Poeme, toamna…

Prin păr cu frunze arămii
și pe la tâmple crizanteme albe
în haine lungi portocalii
pe care se joacă stelițe în salbe,
cu anemone ce răsar sub pașii săi
Toamna e atât de frumoasă la noi.

Deși aduce cu ea brumă, cețuri
alternând cu timp senin și ploi
e răsfățată în picturi și versuri
căci bogăția roadelor și strugurii din vii
sunt daruri prețioase, mici bucurii,

strigă mustul euforic: licori rubinii!

***

În Bucovina e frumoasă toamna
căci împletită-i cu primăvara,
vara, iarna și în fiecare taina
armoniei știe să-și pună semnătura.

Privind de sus de pe Rarău păduri,
poiene, fânețe râd sub blândul soare,
un colț de rai cu arbori cetinoși, daruri
cromatice surprinzătoare, vindecătoare.

Pe cerul universului literar al poeților
toamna este o stea ce conferă strălucire
anului, ea însăși e încununarea anotimpurilor
în roade, deschide drum cunoașterii, o înlesnire.

Învăluită în mantia-i colorată în arămiu
ne ia în brațe toamna cu darurile ei bogate
și nici nu știm când al iernii strai argintiu
ne va aduce aminte că vin dragi sărbători luminate.

© Georgeta R.M.