În ajun de sărbătoare

Azi, spre vreme de înserare,
un colind, o blândă dezmierdare,
de urare, gândul bun și dar
de la Sfântul Nicolae, moșul legendar
în ghetuțe pentru bună comportare.

Venind pe un cal alb înaripat
și scuturându-și barba sub cerul înstelat
aduce ninsoare liniștită, strălucitoare sau…
dacă moșul a întinerit noapte senină în manifestare
pentru Crăciunul copiilor, zi de sărbătoare.

© Georgeta R.M.

Vine Ziua României

Vine Ziua României
în haină de sărbătoare
vine ziua bucuriei,
vine Ziua României.
Rezultat al dârzeniei,
hora unirii sub soare
vine Ziua României
în haină de sărbătoare.

© Georgeta R.M.

De Sfântul Andrei

De Sfântul Andrei
creangă de măr în apă,
Florile Dalbe.

În colindul de Crăciun
ramură înflorită.

© Georgeta R.M.

Cum a fost prezentată Unirea Bucovinei cu Regatul României în presa românească a vremii

Azi e ziua Bucovinei
bucurie și lumină,
colț de rai al României
azi e ziua Bucovinei.
Cunoasterea istoriei
importantă vitamină,
azi e ziua Bucovinei
bucurie și lumină.

© Georgeta R.M.

În urmă cu 100 de ani, în data de 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a decis unirea fostului Ducat cu Regatul României, Bucovina devenind astfel cea de-a doua provincie care s-a unit cu Patria Mamă, după Basarabia (27 martie). Atât prăbuşirea Imperiilor Țarist și Austro-Ungar, cât şi Unirea Basarabiei cu România au creat condiţii prielnice pentru afirmarea mişcării naţionale din Bucovina. Presa vremii a surprins atunci gândurile și emoțiile profunde care au generat puncte de vedere personale sau colective, cu un mare impact în întreaga societate.

Continuare articol:
Cum a fost prezentată Unirea Bucovinei cu Regatul României în presa românească a vremii

Eminescu în Bucovina și Bucovina în scrierile lui Eminescu

Iubire, nădejde, îndemn
prin Eminescu învie
dinspre Bucovina solemn
iubire, nădejde, îndemn.
Din slova sa lumina-i semn
pentru români ca să știe
iubire, nădejde, îndemn
prin Eminescu învie.

© Georgeta R.M.

”Dacă treci măcar o dată prin orașul Cernăuți, fosta capitală a Bucovinei înstrăinate, este peste poate să nu-ți vină în minte inegalabilele versuri eminesciene: „Iar tu, iubită Bucovină, ești diamant din steaua lui Ștefan”. Când am pășit pentru prima dată în stingherul Cernăuți, numit altădată „mica Vienă”, am dorit să vizitez, pe lângă edificiile religioase, locurile ce vorbesc despre Eminescu”.
continuare: https://doxologia.ro/eminescu-bucovina-bucovina-scrierile-lui-eminescu
”Eminescu se simțea legat de Bucovina prin rădăcinile străbunilor, prin anii de școală, prin iluștri profesori avuţi aici, prin colegii și prietenii de-o viață ce și i-a făcut în timpul șederii la Cernăuți, locul debutului său literar. Peste toate, poetul se simțea legat de Bucovina, ca de orice provincie a țării și de fiecare locuitor al ei, prin sângele ce-i curgea prin vene, prin aceeași credință și același ideal de unitate națională a poporului din care a răsărit”.

Denumirile provinciilor românești: Bucovina | Lumea Sub Lupă:
http://www.youtube.com/watch?v=qhAJL4r36ag

Poeme din Bucovina

Poem bucovinean

Cu ramuri verzi de busuioc în grai,
cu zbor de ciocârlie în vioară,
stă neamul meu pe-acest picior de plai
și vârsta lui cu doina se măsoară.

Siretul curge-n vremuri legănat
Ca versul nesfârșit dintr-o baladă
ori se frământă-n prund înfierbântat
când stelele din vaduri prind să-i scadă.

De unde oare, dinspre care veac
străbate lovitura de secure –
În armă de vrăjmaș sau în copac?
Și ne privesc străbuni cu ochi de mure…

Se zbate-n pietre-un drum neostenit
chemând cărări din munte și câmpie…
Poetul tânăr iarăși a pornit
cu pașii măsurați de veșnicie?…

Stă neamul meu la poale de Carpați –
un codru vechi de vis crescut în piatră
cu cerul umed în cununi de brazi
aproape de tulpină și de vatră…

autor: Grigore C. Bostan

Bucovina

Eu sui pe-aici, tu pe versant
spre-aceeași culme din neant,
suim mereu pe muntele mișcării
pământul orb cu sufletele zării.

Împerecheate cu durerea-naltă
eu pe de-o parte și tu pe cealaltă,
ne prelungim, ținându-ne-n urgie
una pe alta pentru veșnicie.

Sămânța noastră, ce se coace-n frunte,
ne-o ridicăm pe-același veșnic munte
și, reciproc, ne tot cioplim cu dalta,
eu pe de-o parte și tu pe cealaltă.

autor: Vasile Pânzaru

Sursa poeziilor:
ŢARA FAGILOR Almanah cultural-literar al românilor nord-bucovineni alcătuit de Dumitru Covalciuc

Poeme, toamna…

Prin păr cu frunze arămii
și pe la tâmple crizanteme albe
în haine lungi portocalii
pe care se joacă stelițe în salbe,
cu anemone ce răsar sub pașii săi
Toamna e atât de frumoasă la noi.

Deși aduce cu ea brumă, cețuri
alternând cu timp senin și ploi
e răsfățată în picturi și versuri
căci bogăția roadelor și strugurii din vii
sunt daruri prețioase, mici bucurii,

strigă mustul euforic: licori rubinii!

***

În Bucovina e frumoasă toamna
căci împletită-i cu primăvara,
vara, iarna și în fiecare taina
armoniei știe să-și pună semnătura.

Privind de sus de pe Rarău păduri,
poiene, fânețe râd sub blândul soare,
un colț de rai cu arbori cetinoși, daruri
cromatice surprinzătoare, vindecătoare.

Pe cerul universului literar al poeților
toamna este o stea ce conferă strălucire
anului, ea însăși e încununarea anotimpurilor
în roade, deschide drum cunoașterii, o înlesnire.

Învăluită în mantia-i colorată în arămiu
ne ia în brațe toamna cu darurile ei bogate
și nici nu știm când al iernii strai argintiu
ne va aduce aminte că vin dragi sărbători luminate.

© Georgeta R.M.

Arhive