Arhive lunare: noiembrie 2017

De Sfântul Andrei

 

 

 

 

 

Foto: calindragan.wordpress.com

Dintre apostoli
Andrei cel dintâi chemat,
sfârșit de Brumar.

***

Of all the apostles
The Saint Andrew the first called,
the end of Brumar.

Troparul Sfântului Apostol Andrei
Troparul Sfântului Apostol Andrei – glas1

Colindul Sf.Andrei (The song of St.Andrew Apostole)

Reclame

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Integrarea Bucovinei în cadrul României Întregite

Între marii patrioți români ai Bucovinei din secolul XIX și primele decenii ale secolului XX, alături de alți români care au activat intens pentru unirea Bucovinei cu România, s-au situat Iancu Flondor, Sextil Pușcariu, Ion Nistor, Doridemont (Dori) Popovici, Gheorghe Sârbu, Radu Sbiera, Max Hacman, Vasile Marcu, Octavian Gheorghian, Nicu Flondor, Ipolit Tarnavschi, Aurel Țurcanu, Cornel Tarnoviețchi, ș.a. care ”au luptat pentru unirea Bucovinei integrale cu celelalte două țări românești într-un stat național independent”, suflete de români a căror inimă a bătut neîncetat pentru valorile naționale, valori sacre, pentru ca adevărul să învingă și Bucovina istorică să se alăture celorlalte țări românești care au fost odată un singur trup, trup care de-a lungul secolelor a fost rănit și ciuntit dar cu toate acestea memoria a ceea ce au fost, ce sunt, iubirea de neam, au rămas nestinse în sufletul lor devenind figuri emblematice a luptei bucovinenilor pentru unire. Noi, urmașii lor suntem datori cu iubirea de neam, cu cunoașterea celor care s-au ostenit pentru reîntregirea neamului românesc și propășirea lui.
Iancu Flondor, cavaler al dreptății și moralității
Iancu Flondor, o viață în slujba dreptății
Sextil Pușcariu – contribuții esențiale la studiul limbii române și participant activ la unirea Bucovinei cu România
Ion Nistor – istoric și militant unionist bucovinean
Doridemont (Dori) Popovici, fruntaș al luptei pentru unirea Bucovinei cu patria mamă

„Rugă pentru dreptate”, melodia Laurei Haidău, care a adus lacrimi pe față la Cernăuți

Comentarii închise la Integrarea Bucovinei în cadrul României Întregite

Din categoria Motive pentru condei

Un vechi şi dintotdeauna pământ românesc

”De obicei, când se vorbeşte sau se scrie despre teritoriile româneşti anexate de Uniunea Sovietică în iunie 1940, sunt menţionate Basarabia şi nordul Bucovinei se uită astfel că, în acele zile tragice, România a pierdut şi ţinutul Herţa. Un inimos român – şi herţan! -, prof. dr. doc. Ion Gherman, s-a străduit, după decembrie 1989, să păstreze în memoria românilor acest colţ de ţară, având şi astăzi o populaţie covârşitor românească. Citez dintr-o lucrare a sa: „Ţinutul Herţa este un vechi şi dintotdeauna pământ românesc care, cu o suprafaţă mai mică de 400 km2, era situat în fostul judeţ Dorohoi, în partea de nord-est a României (Vechiul Regat)
Dintre herţanii de seamă, amintim pe Gheorghe Asachi, pictorul Artur Verona şi filologul Vasile Bogrea, a cărui erudiţie îi atrăsese admiraţia lui Nicolae Iorga.
Cum a ajuns ţinutul Herţa sub stăpânirea Uniunii Sovietice, întrucât el nu făcea parte din Basarabia şi nordul Bucovinei – specificate în textul notei ultimative sovietice din 26 iunie 1940 – ci aparţinea, aşa cum am arătat, Vechiului Regat, mai exact jud. Dorohoi?”
Continuare:
http://www.art-emis.ro/istorie/950-cum-a-ocupat-armata-rosie-tinutul-herta.html

Un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Din Apa cea vie a ortodoxiei

IPS Bartolomeu, despre Părintele Stăniloae:
„Părintele Dumitru Stăniloae este darul cel mai preţios pe care pământul Transilvaniei l-a făcut văzduhului nostru naţional”
De acum, într-adevăr, e cu noi. El e din stirpea celor ce nu se duc: intrat în veşnicie, se-ntoarce cu ea-n potir; preoţie lucrătoare şi dincolo de veac.

A fost o vreme când lucram împreună, în aceeaşi încăpere din incinta Antimului, pe un etaj căptuşit cu cerneală. Ieşiserăm de la Aiud, aşteptam să ne crească părul şi scriam pentru reviste, măcar că încă nu aveam „drept la semnătură”: el, Stăniloae, trebuia să se iscălească nu-ştiu-cum, un pseudonim la adăpostul căruia îşi putea agonisi câţiva bănuţi pentru el şi familie. Atunci l-am văzut cum lucrează, şi nu ştiam dacă trebuie să-l invidiez ori să-l admir. Mai-tânărul său coleg, învăţat să-nvârtă de douăzeci de ori cuvântul în vârful condeiului, se surprindea fascinat de repeziciunea cu care Profesorul era în stare să aştearnă câteva zeci de pagini parcă dintr-o răsuflare, rând după rând, filă după filă, cu scrisul său aproape imposibil, urât, lăbărţat, dezordonat, eliptic, în desăvârşit contrast cu ordinea de cristal a unui intelect cosmic, de-abia ghicit între două căpiţe de hârtie. Rar câte-o ştersătură, tot atât de rară verificarea, din fugă, a unui citat patristic.
Omul nu părea că mucezise cinci ani în puşcărie; totul într-însul se păstrase rotund şi curat, într-un tezaur care nu mai putea fi memorie: era trăire. Ei da, când ajungi să-L trăieşti plenar pe Dumnezeu, nu mai e nevoie să-L ţii minte, că te ţine El. Atunci, urmărindu-l pe Stăniloae cum scrie, am ştiut că există o febră a Duhului Sfânt: o învăpăiere a celor aleşi de Domnul să-I tălmăcească-n cuvinte ceea ce scrisese El tainic, pe nisip. Dincolo de anii academici, dincolo de muncă, dincolo de asceză şi dăruire, uriaşa operă a Părintelui Stăniloae este o harismă; nu, nu stare de graţie, ci revărsare de har.
Ar fi greşit să se creadă că profesorul trăia într-un turn de fildeş teologic. Purta într-însul şi toate antenele gazetarului temperamental, gata să culeagă nu numai fapta, ci şi semnul ei imediat, gata să dea o replică pe măsura unui spirit polemic din care nu lipseau nobleţea şi cavalerismul. Membru fondator al Grupului de Reflecţie de după Decembrie ’89, se interesa zilnic de mersul treburilor bisericeşti, pe atunci cam în derivă, şi se purta precum secundul unei corăbii bântuite de valuri; proptit în catarg şi scrutând furtuna, răcnea cu furia controlată a înţeleptului peren. Şi rămânea optimist. Nu avea decât o singură tristeţe: unde ne sunt intelectualii de altădată, care săreau, toţi, să-şi apere Biserica în ceasuri de cumpănă?…
Şi o singură patimă: iubirea pentru Biserica Neamului său. Biserică-Neam, două fiinţe ce nu pot fi nici împărţite şi nici despărţite. Să nu uităm că Părintele Stăniloae este autorul enunţului:
Noi, Românii, reprezentăm un unicat: suntem singurul popor de origine latină şi credinţă ortodoxă; prin latinitatea noastră îi aparţinem Occidentului, prin ortodoxia noastră îi aparţinem Răsăritului; suntem puntea ideală de legătură între cele două lumi.
Acest enunţ, astăzi loc comun, ar putea deveni temelia întregii noastre politici de stat în contextul reaşezărilor europene.
Născut în Vlădenii Făgăraşului, Părintele Dumitru Stăniloae este darul cel mai preţios pe care pământul Transilvaniei l-a făcut văzduhului nostru naţional.

(Bartolomeu Valeriu Anania, Apa cea vie a Ortodoxiei, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2002, pp. 33-34)
Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/parintele-staniloae/

Rugaciunea pentru aproapele

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Un act de recuperare şi relegitimare a unei dimensiuni spirituale cu Cela Neamțu

Un nou limbaj artistic – triolet

Dimensiuni spirituale
în tapiserii moderne
au contexte noi, sacrale
dimensiuni spirituale.
Definiri conceptuale,
motive noi, vor așterne
dimensiuni spirituale
în tapiserii moderne.

© Georgeta R.M.

”Cela Neamţu se integrează pe plan european fenomenului revitalizării tapiseriei. După peste patru secole de glorie, tapiseria cunoaşte pe plan european, la sfîrşitul sec. XVIII, un vizibil regres datorită circumstanţelor sociale, nefavorabile dezvoltării ei, dar şi unor cauze intrinseci artistice, ale genului care renunţa frecvent la propriul lui limbaj în favoarea celor ale altor arte vizuale. Este meritul lui Jean Lurçat, în primele decenii ale secolului trecut, de a reînvia această artă pe plan european, reevaluîndu-i limbajul sub auspiciile unei evidente modernităţi. După încercările nu lipsite de reuşite ale deceniului 7, Cela Neamţu – absolventă din 1966 (şefă de promoţie) a Institutului de Artă “N. Grigorescu” (Bucureşti) activitatea creatoare a artistei cunoaşte o permanentă ascendenţă”.
Sursa citat, continuare

Imagini tapiserii Cela Neamțu, pag.45-48

3 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Covoare fermecate

Călătorie,
covoare fermecate,
tradiționale.
Specialiștii țesători,
în culorile toamnei.

Imagini din:
Margareta Sterian: Operă grafică: Țesătoare I, Țesătoare II (1959), Autoportret (1960), pag. 17(11), 18(12), 19(13)
Margareta Sterian: Operă grafică: Călătorie pe covorul fermecat (1980), pag. 63(57)

Margareta Sterian (I)

Margareta Sterian (II)

11 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Lumina artei

Lumina artei
cu războaie de țesut,
semnificații.
Motive moștenite,
noiembrie în culori.

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Micii țesători

Micii țesători,
meșteșug artizanal
o moștenire.

Imagini micii țesători

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Mini Concert for piano

Listening music
Mini concert for piano,
magical blend of sounds.

© Georgeta R.M.

14 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

De-ale toamnei

E toată numai frezii, anemone, crizanteme
Toamna, căci eleganții trandafiri
adorm în somn profund în rece vreme
doar cuvintele ploii le trimit vise, știri.

Crizantemele, flori preferate ale Toamnei
se-ntrec în forme și culori, să-mbune
pe orișicine supărat pe vremea doamnei
Toamnă și a ei autumnală acțiune.

Sub cerul Toamnei copacii par impudici,
covoare de frunze ruginite odihnesc
sub ei și într-un vis plin de lumină pregătesc
în primăvară muguri verzi și rodnici –
mesaj de viață și iubire împărătesc.

© Georgeta R.M.

10 comentarii

Din categoria Motive pentru condei