Acasă » Motive pentru condei » Unirea Principatelor Române primul act al devenirii României ca stat

Unirea Principatelor Române primul act al devenirii României ca stat

24 ianuarie 1859 – Unirea de bază

Deși e iarnă în suflet e primăvară
când amintiri de aur din veacul ce-a trecut
aduc aminte de un moment atât de drag ce ne-a crescut
de 1859 ianuarie 24 când românii întemeiară
Principatele Unite și-n anii ce urmară
România spre stat modern recunoscut.

Nu pot să nu-mi amintesc această dată
o chintesență a stării noastre de a fi
ce a rodit și peste ani aproape toată
țara, neamul românesc se împlini,
o România Întregită în 1918 deveni.

La începutul secolului al XIX-lea, idealul unirii de secole a fost reluat și formulat de elitele politice și intelectuale românești educate în marile orașe vest-europene, primii pași fiind realizați în timpul Revoluției de la 1848, când s-a realizat o uniune vamală între Moldova și Țara Românească. În august 1858, în cadrul unei conferințe internaționale la Paris, s-a semnat o Convenție care permitea reorganizarea Moldovei și Țării Românești, care erau tratate în relațiile internaționale unitar, cu condiția alegerii în fiecare dintre Principate a doi domni, două adunări și două guverne. Totuși, existau și două instituții comune, cu sediul la Focșani, respectiv Comisia Centrală și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Alexandru Ioan Cuza este unul dintre cei mai apreciați lideri din istoria românilor care a fost ales ca domnitor în ambele țări românești fiind preferat pentru domnie atât de liberali, cât și de conservatori, domnia sa fiind recunoscută pe de Marile Puteri.
Evenimente care marchează momente definitorii din istoria unui popor sunt asociate cu numele unor oameni deosebiți pe care istoria îi consacră între paginile sale, astfel Unirea Principatelor care este primul act al devenirii României ca stat a înflăcărat minţile şi sufletele celor mai mulţi intelectuali, pictori, sculptori, desenatori, scriitori, poeți şi oameni simpli de la începutul celei de a doua jumătăţi a veacului al XIX-lea care au lăsat mărturiile lor. S-au creat portrete ale artizanilor Unirii, s-au conceput compoziţii inspirate din realitate sau alegorice, unele înainte de Unire, altele celebrând faptul împlinit.
Astfel Nicolae Gane va scrie în „Amintiri din timpurile Unirii” că ”dorinţa cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai generală a naţiunii române, Unirea ţărilor surori, era acum îndeplinită”, căci atunci când:
”… citim în vechea carte a istoriei străbune
Virtuţi mari, ilustre fapte ale naţiei române,
Care inimă stă rece? care suflet nemişcat?
Cine n-are dor să vadă ţara sa în fericire,
Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie şi-n unire,
Cultivând artele păcii pe al său pământ bogat?”

(Unirea Principatelor – Grigore Alexandrescu)
Despre momentul memorabil al Unirii Principatelor care a însuflețit mulți artiști, scriitori, ș.a. Nicolae Grigorescu îi va relata lui Al. Vlahuță:
„Într-o dimineață ne vine vestea că s-a ales Cuza domnitor în amândouă capitalele. Am lăsat tot, am pus șaua pe cal, și fuga la târg. Atunci am văzut eu ce va să zică bucuria unui popor. Cântece, jocuri, chiote în toate părțile. Îți ieșeau oamenii în drum cu oala plină cu vin; care cum se întâlneau vorbeau de Cuza, de Unire, se îmbrățișau și încingeau horă în mijlocul drumului. Și era un ger de crăpau pietrele. Da unde mai sta cineva în casă?Am văzut bătrâni care plângeau de bucurie. Vreo săptămână n-am mai putut lucra. Plăteam câte trei și câte patru sfanți pe o gazetă și ne strângeam toți s-ascultăm noutăți – «novitale» cum se zicea pe atunci. Nici nu mai era chip să ne gândim la altceva. Mi-aduc aminte că stam seara până târziu și făceam desenuri alegorice despre Unirea Principatelor.”
.
Evenimentul istoric din ianuarie 1859, Unirea Principatelor, l-a prins pe Nicolae Grigorescu pictând la Agapia unde stareța mănăstirii i-a încredințat tânărului pictor pictarea bisericii mari. ”Entuziasmat de bucuria populară, Grigorescu, la rându-i un mare patriot, a dorit să marcheze în mod cu totul original momentul de răscruce din istoria românilor: a pictat aripa dreaptă a arhanghelului Gavriil, din icoana hramului așezată în catapeteasmă, în culorile steagului românesc. Considerând unirea celor două țări românești o veste dumnezeiască, a pus tricolorul pe aripa îngerului binevestitor. Detaliul, unicat în iconografia românească, nu se mai poate observa, căci ferecătura icoanei îl tăinuieşte sub argintul aurit, dar reprezintă pentru viitorime o nezdruncinată mărturie că autorul său, român adevărat, și-a iubit nespus -neamul. Această dragoste l-a determinat ca în anul 1877 să însoţească armata română în calitate de pictor de front, realizând la faţa locului, în luptele de la Griviţa şi Rahova, desene şi schiţe ce au rămas dovadă a curajului și jertfei eroilor români”. (N.Grigorescu, erou smerit al artei românești)
.
Alături de Vasile Alecsandri, a cărui „Hora Unirii” a fost scrisă în 1856 şi, pusă pe muzica lui Flechtenmacher, a devenit imnul Unirii, Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu, Costache Negri, Bolintineanu, Negruzzi, Bolliac, Baronzi, Dimitrie Rallet, Alexandru Donici, C.D. Aricescu și mulți alții au lăsat pagini relevante sau versuri înflăcărate dar elocvente pentru atmosfera momentului.


2 comentarii

  1. gimesis spune:

    Încă din anul 1600 chiar și pentru un timp scurt toate cele trei țări românești, Țara Românească, Ardealul și Moldova (așa cum era, întreagă când Prutul era un râu mult mai vesel căci nu despărțea frații de frați, românii de români, și nordul Moldovei azi Bucovina de Nord era parte integrantă a Moldovei) au fost unite de domnitorul Mihai Viteazul ceea ce ne arată că idealul unirii exista din timpuri vechi în inima și mintea românilor. Iată că unirea realizată de domnitorul Al.Ioan Cuza într-un context fericit, mai bine pregătit chiar dacă a unit numai două din cele trei țări românești a fost prima etapă în crearea statului român, unirea de bază, importanță subliniată de Părintele Daniel, Patriarhul României ca fiind temelia pentru formarea în anul 1862 a statului român numit România: https://basilica.ro/unirea-principatelor-romane-reflectata-in-7-citate-ale-patriarhului-daniel/

  2. Într-adevăr, așa este Unirea Principatelor Române reprezintă unirea de bază, unire ce a rodit și ca o veste bună s-a răspândit; faptul că SE POATE a fost însușit și peste ani s-a realizat România Întregită. Mulțumesc mult pentru comentariu, toate cele bune!

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat: