Mai presus de legea firii
Și de viață în cuvânt,
Eminescu e Poetul –
Taină, vis și legământ.
Răsfoind a vieții carte,
Scris e peste ani, deplin,
Eminescu e Poetul –
Doină, viață și alin.
Colindând prin constelații
Pe al lacrimilor zbor,
Eminescu e Poetul –
Veșnicie, cânt și dor.
Dăinuind peste milenii
Visul dorului de-un veac,
Eminescu e Poetul –
Crez, duminică și leac.
Ne-am născut pe-aceste plaiuri
Înfrățindu-ne-destin,
Eminescu e Poetul –
Codru, stea și dulce chin.
Tot urcând înspre înalturi
Cu el facem legământ,
Eminescu e Poetul –
Un Luceafăr dalb și sfânt.
Motive pentru condei 
Sublime versuri, mulțumesc!!
De acord, din toată inima!! Mulțumesc de vizită și comentariu, o seară plăcută !
A republicat asta pe Cronopedia.
Ce versuri minunate! Multumesc mult! Am compus si eu o poezie dedicata Luceafarului…exact pe 15 ianuarie…dar acum mai bine de 30 de ani…Doamne, ce mai trece timpul!!!….
Într-adevăr minunate, trezește emoții. M-am bucurat mult când am citit-o și descoperit-o (https://melidonium.ro o frumoasă și apreciată revistă de cultură ). Mi-aș dori să ne împărtășești și nouă poezia, compusă de tine, dedicată Luceafărului nostru, m-aș bucura tare mult. ❤
Acestor versuri li se potriveşte una dintre melodiile cântate în perioada Cenaclului Flacăra, tot despre Eminescu. Frumoase sunt! 🙂
Așa e, cred că s-ar potrivi, versurile doamnei Eleonora Schipor, care din câte am aflat citind este o bucovineancă energică, care și-a dedicat viața culturii afirmându-se ca poetă și publicistă a vieţii cultural-spirituale a ţinutului nord-bucovinean, sunt frumoase, minunate. Mulțumesc de trecere, o săptămână frumoasă, cu toate cele bune !