRIŞ // Tribuna învăţământului, nr. 686, 17-23 mart. 2003).
Numeroase poeme de N. Mătcaş au fost preluate de publicaţii periodice ale românimii din teritoriile învecinate sau înstrăinate (Banatul Sârbesc, Nordul Bucovinei) precum şi ale diasporei române din Europa de Vest, America, Australia, inclusive în versiunile electronice ale unor astfel de ziare şi reviste. Iată că, în aceste trei ipostaze, Nicolae Mătcaş nu numai că s-a manifestat excepţional, dar şi-a putut găsi rostul suprem, cel mai frumos şi cel mai eficient al existenţei sale.
Continuare…
”Nicolae Mătcaş este un ostaş devotat al limbii române, un bun cunoscător al ordinii ei interioare şi al legităţilor de dezvoltare a ei şi un fin preţuitor al inegalabilelor ei frumuseţi, un sincer admirator al farmecului irezistibil ce caracterizează graiul nostru (…). Cuvintele aparent simple, poate chiar banale pentru un neiniţiat, sînt văzute ca nişte continente sentimentale, felul acesta de a le percepe transmiţîndu-se şi cititorului (…).
Înarmat cu o gamă întreagă de procedee poetice, avînd un simţ ales al cuvîntului, Nicolae Mătcaş, deşi vine mai tîrziu decît semenii săi la „ospăţul poeziei“, apare tumultuos, plin de vervă, de energii interioare neexplorate, de iluzii pe care mulţi nu le mai au”. (Anatol Ciocanu, „Glasul naţiunii“, nr. 4, 25 februarie 1998)

Un remarcabil savant-poet, Nicolae Mătcaş de Tudor Opriș:
art-emis.ro/cronica/cronica-literara

4 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Promise

Revival of nature
the Promise of love
it’s spring again.

Georgeta R.M.

„Promise” by Brian Crain

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

După Capricii

Din zilele cu frig, vânt și ninsoare
ce peste tot ce-i floare și verde a trecut
n-a mai rămas nimic și-i soare,
tot ce părea sfârșit acum e iară un început.

Cu zâmbet plin de soare, cerul,
a șters fulgii de ninsoare și acum
natura primește din nou darul
primăverii, în culoare și parfum.

Zi de iarnă în primăvară
spune-mi că te-ai uimit
de soarele ce te-a iubit
și zăpada ți-a topit
lăsând visul tău de iarnă
după toamnă să se aștearnă.

© Georgeta R.M.

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Poezii de Veronica Micle

De-ai ști…

De-ai ști, iubite, cât de mult
Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vânt
Și mi-ai spune un cuvânt.

Vorba fie rea sau bună,
Am vorbi-o împreună,
M-ai vedea, eu te-aș privi,
Vorbele s-ar înmulți.

Tu mi-ai spune una mie,
Eu ti-aș spune multe ție
Făr-de rost și chibzuire,
Însă toate de iubire.

Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Că mi-i dor atât de mult
Glasul tău să-l mai ascult.

Pe-al meu gând…

Pe-al meu gând să fiu în stare
Eu cu lanţuri l-aş lega,
Şi de voie, de nevoie,
Poate s-ar astâmpăra.

Căci el fără de-a mea ştire
Pururea este pribeag,
Iar de-l cât văd ca la tine
A zburat iară cu drag.

Şi ce simt atuncia nu ştiu,
Însă eu gândului meu
De-aş putea aripi i-aş pune
Să-l ajut în zborul său.

Atat de frageda

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Capricii

De câtva timp soarele s-a arătat
dar nori grei și încruntați
ascuns-au zâmbetul lui adevărat
și cu căldura lui sunt nefiresc certați.

Lumina lui curată o să revină
cu același zâmbet bun și cald
peste pământ și cu lumină
va da naturii un nou imbold.

Dar vai, bobocii ce au înflorit
încrezători și dornici de primăvară
cât de mult și aspru au suferit
din cauza norilor grea povară.

Sunt capricii curioase și în natură
dar, … au și ele o măsură.

© Georgeta R.M.

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

***

Din sămânța gând
răsare o floare
făptură de taină
sub raza de soare,
își țese un veșmânt
din verde și senin primăvară
din roșu și căldură de vară,
din bunătate de toamnă
și aer viu, curat de iarnă
un spirit elevat cu lină lumină,
cheie pentru existență solară.
Într-o sămânță gând
e un univers în așteptare
doar loc și timp prielnic să găsească
spre manifestare.

© Georgeta R.M.

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Johann David Heinichen

Perioadă importantă din istoria muzicii clasice în care a fost creată tonalitatea și în care compozitorii au folosit ornamente muzicale mai elaborate, cu tehnici noi de interpretare instrumentală, muzica barocă – o punte de legătură dintre renaștere și clasicism, a reprezentat un curent din muzica clasică europeană dintre anii 1600 și 1750 (de la Monteverdi la Bach) și este gustată și astăzi având în vedere sonorităţile bogate, subtile şi delicate ale barocului.
Johann David Heinichen a fost un compozitor german de muzică barocă care a adus geniul muzical al Veneției la curtea lui Augustus cel Puternic în Dresda.
Johann David Heinichen – Introduction, Biography, Thorough Bass Treatise, Compositions, Works, Discography, Modern Editions: classical.net

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Sărbători fericite

Hristos a Înviat !
Dragi cititori ai blogului Motive pentru condei vă doresc un Paște fericit, sărbători și zile luminate de bucuria izvorâtă din Cuvântul mântuitor.

12 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Farmec de primăvară

Farmecul de primăvară
precum arcușul magic pe vioară
are nebănuite forme și culori
ce se exprimă și prin gingașele flori
dar și prin oamenii binevoitori
ce le cinstesc prin nume, surâzători
în zile însorite de Florii, de sărbători.

Georgeta R. M.

April – Flowers Show( Andre Rieu Strauss Medley)

11 comentarii

Din categoria Motive pentru condei