Arhive lunare: iunie 2018

Omagiu adus străbunilor, în cinstea Centenarului Marii Unirii din 1918

Despre traco-geto-daci istoria oficială a României vorbește foarte puțin având în vedere multitudinea izvoarelor despre ei și rolul lor în lumea antică ținând cont că ei constituie parte esențială din care s-au născut popoarele europene cu toate influențele suferite pe parcurs. Românii ar trebui să cunoască de pe băncile școlii rădăcinile neamului nostru care nu s-au stins, ci doar au crescut odată cu timpul ajungând ceea ce suntem astăzi, ar trebui să știe că mai mulţi reprezentanţi ai geto-dacilor au ajuns împăraţi ai Imperiului Roman, de exemplu în secolul al III-lea când a trăit împăratul Regalianus, „Historia Augusta”, unul dintre cele mai importante documente antice romane, spunea chiar că este rudă cu Decebal. De asemenea, împăratul Galerius, ajuns în fruntea Imperiului la începutul secolului al IV-lea a vrut să schimbe titulatura Imperiului Roman în cea de Imperiul Dacic, conform lui Lactanius, consilier la curtea împăratului Constantin cel Mare. Sunt informații consemnate de documentele istorice ale vremii. Columna lui Traian care este, un impresionant monument artistic al antichităţii, cu peste 30 de metri înălţime şi cu o lungime desfăşurată a basoreliefurilor de peste 200 de metri prezintă istoria războaielor daco-romane. Nici un alt popor cucerit de Roma nu a beneficiat de atât de multă atenție din partea artiștilor plastici, a învingătorilor care au comandat crearea acestor basoreliefuri, sculpturi.
În muzeele lumii există un număr mare de statui și busturi reprezentând daci, fie tineri, fie mai batrâni, fie nobili, sau daci de rând, cu priviri semețe, dar cu o atitudine liniștită; cele mai multe dintre aceste lucrări sunt de mari dimensiuni, unele statui având chiar aproape trei metri, busturile fiind și ele de mari dimensiuni.
Avem o istorie fabuloasă și de o mare importanță care merită și este necesară a fi dezvăluită propriilor ei urmași așa cum a fost ea cu adevărat și aceasta încă de pe băncile școlii când orice român se formează pentru a deveni un român și european adevărat și de ce nu, în acest fel și un cetățean de calitate în această lume a Terrei în plină și continuă schimbare și în această privință sunt de aceeași părere cu autorul cărților ce fac subiectul acestui articol. Să îți cunoști istoria neamului din care faci parte este una din cele mai frumoase și de inimă învățături dar și un lucru necesar.
In contradicție flagrantă cu imaginea traco-geto-dacului barbar, primitiv, pe care unii istorici care nu au studiat îndeajuns sau au alte intenții străine adevărului istoric, marii istorici și filosofi ai antichitații ne prezinta o viziune fascinantă a lumii geto-dacilor, leagănul civilizației românești.
Am amintit aceste lucruri pe care mulți dintre voi le știți deja dar alții le pot afla citind despre traco-geto-daci, strămoșii noștri, în cărți precum ”Pământul dacilor, întâmplări și legende de demult”, de Andrei Breabăn, și din cărțile lansate de același autor pe 7 iunie 2018 la Biblioteca Bucovinei, I.G. Sbiera Suceava: ”Comori ale tracilor, eroii unui neam nemuritor. Legende și povești de neuitat, partea I – de la Zamolxis la Burebista și partea a II-a, Epoca păcii – de la Deceneu la Decebal”al căror autor este Andrei Breabăn care ne mărturisește în cuvântul autorului că ”Întâmplările descrise în această carte ca și în cele care vor urma sunt reale, am descris în ea momente semnificative din istoria acestor pământuri și fapte ale marilor noștri eroi pe care le-am surprins sub formă de povești pentru a fi accesibile și copiilor care să citească și despre eroii lor și nu doar despre cei a altor popoare. Trecând prin întâmplările trecutului nostru milenar ne vom da seama că eroi ca Hector, Ahile și mulți alții pălesc în fața măreției în fața eroilor noștri daci, a căror fapte nu au fost mai prejos ca a acelora. Ca orice poveste și lucrarea de față cuprinde unele fabulații, la fel ca legendele marilor eroi ai altor popoareatât de gustate în toată lumea, pentru că aceasta conferă frumusețe și măreție poveștilor și legendelor, așa pot fi înțelese și reținute mai ușor începând cu copiii de la grădiniță și scoala primară cărora ar trebui să le fie recomandate de părinți și educatori. (…) Să păstrăm vie amintirea eroilor noștri legendari și să întâmpinăm cu ei în inimă și în gând Centenarul Marii Uniri ce a avut loc în Decembrie 1918, cea care vine din trecutul nostru milenar și care nu ar fi fost posibilă fără faptele lor mărețe.”
În același ton, cu un ritm al lui, liber ales, cu trăiri din care răzbate credința, dragostea pentru strămoși și trecutul nostru eroic, autorul a abordat aceleași teme cu ajutorului versului în ”Meditații ….. sub clar de lună” dând lumină și culoare unor fapte și figuri reale ale trecutului nostru istoric. Și cele trei volume ”Constelația mănăstirilor, Izvor de lumină și dragoste eternă ( vol. I: pelerinaj prin locurile sacre, vol. II: În căutarea titanilor, vol. III: Pe urmele Daciei creștine) sunt trei cărți frumoase, utile și interesante pe care din prezentările făcute și la prima vedere, le recomand cu căldură și abia aștept să le citesc, acum doar răsfoindu-le și parcurcându-le sumarul, capitolele, ce așteaptă a le fi descoperite conținuturile.
Scriitorul Andrei Breabăn prin cărțile sale de la această lansare plină de momente frumoase prin prezentările susținute de Constantin Severin, Marius Chelaru, Alexandru Ovidiu Vintilă și Aurel Ștefanachi și a unor momente lirice (poezii ale autorului) și momente de muzică corală au încălzit inimile ascultătorilor și făcut ca această lansare de cărți dedicată Centenarului Marii Uniri din 1918 să fie un eveniment deosebit și armonios.

Această prezentare necesită JavaScript.

Recital de muzică și poezie – 7 iunie 2018

Ilustrațiile de copertă a cărților ”Constelația Mănăstirilor”, ”Comori ale tracilor – eroii unui neam nemuritor”, ”Meditații…sub clar de lună”, ”Pământul dacilor. Întâmplări și legendele de demult” aparțin fiicei d-lui Andrei Breabăn, Alina C. Puha, ediții ce fac parte din Colecția Academica și Colecția Opera Omnia, Editura Tipo Moldova. Volumul „România – Documentele Marii Uniri 1918” – este un proiect administrat și realizat de dr. Roxana Alexandra Costinescu, coordonator Ioan Scurtu, redactori: Aurel Ștefanachi, Corneliu Ciucanu, Ioan Popescu Brădiceni, Coperta: Andrei Ștefanache, Editura Tipo Moldova.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Clipe poetice cu parfum de flori de tei

Gând de iunie
cu teii plini de floare,
copacul simbol.

*****

Teii vechi din Bucovina
înfloresc și în poezii
izvorăsc din ei lumina,
teii vechi din Bucovina.
Cânt, poem nasc din tulpina
ocinii, o știu toți barzii,
teii vechi din Bucovina
înfloresc și în poezii.

© Georgeta R.M.

Citind “Fat-Frumos din tei” și “Povestea teiului”, două povești de iubire, cuprinse în versuri nemuritoare după cum au fost considerate și în:
https://www.literaturadeazi.ro/rubrici/un-vers-de-eminescu/flori-de-tei-el-are-n-paru-i-14213
descoperim spiritul teiului sacru care se confundă cu însăși natura care-l înconjoară, tei care a inspirat mulți poeți îndrăgostiți de opera eminesciană :
”Sara vine din arinişti,
Cu miroase o îmbată,
Cerul stelele-şi arată,
Solii dulci ai lungii linişti.

Dar prin codri ea pătrunde
Lângă teiul vechi şi sfânt,
Ce cu flori pân-în pământ
Un izvor vrăjit ascunde.

Îngânat de glas de ape
Cânt-un corn cu-nduioşare
Tot mai tare şi mai tare,
Mai aproape, mai aproape;

Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsărea, sunând din valuri –
Sus în codri de pe dealuri
Luna blândă ţine strajă”.
(Povestea teiului)

” Şi dacă se întâmplă pe tine să te văz,
Desigur că la noapte un tei am să visez.
Şi dacă se întâmplă să întâlnesc un tei,
Desigur toată noaptea visez la ochii tăi.”
(catren de Mihai Eminescu din Corespondenţă Mihai Eminescu – Veronica Micle)

De altfel teiul apare în multe poezii eminesciene: Luceafărul (Sub șirul lung de mândri tei), Dorința (”în păr înfiorate/Or să-ți cadă flori de tei” sau “Adormind de armonia/Codrului bătut de gânduri,/Flori de tei deasupra noastră/Or să cadă rânduri-rânduri.”), Scrisoarea IV (tei cu umbra lată și cu flori până-n pământ), ș.a.
Ambele poezii au în esență tema iubirii, a dragostei, dar teiul, teii locului natal al poetului, teii din Cernăuți, Iași, din Bucovina, au devenit un simbol, au căpătat o aură proprie găsindu-și un loc special în poeziile românești, marcate de amprenta eminesciană (de parcă în teiul lui Eminescu s-a concentrat iubirea unui neam întreg), ca un omagiu adus Eminescului:
„Teii vechi din Bucovina/ Te-au văzut, te ştiu, te simt / Şi-nfloresc a câta oară / Prin pădurea de argint” (Vasile Levițchi).

”A înflorit argintu-n ramuri,/parfum de tei îmbată satul,/s-au ridicat a noastre neamuri/Zicând că le-a sosit veleatul” (Scrisoare de răzeș, lui Eminescu de Pavel Corutz)

”Șoapte de dragoste și adieri de vânt, frunzele de tei le aduc pe pământ” (Lacul lui Eminescu de Andrei Breabăn)

”Pe statuia învechită/Teiul crengile îşi apleacă,/Spiritul lui Eminescu/Veşnic viu, vine şi pleacă (…) Luna îi sărută ochii reci,/Teiul îi mângâie obrazul,/Spiritul lui Eminescu /Cântă versuri printre ramuri”
Sau:
* * *
Bate vântul printre ramuri,
Teii tremură la geamuri
Şi vorbesc de Eminescu;
Plopii străjuiesc aleea,
Luceafărul stăpâneşte
dragostea şi epopeea,
iar în lume poezia.
(Valeria Mahok)

”Plouă din Teiul lui Eminescu,/Plouă cu miere din faguri de stele,/Cerul lăcrimează de Luceferi,/Marea se întoarce în valurile grele”. (Marin Moscu)

”Din teiul eminescian am frânt un ram…
Ce sfânt balsam! Firească reverie!
Pământul tot… şi eu, eram un psalm
Şi era lumea imn de fericire”.
(Rodica Nicoleta Ion)

”Acum când vara îşi aşterne
Culoarea şi căldura ei
Eu mă topesc în amintirea
Parfumului din flori de tei”.
(Doina Bonescu)

Un alt exemplu este poezia ”Parfum de tei” care dă și titlul volumului Parfum de tei a lui Gheorghe A. Stroia care se constituie ca un adevărat crez artistic:
http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=177906
http://armoniiculturale.ro/2017/04/27/gheorghe-a-stroia-parfum-de-tei-trilingv-ro-fr-en/

În încheiere:

Un freamăt verde,
aripi fiecărui dor
teiul și codrii.
Îmi vor aminti mereu
chipul drag și versul tău.

© Georgeta R.M.

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Mihai Eminescu, colaborator la Lexiconul „Brockhaus”

”În Manuscrisul 2.255 de la Biblioteca Academiei Române se găsește o scrisoare semnată „F.A. Brockhaus” și adresată „Domnului bibliotecar M. Eminescu la Iași”. Scrisoarea a fost expediată din Leipzig, la 12 iulie 1875. A fost publicată în revista „Manuscriptum”, nr. 1, 1983, de către Mariana Petrescu-Popa. Semnătura are altă grafie decât textul (scris foarte clar, în gotic). A fost scrisă cu altă peniță și altă cerneală. Semnatarul are două intervenții pe fila 331 recto (subliniază un „dumneavoastră” și introduce un „însă”). El se referă la o scrisoare a lui Eminescu din 27 februarie 1875 și la unele „articole” pe care acesta le-a trimis semnatarului pentru a XII-a ediție a „Lexiconului de conversație” (Conversations Lexikon). Reiese din scrisoare faptul că Titu Maiorescu, pe atunci ministru al Cultelor, l-ar fi însărcinat pe Eminescu să colaboreze la publicația amintită în locul istoricului A.D. Xenopol. Brockhaus i-a scris acestuia din urmă și s-a convins că, într-adevăr, bolnav fiind, nu mai poate trimite „articolele” solicitate de către editor. Este de acord ca Eminescu să continue munca acestuia și îi trimite alăturat o circulară (care nu s-a păstrat) referitoare la condițiile colaborării. Necunoscând aceste condiții, în special faptul că titlurile „articolelor” trebuie să fie solicitate de către editor, Eminescu a trimis mai multe materiale nesolicitate. Este vorba de date referitoare la anumite personalități românești sau localități din România, date pe care semnatarul scrisorii le numește „articole”. Dintre acestea, deși nesolicitate, editorul consideră că „vor fi neapărat acceptate” cele referitoare la București și Brăila. În plus, îl roagă pe Eminescu să revadă, din ediția a XI-a a „Lexiconului de conversație” articolele: Bolintineanu, Botoșani și Brătianu.
(…)
Toate documentele sus-menționate sunt întocmite în forma unui […], din care cauză unii boieri din Sfat contrasemnează actele domnitorului lor și cu copiii și copiii copiilor. Urmează articolul despre „Botoșani”, după care Eminescu continuă: „În perioada decăderii militare a Principatelor (secolele 17 și 18) funcționarii civili erau numiți boieri. Aceștia erau fii de boieri care trebuiau, ca mari proprietari funciari, să preia servicii de stat neplătite, și prin aceasta […] noblețea oficială în familie. Această noblețe nu era însă ereditară.”
(…)
Sursa: http://www.art-emis.ro/istorie/4613-mihai-eminescu-colaborator-la-lexiconul-brockhaus.html

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Frumoasa iasomie

De la fereastră
miros de iasomie
sub strop de ploaie.

© Georgeta R.M.

Frumoasa iasomie

Comentarii închise la Frumoasa iasomie

Din categoria Motive pentru condei

O zi frumoasă

Mamă și copil: fericire

 

 

 

 

 

 

 

Sursa foto

Un copilaș mic
iubit și îmbrățișat
crește sănătos.

*****

Un dar prețios
arta de a retrăi
copilăria.
Copilul din noi
are momentele lui.

© Georgeta R.M.

1 Iunie – Ziua Copilului

Comentarii închise la O zi frumoasă

Din categoria Motive pentru condei