Arhive lunare: Ianuarie 2018

Mircea cel Bătrân – un mare apărător de neam și țară

Mircea cel Bătrân – Ziarul Lumina

La 31 ianuarie 2018 se împlinesc 600 de ani de la nașterea în ceruri a marelui voievod Mircea cel Bătrân (n. 1355 – d. 31 ianuarie 1418) care a rămas în memoria noastră, a românilor ca mare apărător de neam și țară, precursor al Marii Uniri și mărturisitor al dreptei credințe fiind ”cel mai viteaz și mai ager dintre principii creștini” după cum îl caracterizează istoricul german Johannes Leunclavius care a trăit în secolul XVI și în a cărui operă se găsesc informații prețioase despre Țările Române și istoria lor în secolele XV și XVI. A ridicat multe biserici și mănăstiri din care cea mai importantă este M-rea Cozia, cu hramul Sfânta Treime unde se regăseşte şi mormântul său. Voievod al Ţării Româneşti între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 sau mai 1395; ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418 a fost unul dintre cei mai importanţi conducători ai Ţării Româneşti care a rămas în istorie prin realizările sale pe plan politic, economic și cultural. Originea supranumelui de ”cel Bătrân” cât și istoricul vieții sale în:
enciclopediaromaniei.ro sau
ro.wikipedia.org
Cu ocazia aniversării a 625 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului Mircea cel Bătrân (12 septembrie 2011) în circuitul numismatic au fost lansate două monede: o monedă din alamă, de circulaţie, cu caracter comemorativ, cu valoare nominală de 50 bani şi o monedă din aur, pentru colecţionare, cu valoare nominală de 200 lei:
bnro.ro
bnro.ro
allnumis.ro
O operă frumoasă a sculptorului Ion Irimescu se găsește în Râmnicu Vâlcea din anul 1970 în incinta parcului Mircea cel Bătrân care se pare că este în locul unde a fost cândva curtea domnească a voievodului: mai multe citiți și aici:
infopuls.ro
De asemeni Romfilatelia îl omagiază pe marele voievod al Ţării Româneşti, introducând în circulaţie emisiunea de mărci poștale Mircea cel Bătrân, 600 de ani de la moarte:
romfilatelia.ro
Momente semnificative din viața Voievodului Mircea cel Bătrân în ecranizări memorabile:
1.Mircea cel Bătrân
2.Mircea cel Bătrân

Anunțuri

Comentarii închise la Mircea cel Bătrân – un mare apărător de neam și țară

Din categoria Motive pentru condei

Lumina iernii

Cad ușor fulgi de zăpadă
cercetând văzduhul, zarea
cât călătoresc să vadă,
cad ușor fulgi de zăpadă.
Sunt stropi de lumină caldă
căci aduc cu ei vigoarea,
cad ușor fulgi de zăpadă
cercetând văzduhul, zarea.

© Georgeta R.M. – Triolet

♡ SEAY – Winterlight (beautiful music)

Comentarii închise la Lumina iernii

Din categoria Motive pentru condei

24 ianuarie, Zi de aur a veacului

Comentarii închise la 24 ianuarie, Zi de aur a veacului

Din categoria Motive pentru condei

Armonii muzicale

Armonii imaginate
cu Enescu și Lipatti
și poeme eminesciene
oferă momente olimpiene
la un ceas aniversar
și în an de Centenar.

George Enescu Concertino in stil clasic pentru pian si orchestra de camera Allegretto
Orchestra simfonica DINU LIPATTI – Concertino in stil classic
http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/eminescu.php
https://costintuchila.wordpress.com/category/poeme-eminesciene/

Comentarii închise la Armonii muzicale

Din categoria Motive pentru condei

Azi din scrierile Sf. Maxim Mărturisitorul

Ce citesc azi ? Mai bine zis recitesc unele pasaje cum sunt Capetele despre dragoste, Capetele teologice (gnostice) ale Sf. Maxim Mărturisitorul având în minte cugetarea sa: ”Omul are două aripi: harul și libertatea care îmi este foarte dragă. Capetele despre dragoste care după părerea erudiților este cea mai completă scriere despre viața duhovnicească, sunt inspirate din viața de zi cu zi a omului. Câteva din ele:
Din «Cele patru sute de capete de dragoste» ale Sf. Maxim Mărturisitorul:
10. Când mintea porneşte în focul dragostei spre Dumnezeu, nu se mai simte nici pe sine, nici vreun lucru oarecare. Căci luminată fiind de lumina dumnezeiască cea nemărginită, părăseşte simţirea faţă de toate cele făcute de Dumnezeu, precum şi ochiul sensibil nu mai simte stelele, când răsare soarele.
11. Toate virtuţile ajută mintea să câştige dragostea dumnezeiască. Dar mai mult ca toate, rugăciunea curată. Căci prin aceasta zburând către Dumnezeu, iese afară din toate cele ce sunt.
13. Cel ce iubeşte pe Dumnezeu (4) nu poate să nu iubească şi pe tot omul ca pe sine însuşi, deşi nu are plăcere de patimile celor ce nu s-au curăţit încă. De aceea când vede întoarcerea şi îndreptarea lor, se bucură cu bucurie mare şi negrăită.
15.Cel ce vede în inima sa vreo urmă de ură faţă de un om oarecare, pentru vreo anumită greşeală, e cu totul străin de iubirea de Dumnezeu, deoarece iubirea de Dumnezeu nu suferă câtuşi de puţin ura faţă de om.
16.«Cel ce Mă iubeşte pe Mine, zice Domnul, va păzi poruncile Mele». «Iar porunca Mea aceasta este, ca să vă iubiţi unii pe altii». Cel ce nu iubeşte aşadar pe aproapele nu păzeşte porunca. Iar cel ce nu păzeşte porunca nici pe Domnul nu-L poate iubi.
17.Fericit este omul care poate să iubească pe tot omul la fel.
18.Fericit este omul care nu se lipeşte de nici un lucru stricăcios sau vremelnic.
19.Fericită este mintea care a trecut peste toate lucrurile şi se desfătează neîncetat de frumuseţea dumnezeiască.
23.Cel ce iubeşte pe Dumnezeu cu siguranţă iubeşte şi pe aproapele. Iar unul ca acesta nu poate păstra banii, ci-i foloseşte cu dumnezeiască cuviinţă, dând fiecăruia din cei ce au trebuinţă.
29.Când vei fi ocărât de cineva, sau dispreţuit în vreo privinţă oarecare, fii cu luare aminte dinspre gândurile mâniei, ca nu cumva, despărţindu-te de dragoste din pricina supărării, să te aşezi în ţinutul urii.

Din «Cele două sute de capete teologice» ale Sf. Maxim Mărturisitorul:
8. Toate existenţele se numesc inteligibile, întrucât principiile cunoaşterii lor pot fi demonstrate. Dumnezeu, însă, e numit neînţelesul, pentru că e crezut numai că există, pe baza celor ce pot fi înţelese. De aceea, nimic din cele ce pot fi înţelese nu se compară cu El în nici un chip.
11. Nu este suflet raţional mai cinstit după fiinţă decât alt suflet raţional. Căci Dumnezeu Cel Bun, făcând tot sufletul după chipul Său, îl aduce la existenţă înzestrat cu capacitatea de a se mişca prin sine. Dar fiecare prin hotărâre liberă îşi alege de bunăvoie cinstea, sau îşi agoniseşte prin fapte necinstea.
21. Cei ce se apropie de lucruri cu evlavie şi nu născocesc nici un prilej de a se mândri vor afla înţelesurile prea luminoase ale lor venindu-le întru întâmpinare şi sădind între ei înţelegerea cea mai deplină a lor. Către aceştia zice Legea: „Intrând aţi moştenit cetăţi mari şi frumoase şi case pline de toate bunătăţile, pe care nu le-aţi zidit, şi lacuri săpate, pe care le-aţi sădit”. Căci cel ce nu trăieşte sieşi, ci lui Dumnezeu, să se umple de toate darurile dumnezeieşti, care nu s-au arătat mai-nainte din pricina patimilor, care apăsau cu povara lor.

și multe altele pe care vă las să le citiți în:
Filocalia-02

Comentarii închise la Azi din scrierile Sf. Maxim Mărturisitorul

Din categoria Motive pentru condei

Zilele Mihai Eminescu

 

Prietenă poemului
și cu seninul curcubeu
dau curs condeiului;

prietenă poemului
omagiu Eminescului
aduc aici, acum, mereu,

prietenă poemului
și cu seninul curcubeu.
(Georgeta R. M. – Triolet)

 

Prin Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010 s-a declarat ca ziua de 15 ianuarie să fie Ziua Culturii Naționale, zi care reprezintă data naşterii poetului Mihai Eminescu (1850-1889), cea mai importantă zi din zilele de-a lungul anului când îl omagiem pe ”Luceafărul” poeziei românești. Nu suntem singura țară care am ales ca Ziua Culturii Naționale să fie aleasă în ziua nașterii celui mai reprezentativ poet(ă), scriitor(toare)… există precedente pentru această sărbătoare: Spania, Portugalia, ș.a.
Românii, în majoritatea lor, indiferent de locul unde se află, în țară sau în comunitățile românești (ale vechii noastre Dacii) care sunt în componența statelor vecine României, nu uită sărbătorile sufletului românesc:
”Însăşi vitregiile suferite astăzi ne-au dictat găzduirea lui „Eminescu ziaristul” la redacţia ziarului nostru, angajat într-o luptă perpetuă pentru apărarea fiinţei româneşti prin dăinuirea limbii materne. Ne este nemărginit de drag Poetul Eminescu, ne cuprind dulci fiori la recitirea fermecătoarelor pagini din proza-i romantică… Însă ca model de luptă, de verticalitate şi rezistenţă îl luăm pe Eminescu publicistul”(…) neuitând nici o clipă convingerea lui Mihai Eminescu: „Indiferent de frontierele care îi separau, românii sunt populaţia autohtonă în spaţiul geografic pe care îl locuiesc”. Sursa citat:
http://www.zorilebucovinei.com/news/show/2092/
considerându-l pe Mihai Eminescu Voievod al sufletului românesc și astfel opera și personalitatea marelui și dragului nostru poet, care a devenit suport sufletesc și păstrarea identității, reunește pe românii de pretutindeni care îi consacră gândurile, admirația și scrierile lor cele mai frumoase:
Mihai Eminescu va fi omagiat în Moldova:
http://ziarullumina.ro/mihai-eminescu-va-fi-omagiat-in-moldova-129766.html
dar și în Basarabia, azi Republica Moldova:
https://www.moldpres.md/news/2018/01/12/18000236
http://www.bnrm.md/index.php/biblioteca/despre-noi/noutati/1199-lansare-de-carte-mihai-eminescu-un-dumnezeu-r-nit
Festivalul literar „Mihai Eminescu”, ediția a XXVII-a :
https://suceavalive.ro/festivalul-literar-mihai-eminescu-editia-xxvii/
Ziua Culturii Naţionale va fi sărbătorită, luni, la USV:
https://www.newsbucovina.ro/evenimente/212700/ziua-culturii-nationale-va-fi-sarbatorita-luni-la-usv
Zilele “Mihai Eminescu” – Premiul Național de Poezie “Mihai Eminescu”, ediţia XLIX:
http://uniuneascriitorilorfilialaiasi.ro/zilele-mihai-eminescu-premiul-national-de-poezie-mihai-eminescu-editia-xlix/
Zilele „Mihai Eminescu”:
http://uniuneascriitorilorfilialaiasi.ro/zilele-mihai-eminescu/

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Strălucire vie

Gând ivit în zori
în cuvinte călător
spre Eminescu,
o strălucire vie
și temei spiritual.

© Georgeta R.M.

Eminescu” Și dacă” – PRO MUSICA

Comentarii închise la Strălucire vie

Din categoria Motive pentru condei

Din poeziile lui Eminescu

De-or trece anii…

De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un „nu ştiu cum” ş-un „nu ştiu ce”.

M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, „nu ştiu cum”.

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcé:
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i „nu ştiu ce”.

Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum…
În taina farmecelor sale
E-un „nu ştiu ce” ş-un „nu ştiu cum”.

de: Mihai Eminescu

Lasă-ţi lumea…

Lasă-ţi lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie.

Vin’ cu mine, rătăceşte
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri.

Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Şi afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.

Părul tău ţi se desprinde
Şi frumos ţi se mai şede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.

Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rarişte de fag.

Îi răspunde codrul verde
Fermecat şi dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos.

Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaş.

Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate.

Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Şi visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă.

De-al tău chip el se pătrunde,
Ca oglinda îl alege –
Ce priveşti zâmbind în unde?
Eşti frumoasă, se-nţelege.

Înălţimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.

E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiţi
Şi suntem atât de singuri
Şi atât de fericiţi!

Numai luna printre ceaţă
Varsă apelor văpaie,
Şi te află strânsă-n braţe,
Dulce dragoste bălaie.

de: Mihai Eminescu

De vorbiţi mă fac că n-aud…

De vorbiţi mă fac că n-aud,
Nu zic ba şi nu vă laud;
Dănţuiţi precum vă vine,
Nici vă şuier, nici v-aplaud;

Dară nime nu m-a face
Să mă ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevărul
Numa-n inima-mi să-l caut.

Mihai Eminescu

Comentarii închise la Din poeziile lui Eminescu

Din categoria Motive pentru condei

Un Phoenix e o pasăre-n vechime

”Purtând titlul Un Phoenix e o pasăre-n vechime, această poezie reprezintă cea mai exactă şi mai inspirată definire de către poet a artei sale, capodopera incontestabilă a seriei de ars poetica. Ştim că Eminescu a scris numeroase poezii pe această temă. Tradiţia pedagogică, uneori ideologic orientată, a impus memoriei publice multe poezii autentice, dar şi fragmente ori bruioane: alături de Singurătate, Cugetările sărmanului Dionis ori Iambul, sunt la fel de cunoscute Eu nu cred nici în Iehova, În zadar în colbul şcolii, Cu gândiri şi cu imagini etc.; majoritatea sunt închinate locului comun romantic despre poezie echivalată cu sărăcia. În acelaşi timp, fantastica parabolă a bătrânului dascăl din Scrisoarea I a rămas în bună măsură ignorată ca artă poetică. Sunt însă convins că Un Phoenix e o pasăre-n vechime, prin concentrare şi perfecţiune, spune mult mai mult despre arta poetului, aşa cum o înţelegea Eminescu, decât toate celelalte poezii citate la un loc.
Alături de alte zece „capodopere dezgropate”, poezia se află în severa selecţie întreprinsă de Petru Creţia prin Anexa cărţii sale deja citate. Dacă prima compunere din acest grup, Eterna pace, a fost considerată de editor drept cea mai reuşită cosmologie eminesciană, Un Phoenix…, a treia din grup, cred că merită titlul de ars poetica supremă. Este posibil, de altfel, ca Petru Creţia să fi avut şi o raţiune suplimentară, pur personală, în selectarea acestei capodopere: tema ei se află intim legată de inspiraţia poetului Petru Creţia, cel care a închinat un extraordinar volum de versuri aceleiaşi Păsări Phoenix (apărut în 1986).”
Sursa citat: romlit.ro

MIHAI EMINESCU, Un Phoenix e o pasăre-n vechime

Comentarii închise la Un Phoenix e o pasăre-n vechime

Din categoria Motive pentru condei