Acasă » Motive pentru condei » „Un crâmpei din viața unui om. Mitropolitul Bartolomeu, la Mănăstirea Varatic. Anamneză”.

„Un crâmpei din viața unui om. Mitropolitul Bartolomeu, la Mănăstirea Varatic. Anamneză”.

(…)
La zece ani de la trecerea sa la cele veșnice, 31 ianuarie 2011, am ales și un alt fel de abordare a evocării, forma poetică. Poemul pe care l-am scris despre locul unde marele ierarh a fost atât de prolific l-am intitulat:
„Un crâmpei din viața unui om. Mitropolitul Bartolomeu, la Mănăstirea Varatic. Anamneză”.

În fapt de Vecernii și Dupăcinare, ajung în ținutul plin de mister,
Un sat de măicuțe, în case rupestre, se roagă, căutând către Cer.
Mireasma de smirnă îmi intră în suflet, iar trupul o simte limfatic,
E semnul că intru spațiul mirific al sfintei chinovii din Varatic.

Disting Demiurgul ce-și caută chipul în tainicul codru de aramă,
Prin aștri coboară icoana Iubirii și vine la el când îl cheamă.
Urc trepte de har, prin freamăt de codru, în umbletul meu epectatic
Ascult imn de slavă, cântat de măicuțe suav, în duh filocalic.

Cu ochiul de gând văd chipul rusalic al Sfintei Fecioare, pline de har,
Cum vine prin stele să scoată poetul claustrat de-un braț secular,
Ca liber să plece printre luceferi s-ajungă pe Calea Lactee,
Eclectic s-adune, buchete să facă, din tandre flori d-orhidee.

Drumeaguri înguste brăzdează sătucul, bornat de arini și jugaștri,
Pelerini de tot rangul, cu ruga în minte, urcă să vadă sihaștri.
Ajunși pe colină, gustă din apă și-adoptă virtutea tăcerii,
Ascultă sihaștrii în stare de har, pân‘ la căderea molcom-a serii.

Privesc peste veacuri cum Lavra Văratic, acest creuzet de valori,
Purifică temple, sfințește tot omul, inspiră poeți sclipitori.
Revăd pisicuța lui Hogaș nemțeanul, cum urcă, pripor cu pripor,
S-ajungă la apa, ce curge-n torente, din nesecatul, pnevmatic, izvor.

Ținutul mirific de la Varatic e templu de mari scriitori,
Cu Eminescu sau Creangă-n poveste au rămas de Hristos iubitori,
Când Duhul cel veșnic inspiră poeții, mai ales pe cei consacrați,
Țara devine Grădina Fecioarei, în centru cu Munții Carpați.

Poiana Varatic e locul în care te simți între genune și Cer,
De intri cu frică în Casa Fecioarei, te-nvăluie un sacru mister.
Nici vara nu-i vară, nici iarna nu-i iarnă, nici timpul nu-i timp trecător,
Varaticul este prezentul continuu unde Duhul suflă ușor.

Aici întâlnit-am oameni de cinste, cu unii am stat la taifas,
De unde cules-am expresii, cuvinte, ce-n suflet peren mi-au rămas.
În Panteonul de suflet al mănăstirii, cu litere-n aur stă scris
Un nume celebru, a cărui icoană noi credem că e-n paradis.

Bartolomeu Anania, sacerdot nepereche, retras cândva la Varatic,
În casa de oaspeți a mănăstirii, în pace, stătea singuratic.
Îi simt răsuflarea din vremea aceea, când, achimit, poetul scria.
Erau zile-n care stătea fără hrană, până când un mister descifra.

Aici, la Varatic, monahul atipic, în permanent și frustrant paradox,
A scris cele mai multe lucrări ale sale, într-un erudit limbaj ortodox.
Dar veni vremea când Domnul voit-a să cheme sub cruce bătrânul soldat,
Făcând ascultare, coboară în lume și, smerit, la Sinod a plecat.

Sursa: https://doxologia.ro/un-crampei-din-viata-unui-om-insubstituibil-bartolomeu-anania-mitropolitul-clujului-albei-crisanei


2 comentarii

  1. Impresionantă descriere a Văratecului, loc de rugăciune, în care te simți cu o treaptă mai sus spre cer.Am fost acolo, la Mănăstire, am simțit o adevărată liniște sufletească, dublată de frumusețea locului.

    • Și eu am fost de câteva ori la M-rea Văratec, unică în felul ei, și am fost impresionată de acel loc atât de frumos, în care te cuprinde o minunată stare de pace, de liniște sufletească cum bine ați remarcat și dvs. Totuși, acest loc este un loc plin de efervescență literară căci sub egida Centrului Cultural Spiritual Văratic au apărut paginile revistei Floare Albastră, revistă realizată în memoria marelui poet Mihai Eminescu, și care în același timp, este și o dedicație în semn de omagiu pentru marile personalități ale neamului românesc, care de-a lungul timpului au promovat și au dezvoltat cultura românească. Revista Floare Albastră este o publicație cu adevărat frumoasă care impune respect și admirație pentru conținutul său calitativ și interesant. Eu citesc varianta online a acestei reviste:
      https://revistafloarealbastraccsvaratic.wordpress.com/
      pe care o recomand cu multă căldură a o citi de câte ori aveți posibilitatea, ea fiind o nouă lumină (apărută în 2018), în totalitatea valorilor spirituale ce sunt atât de necesare în existența unui popor reproducând prin mijloace artistice splendoarea meditațiilor și opiniilor ce sunt realizate de personalități cu renume atât din țară, cât și din afara ei.

Comentariile sunt închise.

<span>%d</span> blogeri au apreciat: