Acasă » Motive pentru condei » Mărturii din «Viața literară» (III)

Mărturii din «Viața literară» (III)

(continuare de aici)

Poet al sufletului considerat de T.Vianu făcând parte din clasa misticilor Lucian Blaga aduce în poezia sa o experiență de o întindere și o adâncime deosebită, fiind considerat de E. Lovinescu unul din cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre în a cărui poeme deslușim alături de neliniștile metafizice bucuria de a trăi, un optimism sprijinit uneori pe considerații intelectuale.
”De cîte ori calc prin brazda bătută/buzele humei mă sărută”, sau ”Fluturând în veșminte de culoarea șofranului/ard fetele verii ca steaguri/în vântul și râsetul anului”, mărturisind în interviul dat lui I. Valerian că adevăratul filon poetic nu l-a găsit decât la întoarcerea lui în țară (1919 când s-a întors de la Viena) și că :
” – Poezia care îmi convine mie, deși e ultra modernă, o cred însă în anumite privințe mai tradiționalistă decât obișnuitul tradiționalism, fiindcă reînnoiește o legătură cu fondul nostru sufletesc primitiv, nealterat de nici un romantism, nici de naturalism, nici de simbolism.
Îți voi lua un exemplu din artele plastice: Brâncuș. Acest artist reia o tradiție cu mult mai veche decât așa-zisa sculptură tradiționalistă, înnodând firul cu fondul nostru primitiv bizantin.
Pentru această artă sunt și eu. Aș spune pentru un fel de tradiționalism metafizic trecând peste, dacă vrei, trecutul apropiat și făcând legătură cu elemente mai primare ale fondului nostru sufletesc.”
Întrebat după ce criterii judecă o operă de artă, aflăm că ”opera de artă o judeci imanent în cadrul stilului de viață în care a apărut.”
”Au trecut ani de la «Poemele luminii», ce ne-au încântat tinerețea, și de atunci volumele ce au urmat s-au așezat într-adevăr ca niște pietre la temelia ”templului” ce și l-a visat și acum îl ridică tot mai sus.”, încheie astfel I. Valerian după interviul luat.