George Enescu – Suita nr. 3 pentru orchestră (”Săteasca”) op. 27, Reînnoire câmpenească

Cea de-a treia suită simfonică a lui George Enescu, după cum menționează autorul la sfârșitul manuscrisului, a fost terminată în data de 4 octombrie 1938, la vila Luminiș din Sinaia. Ea a fost prima compoziție de după Simfonia nr. 3 și Oedipe, fiind una dintre cele mai complexe lucrări ale lui Enescu și una dintre cele mai îndrăgite lucrări ale sale. Prima audiție absolută a avut loc la New York, sub conducerea lui George Enescu, la 2 februarie 1939. În 26 octombrie 1939 lucrarea a fost dirijată de autor în primă audiție în România, în interpretarea Filarmonicii „George Enescu”.
Ideea reîntoarcerii în copilărie, a rememorării copilăriei și a evocării ei revine foarte des în paginile enesciene. Autorul resimte nostalgia și tristețea despărțirii și, astfel, principalele teme enesciene readuc imaginea miturilor mioritice, care se regăsesc nu numai în Suita a treia, ci și în multe dintre lucrările sale, printre care și Oedipe. Această gândire mitică este tributară folclorului și se concretizează în elemente pastorale, mioritice și a cântecului de doină. Lirismul pastoral este prezent la Enescu în aproape toate lucrările sale, alimentat de dorul de țară și de locurile natale.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Suita_S%C4%83teasca,_op._27_(Enescu)
In English:
https://en.wikipedia.org/wiki/Orchestral_Suite_No._3_(Enescu)

Enescu – Orchestral Suite No. 3 in D major ‘Villageoise’

Reclame

Comentarii închise la George Enescu – Suita nr. 3 pentru orchestră (”Săteasca”) op. 27, Reînnoire câmpenească

Din categoria Motive pentru condei

Comentariile nu sunt permise.