Arhive lunare: Mai 2017

Mihai Viteazul – simbolul unităţii naţionale a românilor

Deși ”o efemeră unificare prin îndrăzneala, curajul şi dibăcia lui Mihai Viteazul” (Dan Berindei) care ”a rămas în conştiinţa românilor ca un moment crucial al fiinţării lor” (Dan Berindei) prin unirea Țărilor Române din mai 1600, când Mihai Viteazul devine ”domn al Țării Românești și al Ardealului și a toată Țara Moldovei”, se realizează prima unire politică a celor trei țări române, moment drag, de referință și de cinstire pentru orice român, oriunde s-ar afla el, căci sentimentul unicității, cultura și limba comună, lanțul de tradiții și obiceiuri cu rădăcini milenare și-au spus cuvântul și în acel moment al istoriei prin apariția plină de motivație a unui conducător ca Mihai Viteazul care să le împlinească aspirațiile: ”El voi a-şi crea o patrie mare cât ţine pământul românesc”, scria Bălcescu în ”Românii supt Mihai Voievod Viteazul“. Astfel, Alba Iulia devenea prima capitală a țărilor române unite unde apare pe 27 mai 1600 primul document în care se intitulează: “Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești și al Ardealului și a toată țara Moldovei” împlinind astfel nu numai idealul și voința sa ci și cea din cugetul și inima întregului neam românesc. „De la 1600 nici un român n-a mai putut gândi unirea fără uriaşa lui personalitate, fără paloşul sau securea lui ridicată spre cerul dreptăţii, fără chipul lui de curată şi desăvârşită poezie tragică.” (Nicolae Iorga) și a devenit simbolul unității naționale a românilor.

3 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Din istoricul zilei de 27 mai

27 mai 1600 Mihai Viteazul devine „domn al Țării Românești și al Ardealului și a toată Țara Moldovei”, realizând prima unire politică a celor trei țări române.
27 mai 1872 – s-a născut Alexandru Voevidca, folclorist și muzicolog român (d. 1931)
https://motivepentrucondei.wordpress.com/2016/05/27/primul-cercetator-obiectiv-al-cantecului-popular-din-bucovina/
27 mai 2004 Orașele Sibiu și Luxemburg au fost desemnate drept „capitale europene ale culturii” pentru anul 2007, de către miniștrii pentru educație, tineret și cultură din cele 25 de state membre UE întruniți la Bruxelles;
27 mai 2007 – Filmul „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” al lui Cristian Mungiu a câştigat, pentru prima dată în istoria cinematografului românesc, premiul Palme d’Or al Festivalului de la Cannes;
27 mai 1963 – s-a născut Frederic Delarue un renumit compozitor de muzică de renume mondial, scriitor, învăţător spiritual, orator motivaţional.
http://www.youtube.com/watch?v=TD2QXRES6og

Comentarii închise la Din istoricul zilei de 27 mai

Din categoria Motive pentru condei

Peregrin în centrul lumii

Peregrin în centrul lumii cum i-a plăcut să se considere Vasile Andru a fost un om cu un spirit extraordinar, blajin, caracterizat printr-o seninătate pe care el însuși și-o declară într-un interviu, plăcându-i să „ducă o existenţă de scriitor profesionist, cu o autonomie în scris şi-n mişcare” făcând ceea ce-i place și cultivând o liniște lăuntrică fermă, omul care a intrat la Părintele Stăniloaie ca la o legendă dar a ieșit ca de la un maestru.
Vasile Andru (pseudonimul literar al lui Vasile Andrucovici; n. 22 mai 1942, Bahrinești, județul Rădăuți, România, aflat astăzi în Ucraina – d. 21 octombrie 2016, București) a fost un prozator, teoretician și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1975.
S-a născut la 22 mai 1942, în satul Bahrinești, aflat din 1944 în Nordul Bucovinei, an în care familia Andrucovici trece clandestin frontiera, stabilindu-se în satul Mușenița, aflat astăzi în județul Suceava. Numele său real este Vasile Andrucovici. Părinții săi, Teodor Andrucovici și Ecaterina (n. Păun), erau agricultori. Urmează școala elementară în satele Mușenița și Baineț (1949-1956), liceul la Siret (1956-1958) și la Rădăuți (1958-1960) și Facultatea de Filologie, secția franceză-română, a Universității din Iași (1960-1965). Continuare: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Andru

Fragment dintr-un ”Chestionar cu accente ludice” formulat de Lucian Vasiliu:
6) În ce publicaţie culturală v-ar fi plăcut să debutaţi? Ce vă amintiţi (plăcut, neplăcut) de la debutul cu volum?
Am debutat exact la revista dorită şi la timpul dorit: în revista „Suceava”, făcută de muntosul Bădia Sidorovici. Debutam cu proza Colindul dificil , în 1967. Tot atunci, m-a „descoperit” S. Damian şi m-a publicat în „România literară”, cu proza Pentru recuperarea Martei. Debutul a fost, aşadar, sărbătoare şi mister. Îmi amintesc ceva plăcut şi bizar legat de acel timp al debutului. Giga Iuteş m-a respins la „Luceafărul”, zicând: „Nu te public, pentru că nu scrii ca toată lumea !” Cu proza respinsă, m-am dus la „România Literară”, iar S. Damian zice: „Te public, pentru că nu scrii ca toată lumea ”. Memorabil!
7) Ce faceţi într-o zi în care nu scrieţi?
Când nu scriu… surâd, deci exist. Eu am două existenţe: una văzută, scrisul; şi una secretă: o practică a liniştii.
8) Ce înseamnă atitudine, implicare civică pentru un scriitor contemporan?
Pentru mine, implicarea e mai specială. Sunt un introvertit când scriu, un extrovertit când predau o disciplină sapienţială. Când în jurul tău se adună să te asculte 100 de oameni însufleţiţi… e implicare.
(…)
12) V-aţi dori o casă la ţară? Aveţi deja?
Îmi place orice casă care să aibă un aeroport la prag. Fie şi la ţară, numai să aibă aeroport. Casa, pentru mine, nu este un spaţiu în care să locuieşti, ci un loc unde să te întorci de la capătul lumii. Oricât de „acasă” mă simt pe Athos, sau în India, sau în America, sau la Antipozi, pe mal de Pacific (unde am rezidat perioade mai lungi), simt un bine imens să ştiu că am unde să mă întorc: chilia de la Bucureşti. În chilia asta îmi petrec câteva luni pe an… alte luni stau în altă parte: într-o patrie alternativă. Mă simt om sortit eliberării, când am patrii alternative. Şi că pe pământ suntem „oaspeţi şi trecători”. Aici am chilia de pe Mărgeanului şi „schitul alb” Dalles, unde mai conferenţiez despre Cunoaşterea revelatorie. Pentru mine, aşadar, casa nu-i pentru locuit, ci este pentru întoarceri de peste mări şi ţări.
Sursa: dacialiterara.ro (pag. 37 – 41), pag.40

Una din recomandările lui Vasile Andru, ocupaţi-vă de minte, căci atunci:
Cand mintea paste, norocul da lapte

4 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Timpul călător

Răsărit de nu știu unde
timpul este un călător
cu comori ce le ascunde
de-un prozaic privitor.

De îl iei la întrebări
ori răspunde în ghicitori
ori se-așterne cu schimbări
peste anii trecători.

Curge timpul printre stele,
câte un vis dintr-ale noastre
purtând doruri printre ele
se coboară dintre astre
cu lumină să ne spele.

Timpul este un călător
un zeu, blând, cunoscător,
în cuvinte-i măsurat
dar nu este asigurat.

Timpul este un călător
spre apus, care în noapte
răzgândindu-se, ușor
spre răsărit se-ndreaptă,
o spirală ce prezintă
urcuș treaptă după treaptă.

Georgeta R.M.

Most Beautiful Music: „Suns And Stars”
Enya – Only Time

7 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

E încă primavară

Aleargă prin versuri primăvara
și s-a îmbinat cu el, cuvântul
în luna mai, Florarul,
un ”anotimp” mai special
în care florile se pare
oferă un regal, un recital
plin de culoare, muzical
jucându-se cu vântul, razele de soare…
Muzica naturii încearcă a vorbi
prin evantaiul de culoare,
sonoră, ca o sărbătoare
în care pământul
prinde a zâmbi
prin flori spre naltul
senin de binecuvântare.

☼ Happy Springtime to Everyone ☼

3 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Jules Massenet – Méditation de Thaïs

Méditation de Thaïs este un fragment din opera Thaïs de Jules Massenet considerată una din cele mai frumoase opere ale muzicii clasice. Autorul libretului este Louis Gallet, și acțiunea provine din romanul cu același nume de Anatole France. Acest libret a fost montat în Opera din Paris în 16 martie 1894.
A fost o surpriză plăcută să găsesc acest fragment din opera Thaïs, interpretat de Rusanda Panfili o muziciană de excepție cu un stil inconfundabil. Cine este Rusanda Panfili am aflat din următorul interviu:
INTERVIU – Rusanda Panfili, violonista lui Zimmer de la Hollywood, compozitorul coloanelor sonore din „Gladiatorul” şi „Piraţii din Caraibe”

8 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Semnificații pentru poporul român

Din curcubeul meu
azi, trei culori, un panaceu,
licoare fermecată în care
înmoi al meu condei
și zilei de 9 Mai, o dedicare
căci are un temei:
9 Mai 1895cântec sub stele,
Ziua Independenței de stat a României
și Ziua Europei.

George Enescu – Poema Română

Revin să spun că și în această zi
de sărbătoare cum sunt de altfel
toate zilele, dar unele vor a trezi
iar altele în taină au un țel
și așteaptă timpul în a lor fel.

Limba română cu a sa licoare
fermecată în trei culori e lucrătoare,
de mii de ani, de la izvoare
și până azi, frumoasă floare,
din nou îi dă condeiului impuls să zboare,
să povestească, să îmi aducă aminte
de o victorie, împlinire, un gând fierbinte
al strămoșilor ce-au fost cuceritori,
nu de pământuri străine lor, nu răpitori,
ci de o viață în care dragi valori
să poată crește în tihnă, în bună pace
cu toții în Europa și din lume bine să se-mpace.

Căci ce este mai importantă în călătoria noastră
pe acest Pământ atât de dăruit, unde să dăruim
prietenie și în tihnă să trăim, planeta albastră
să o iubim, la patrimoniul spiritual
al omenirii cu voie bună să contribuim,
căci fiecare om de pe pământ e special
și prețios, un gând divin, primordial.

© Georgeta R.M.

4 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Trioletul acestui blog

Motivele pentru condei
nu sunt doar simple cuvinte
sunt înțelesuri cu temei,
motivele pentru condei.
Susțin ideea și închei
la tot ce-am scris înainte
motivele pentru condei
nu sunt doar simple cuvinte.

© Georgeta R.M.

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Ofrandă lirică

Mamă, pentru tine alcătui-voi un șirag de perle

Mamă, pentru tine alcătui-voi un șirag de perle
din lacrimile mâhnirii mele.

Pentru a-ți acoperi picioarele, stelele au cizelat inele
de lumină, dar darul meu ar voi să atârne la gâtul tău.

Preaplinul și strălucirea emană din tine.
Tu ai căderea de a le dărui sau a le păstra.
Dar această tristețe a mea îmi aparține în mod absolut
și când ți-o aduc drept ofrandă,
harul tău vine să o răsplătească.

de Rabindranath Tagore
Vol. Ofrandă Lirică – Ed. Univers 1987
Traducere George Popa

Happy Mothers Day – Song for Mothers – Because you loved me – Celine Dion

Comentarii închise la Ofrandă lirică

Din categoria Motive pentru condei

Evocări din mărturii

Această prezentare necesită JavaScript.

Din cartea intitulată «Lucian Blaga şi ultima lui muză», scriitoarea Anca Sîrghie reconstituie dialogul în trepte purtat cu Elena Daniello (1910-2010), una dintre doamnele literaturii române care a trăit la Cluj și care l-a inspirat pe Lucian Blaga în ultima parte a vieții lui, o perioadă înnegurată a vieţii lui, carte care reprezintă o realizare frumoasă a eforturilor de cercetare susținută de pasiunea istoricului literar și este luminată din puncte de vedere inedite. Dialogul doamnei Anca Sîrghie cu doamna Elena Daniello, a circulat înaintea apariției cărții sub forma filmului documentar “Amintiri despre Lucian Blaga”. Astfel din ”firul basmului depănat de Elena Daniello” ce s-a continuat prin dezvăluiri în urma întâlnirilor de la Sibiu și Cluj, scriitoarea Anca Sârghie a legat o prietenie sinceră, care a durat 13 ani, cu d-na Elena Daniello pătrunzând datorită ei într-un mod intim în universul poetic blagian: ”în care aceasta din urmă îi prezintă texte în manuscris cu poezii blagiene deja publicate, pe care ea le inspirase poetului, precum şi epistole inedite de o superbă încărcătură metaforică, vădind o tainică iubire, alături de traduceri, texte filosofice, cugetări” rezultând un merit incontestabil prin ”faptul că Elena Daniello a făcut din păstrarea amintirilor şi a textelor încredinţate ei de poetul interzis o datorie sacră şi o menire, un sens al dăinuirii ei într-un anume loc sub Soare, anume în vila ei de pe str. Eminescu, nr. 3 din Cluj-Napoca, unde ea va trăi până la 100 de ani. Astfel, transcriind fragmente din dialogul desfăşurat între Anca Sîrghie şi Elena Daniello, se naşte acest sens evocativ, textul-document cuprinzând cele trei trepte ale volumului”, după cum aflăm din articolul lui Ștefan Străjer, recenzie a d-nei Doina Popa (Dexter, Michigan):
http://www.curentul.net/2016/08/22/lucian-blaga-si-ultima-lui-muza-o-carte-premiata/
sau din articolul d-nei Antonia Bodea: «Lucian Blaga şi ultima lui muză ca document literar inestimabil»: ”De curând, cartea scriitoarei Anca Sîrghie intitulată „Lucian Blaga şi ultima lui muză” (Editura Technomedia, Sibiu, 2015), a fost răsplătită cu Premiul “Octavian Goga”, decernat de filiala locală a Uniunii Scriitorilor din România. Volumul reprezintă o încununare fericită a îndelungatului efort de căutări ale istoricului literar, cercetări susţinute de pasiunea deosebită pentru creaţia poetului-filosof născut în Lancrămul Sebeşului. Acest interes s-a accentuat prin împrejurarea pe de o parte dramatică, dar pe de alta fericită pentru oraşul de refugiu al poetului împreună cu Universitatea clujeană” Regele Ferdinand” , Sibiul, din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, căci acolo trecerea lui a lăsat urme bogate. Ca profesoară la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Anca Sîrghie a cercetat opera literară a scriitorului născut în Lancrăm, dar interesul pentru aspecte mai puţin cunoscute ale biografiei lui s-a adâncit atunci când ea a avut prilejul şi privilegiul de-a o cunoaşte pe Elena Daniello, „ultima muză” a poetului, ei fiindu-i închinate poemele inspirate din perioada finală a vieţii. Și nu doar acestea, ci tot ce a zămislit cu mintea sa de scriitor și de filosof.” (…)
http://revistaderecenzii.ro/lucian-blaga-si-ultima-lui-muza-ca-document-literar-inestimabil-de-antonia-bodea/

Grazie Lucian Blaga

Fu la poesia a chiamarmi a Cluj,
la poesia di Lucian Blaga,
e la cortesia di vecchi e nuovi amici.

Agì anche un ricordo di gioventù,
una brace mai spenta sotto la cenere:
a Firenze volli seguire un corso di romeno,
mi affascinò Eminescu.
Ero dunque un predestinato,
stava scritto nella parte più antica di me.

Ma a Cluj, che scoperte, che doni,
quante gioie per me e la consorte!
In città: la lupa, dono di Roma madre, le chiese,
gli echi di canti religiosi nelle strade,
incontri fecondi nelle sedi più degne

con colleghi (tanti) ed entusiasti studenti.
Ma la presenza di Dorli, figlia assai somigliante,
diede a tutti l’emozione più grande:
sembrava fosse tornato tra noi il Poeta.

Nei dintorni: le favolose cicogne e i loro nidi
mai visti prima, le case di pietra e legno,
frutto, segno di operosa, sublime umiltà.
E i miei cari asini in abbondanza,
che trainavano carretti allegramente al trotto
– io impazzito e plaudente –; o al pascolo, in libertà.

Decisamente più belli e felici
dei cavalli in questo loro paradiso.

Sui Carpazi: ricchi d’acqua come i nostri
Appennini, ma più di essi
popolati di contadini, fieri
del loro eroe Avram Iancu,
come noi di Garibaldi.

Quante affinità, che reciproco amore,
e un comune sentire, un condiviso patrimonio
di valori, usi, costumi,
rimasti miracolosamente intatti
– delicati cristalli, diamanti luminosi –
durante venti secoli.

de Gerardo Vacana, 2 martie 2012, poezie scrisă sub imperiul emoțiilor și impresiilor în urma Festivalului „Lucian Blaga” de la Cluj, 2010 unde a fost oaspete. Sursa și traducerea poeziei:
http://miscarealiterara.ro/imagini/ml2_14.pdf pag. 133

8 comentarii

Din categoria Motive pentru condei