Acasă » Articole publicate de Georgeta R. M. (Pagina 2)

Arhive autor: Georgeta R. M.

Mărturii din «Viața literară» (V)

Continuare de aici și aici

Deși figura d. Ion Vinea aduce mai degrabă a portret grec, îmi place să-l admir pe poet îmbrăcat în chimono de mătase așezat în jurul unei mesuțe de ceai, celebrând cu prietenii cultul poeziei noi de la Contemporanul: ”Căutăm creația absolută, în afară de timp și de metode. Ne este groază de sentințe, care anchilozează poezia. Vrem să trăim în perpetuă stare de revoluție. La noi scrie fiecare ce vrea!”
Fără îndoială că d. Ion Vinea în mișcarea literară de după război aduce talent și originalitate. L-am găsit în redacția ziarului unde lucrează.
(…)
Mișcarea de la ”Contemporanul”
.
Ceea ce ne pasionează este tocmai spiritul de continuă cercetare și creație. Căutăm personalitatea și vrem să ne menținem într-o perpetuă stare de revoluție, tocmai pentru a nu cădea sub anchiloza unei formule.
La noi, ca și aiurea, se vădește în anumite răstimpuri tendința de codificare a creației. Se emit anumite rețete, iar literatura se produce în serii ca automobilele Ford mărind producția în dauna calității.
De aceea suntem chiar în contra suprarealismului, care a devenit o metodă factice de artă, după care se poate crea la infinit. O formulă trebuie abandonată prin simplul fapt că a devenit formulă. Suprarealismul a propus de la început o rețetă. Apreciem aportul adus de acest curent, prin dezvăluirea de nebănuite ecouri obscure ale poeziei, dar din moment ce a devenit de domeniul public trebuie părăsit.
(…)
Singurul gen literar: poemul
.
După mine, cred că cel mai mare prozator până astăzi este Edgar Poe. Sunt de acord cu Remy de Gourmont, afirmând că nu există decât un singur gen literar: poemul. Numai el poate conține în stare pură esența poeziei. Toată așa-numita literatură psihologică sau de document nu interesează. Este lucru mort. Tot balastul anecdotic, psihologic sau documentar strică poeziei în sine. De fapt dintr-un volum de literatură anumite fraze sau notații trăiesc prin valoarea lor poetică, nu de document.
Din M-me Bovary ne rămâne vag plimbarea în trăsura închisă a eroinei cu amantul ei prin oraș, dar reținem viu în minte și ne emoționează litania preotului la sfârșit, când o împărtășește.
Ramon Gormez dela Serna a publicat un întreg volum: Greguerias, cu extracte poetice pe care n-a vrut să le dezvolte mai mult. Operația s-ar putea face și invers, luând orice operă literară și căutând să o reduci la acele Greguerias.
(…)
Avem o poezie a noastră
.
– După cum este adevărat că avem o limbă românească ce aduce o notă originală, tot așa avem și o poezie specific românească. Limba noastră conține un farmec ciudat, pe care nu mi-l explic decât prin amestecul armonic de elemente slave cu cele latine. Aceste calități ar fi suficiente ca să situeze și să diferențieze poezia noastră în mijlocul celorlalte literaturi.

Sursa: I.Valerian – Cu scriitorii prin veac, Ed. Pentru literatură, 1967, pag. 231-235

În Săptămâna Luminată

Hristos a Înviat!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iată, în Săptămâna Luminată
prin Domnul Iisus Hristos dată,
în lumina Sărbătorilor Pascale
sub harul Cuvântului, pe cai spirituale
ne bucurăm de Izvorul Tămăduirii
al Maicii Domnului, dar al iubirii
spre viață sănătoasă, rod al înnoirii.

”Sfântul Ioan Gură de Aur spune într-un cuvânt de învățătură adresat cu prilejul acestei mari sărbători creștine: Acum să se bucure toți, și cei care s-au nevoit din ceasul întâi și cei din ceasul al treilea, dar și cei din ceasul al nouălea sau chiar din ceasul din urmă, pentru că Domnul Cel înviat din morți tuturor răsplătește, unora răsplătește pentru îndelungata lor nevoință din vremea postului, iar altora dăruiește…
Praznicul Izvorului Tămăduirii este una dintre numeroasele sărbători pe care Biserica le-a închinat Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, numită de imnografi în cântările Bisericii, în rugăciuni, acatiste și paraclise izvorul vieții”.

Sursa: https://ziarullumina.ro/repere-si-idei/maica-domnului-izvor-al-vindecarilor-si-nestricaciunii-153593.html

Sunetul pianului alintat de susurul apei

Cum era Magda Isanos


Trebuie să tindem mereu spre realizarea ideii de bine, generozitate şi frumuseţe, nici o operă literară nu poate trăi fără ele. Puterea pe care Dumnezeu ne-a dat-o trebuie s-o întrebuinţăm bine, încât în urma noastră arta să devină mai bogată şi oamenii mai buni. Magda Isanos

”Pentru ea, poezia în cele mai fericite expresii nu voia să încarce lumea, ci, dimpotrivă, s-o descarce … poezia ei în epocă a fost o rara avis, care nu se alinia cerinţelor la modă … Citeşti Magda Isanos şi nu mai ai nici o legătură cu tot ceea ce e contorsionat şi şocant” – Dan Stanca
Când citeai poeziile ei, necunoscând-o, nu puteai nici măcar bănui ce fire veselă avea: în versuri răsuna tristețe multă și gravă… Cum se împăcau aceste două fete? Lumina și umbra conviețuiau în totală armonie. Artist înnăscut, simțea că trebuie să se țină departe de sinceritatea impudică a confesiunii directe, de mărturisirea spontană și uneori necugetată, care mută povara pe sufletul altuia, relatându-și jurnalistic necazurile culese la cald și spuse de-a dreptul, sub formă de vești din infernul personal. Veselia diurnă îi filtra, dar îi și potența tristețea. Structurată în adâncime, ca o eclipsă, când între Soare și Terra se interpune Luna, iar sus se ivește „soarele negru al melancoliei”, Magda avea forța care se naște din echilibrul energetic al contrariilor. Știa din experientă că oamenii nu vor sã plângă, ci să râdă ori să fie mângâiați. Râsul, o altă fateță a hohotului de plâns, e mai greu de stârnit, iar a mângâia e un har pe care puțini îl au, de obicei doar aceia care au suferit. Din îmbinarea între râs vădit și plâns ascuns, izvora profundul ei farmec. Nu alesese calea egoistă și ușoară a celor care se gândesc doar la durerea lor, afișându-și nefericirea, în loc să-și menajeze aproapele. Ea făcea mai mult: încerca să-i vindece pe cei din jur de melancolia vieții, ca și cum rostul ei pe lume era să nu-i lase pe ceilalți să-și risipească lacrimile.

view original post

Pentru Sfântul Porfirie, Spitalul era o „biserică a iubirii lui Dumnezeu”

În perioada în care a slujit în capela spitalului a cuprins în dragostea sa, la măsura iubirii divine, pe toți cei care, prin harul lui Dumnezeu, lucrau la vindecarea semenilor lor. Pentru el, medicii și asistentele medicale, dar și toți ceilalți ostenitori erau îngeri în halate albe care, în chip văzut sau tainic, lucrează și veghează la vindecarea aproapelui și la tămăduirea lumii. Pentru Sfântul Porfirie, Spitalul era o „biserică a iubirii lui Dumnezeu”; medicii și asistentele erau îngerii în halate albe, iar surorile medicale sau infirmierele – „surori ale iubirii”, surori ale milei”.
Iar cuvintele sale, arătând prețuirea lui specială pentru aceștia, sunt dintre cele mai frumoase pe care le păstrează credința noastră creștină și care merită să fie rostite, cu și mai multă reverență, în vremurile de încercare pe care le trăim: „Îi iubeam pe toți, mă durea pentru toți, mă mișcau toate. Aceasta mi-o dăduse dumnezeiescul har. Vedeam asistentele cu ținuta lor albă, ca niște îngeri înveșmântați în alb, coborând la biserică, și lăcrimam când le vedeam. Le iubeam mult pe asistente. Iar când vedeam o soră medicală în uniformă, mă gândeam că este soră a milei, soră a iubirii, care merge să slujească în biserica iubirii lui Dumnezeu, adică în spital, să slujească celor bolnavi, fraților. Îngerul, îngerul alb. Câte lucruri trecem cu vederea!”

Sursa: https://doxologia.ro/medicii-asistentele-ingeri-arhangheli-halate-albe

Cu liniște și iubire…

Cu liniște și iubire
rugăciunea inimilor:
un apel spre ocrotire
cu liniște și iubire.
Printr-o creștină trăire-
strălucirea oamenilor
cu liniște și iubire
rugăciunea inimilor.

***

Soluții spirituale
în urma meditației
susțin creșteri verticale
soluții spirituale.
Renasc virtuți speciale
datorită atenției,
soluții spirituale
în urma meditației.

© Georgeta R.M.

Problema Basarabiei în viziunea lui Mihai Eminescu

27 martie -102 ani de la actul istoric al Unirii Basarabiei cu România

Ștefan SOFRONOVICI,
Centrul Academic Internațional Eminescu

Genialul poet Mihai Eminescu, publicist și om de știință de același calibru, ne-a lăsat drept moștenire prin opera sa un adevărat tezaur spiritual nu doar de talie națională, ci și de talie europeană și universală. Din cele opt volume ale operelor sale complete, editate în 2001 în Chișinău, la Editura Gunivas, publicistica sa cuprinde ultimele patru din ele: vol 5; 6; 7; și 8. Fiind la fel de valoroasă ca și poezia și alcătuind un tot întreg cu ea, publicistica eminesciană cuprinde cugetări în domeniul artei și al culturii, ( limbă și literatură, istorie și sociologie,) dar și în domeniul unor științe exacte( economie, astronomiei ș.a.), care sunt actuale și acum, la începutul mileniului trei.
Marele nostru gânditor, în rezultatul unei munci titanice, a realizat învățături valoroase, aducându-le drept ofrandă plină de adevăr, de dragoste și de slujire cu devotament pe altarul poporului român, pe care l-a iubit, l-a slujit și pentru care s-a jertfit. Și din cauza că a fost un luptător pentru dreptate și că adevărul i-a fost toată viața mai scump chiar decât unii prieteni, el a luptat neîncetat cu aceste flagele sociale cum sunt minciuna, corupția, trădarea și alte metehne omenești. Tocmai de aceea și-a făcut mulți dușmani, în țară și peste hotare. Și iată că dușmanii lui și ai țării s-au unit împotriva lui. Mai întâi l-au hulit, numindu-l nebun, ca să-l poată scoate din câmpul bătăliei în calitatea sa de jurnalist, iar după ce l-au lăsat fără nici o sursă de existent, sub pretextul afișat fariseic de a-l ajuta, așa, de ochii lumii, dezinformând opinia publică, l-au sechestrat, l-au maltratat, l-au batjocorit, înjosindu-l și chinuindu-l timp de șase ani de zile, din 28 iunie 1883 și până la 15 iunie 1889, când l-au asasinat.
Valoroasele învățături rămase de la el, ne sunt de mare folos și noi avem privilegiul de a le moșteni, dar și sfânta datorie de a le însuși, a le valorifica și a le păzi de răuvoitori. Căci, din păcate, sămânța lor încă n-a pierit.
Mă voi referi succinct la problema / chestiunea Basarabiei în viziunea lui Mihai Eminescu, problemă apărută, după cum se știe, în rezultatul războiului ruso-turc din anii 1806- 1812, fiind stipulată în tratatul de pace, semnat între Imperiul Rus și Poarta Otomană la 16/29 mai 1812, la București.
Publicistul Mihai Eminescu consacră acestei teme mai multe articole. Eu am consultat peste treizeci din ele, convingându-mă că sunt adevărate capodopere publicistice și științifice. În ele găsim valoroase lecții de istorie, de sociologie, de diplomație și politică, lecții de cunoaștere și de promovare a adevărului, dar și lecții de moralitate, și de demnitate . În ele se vede caracterul său, caracterul unui mare bărbat al Neamului Românesc, în ele vedem eroul și martirul Mihai Eminescu, un model pentru noi.

view original post

Pelerinaj spiritual

Pelerinaj spiritual
spre Basarabia, cu crez,
pământ din trupul național
pelerinaj spiritual.
Cu gând, cuvânt memorial
neamului meu îi datorez
pelerinaj spiritual
spre Basarabia, cu crez.

© Georgeta R.M.

Codrii mei

De Buna Vestire

Pâinea cerească
în Cuvânt de iubire-
BunaVestire,
învățăturile Lui
dulce înțelepciune.

***

Când spre Dumnezeu ne rugăm
cuvântul Lui să-l ascultăm,
două porunci, raze de soare
ca viața să ne fie sărbătoare
și Îl iubim, Îl lăudăm
ca în iubire și biruință să ne îmbrăcăm.

Să fim și să fiți sănătoși și inspirație spre toate cele bune !

Haiku

 

 

 

 

 

 

 

Sub soare vernal
strănută primăvara
spre zâmbete flori.

© Georgeta R.M.

Guguștiuci

 

 

 

 

 

 

 

 

Obicei plăcut
cântând sus la fereastră
turturei flămânzi.

© Georgeta R.M.