Acasă » Motive pentru condei » Mărturii din «Viața literară» (V)

Mărturii din «Viața literară» (V)

Continuare de aici și aici

Deși figura d. Ion Vinea aduce mai degrabă a portret grec, îmi place să-l admir pe poet îmbrăcat în chimono de mătase așezat în jurul unei mesuțe de ceai, celebrând cu prietenii cultul poeziei noi de la Contemporanul: ”Căutăm creația absolută, în afară de timp și de metode. Ne este groază de sentințe, care anchilozează poezia. Vrem să trăim în perpetuă stare de revoluție. La noi scrie fiecare ce vrea!”
Fără îndoială că d. Ion Vinea în mișcarea literară de după război aduce talent și originalitate. L-am găsit în redacția ziarului unde lucrează.
(…)
Mișcarea de la ”Contemporanul”
.
Ceea ce ne pasionează este tocmai spiritul de continuă cercetare și creație. Căutăm personalitatea și vrem să ne menținem într-o perpetuă stare de revoluție, tocmai pentru a nu cădea sub anchiloza unei formule.
La noi, ca și aiurea, se vădește în anumite răstimpuri tendința de codificare a creației. Se emit anumite rețete, iar literatura se produce în serii ca automobilele Ford mărind producția în dauna calității.
De aceea suntem chiar în contra suprarealismului, care a devenit o metodă factice de artă, după care se poate crea la infinit. O formulă trebuie abandonată prin simplul fapt că a devenit formulă. Suprarealismul a propus de la început o rețetă. Apreciem aportul adus de acest curent, prin dezvăluirea de nebănuite ecouri obscure ale poeziei, dar din moment ce a devenit de domeniul public trebuie părăsit.
(…)
Singurul gen literar: poemul
.
După mine, cred că cel mai mare prozator până astăzi este Edgar Poe. Sunt de acord cu Remy de Gourmont, afirmând că nu există decât un singur gen literar: poemul. Numai el poate conține în stare pură esența poeziei. Toată așa-numita literatură psihologică sau de document nu interesează. Este lucru mort. Tot balastul anecdotic, psihologic sau documentar strică poeziei în sine. De fapt dintr-un volum de literatură anumite fraze sau notații trăiesc prin valoarea lor poetică, nu de document.
Din M-me Bovary ne rămâne vag plimbarea în trăsura închisă a eroinei cu amantul ei prin oraș, dar reținem viu în minte și ne emoționează litania preotului la sfârșit, când o împărtășește.
Ramon Gormez dela Serna a publicat un întreg volum: Greguerias, cu extracte poetice pe care n-a vrut să le dezvolte mai mult. Operația s-ar putea face și invers, luând orice operă literară și căutând să o reduci la acele Greguerias.
(…)
Avem o poezie a noastră
.
– După cum este adevărat că avem o limbă românească ce aduce o notă originală, tot așa avem și o poezie specific românească. Limba noastră conține un farmec ciudat, pe care nu mi-l explic decât prin amestecul armonic de elemente slave cu cele latine. Aceste calități ar fi suficiente ca să situeze și să diferențieze poezia noastră în mijlocul celorlalte literaturi.

Sursa: I.Valerian – Cu scriitorii prin veac, Ed. Pentru literatură, 1967, pag. 231-235