Acasă » Motive pentru condei » Eminescu și filozofia

Eminescu și filozofia

”Filosofia are valoare critică, ea creşte intelectul, îl dezvaţă de la lenea cugetării şi de la încrederea prea mare în idei străine, îl deprinde a cerceta lucrurile în mod genetic şi a cumpăni fiecare cuvânt înainte de a-l aşeza într-o teorie”– Mihai Eminescu

Pe Eminescu îl sărbătorești citindu-l, recitindu-l (de multe ori descoperind ceva nou), aprofundându-l căci opera sa literară cât și publicistica este vastă, deși la îndemâna tuturor prin temele pe care le abordează în special natura și iubirea, oferă nenumărate piste de reflecție, revelații ce ne așteaptă să le (re)descoperim mereu uimindu-ne prin filozofia creației sale plină de forță și adâncime rămânând un reper pentru toți gânditorii români și nu numai.
Alături de opera sa minunată pe care toți am descoperit-o mai profund sau mai puțin, citind-o mai mult sau mai puțin, îi citim de asemeni pe cei care au scris despre ea, reflecțiile, analizele, criticile sau apologiile lor pentru a îl înțelege mai bine sau pentru a afla lucruri noi despre cum este văzută opera sa. De aceea vin și vă propun spre citire texte din ceea ce cred că înseamnă Eminescu și filozofia spre a vă bucura și voi alături de mine:

MIHAI EMINESCU (1850-1889), pe care îl numim şi noi, după Constantin Noica „omul deplin al Culturii româneşti”, a fost printre cei mai semnificativi gânditori ai ei. Eminescu este printre puţinii români pe care-i citeşte chiar şi Emil Cioran, în cheia superlativă, considerând că a dat un rost seminţiei noastre: „Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu, totul este aproximativ. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat cu toţii, o excepţie inexplicabilă pentru noi? Ce a căutat pe aici acel pe care şi un Buddha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi ştiut că nu putem fi decât esenţial mediocri, că nu este ieşire din noi înşine şi ne-am fi adaptat perfect condiţiei noastre minore. Suntem prea obligaţi faţă de geniul lui şi faţă de turburarea ce ne-a vărsat-o în suflet”. Vom începe cu definiţia dată de Eminescu filosofiei şi cu înalta sa preţuire pentru cei ce se ocupă de meditaţia filosofică preluând un fragment mai lung din: Mihai Eminescu – Lecturi kantiene citat şi de Constantin Noica:

Continuare
Citiți de asemeni și:
Mihai Eminescu-întemeietorul limbajului filosofic românesc
academia.edu/6381749/Mihai_Eminescu-intemeietorul_limbajului_filosofic_romanesc

%d blogeri au apreciat: