Acasă » Articole etichetate 'Academia Română'
Arhive etichetă: Academia Română
„Salutul” Academiei Române la împlinirea a 100 de ani de la Unirea Bucovinei cu Țara Mamă
Patria este „toată acea întindere de loc unde se vorbește românește” – Mihail Kogălniceanu
Sesiune solemnă a Academiei Române dedicată Unirii Bucovinei cu România, la Muzeul de Istorie, Suceava
Președintele Academiei Române: “Bucovinenii sunt cei mai vechi și mai neaoși moldoveni”
Academia Română a sărbătorit 100 de ani de la unirea Bucovinei cu Țara:
http://www.youtube.com/watch?v=ibDiFEh0O5o
Prima femeie, membru de onoare al Academiei Române
Prima femeie numită membru de onoare al Academiei Române, a fost poeta și scriitoarea Elena Văcărescu. De asemeni a fost și membră a Academiei Franceze. Născută în 21 sept/3 oct 1864 într-o veche și vestită familie de boieri a primit o educație aleasă. Din 1895 s-a stabilit definitiv în Franța unde s-a distins printr-o viață literară remarcabilă și printr-o activitate neîncetată în slujba culturii române și afirmării spiritului național român: “Sălașul meu parizian a fost întotdeauna un colț de patrie românească. În casa mea dăinuia nu numai un spirit românesc, ci o atmosferă românească. Căci dacă nu eram în țară, țara era cu mine, în depărtata Franță, pe malul august al Senei”… (Memorii, p. 168), ”Am încercat să răspândesc peste hotare faima numelui românesc și am servit în lume expansiunea sufletului românesc.” (din Memorii, p. 171).
Debutul său literar cu ”Les Chants d’aurore” (Cântecele zorilor) din 1886 a fost remarcat în mod deosebit și încununat cu premiul Archon Desperouse al Academiei Franceze. „Rapsodia Dâmboviţei” al doilea volum din 1892, o culegere de cântece folclorice i-a adus gloria literară fiind tipărită în mai multe limbi (traducerea în limba germană fiind făcută de însăși regina Elisabeta). Volumul a fost premiat de Academia Franceză, afirmându-se că „nu există în lume o poezie populară mai frumoasă, mai profundă şi mai emoţionantă” (Auguste Dorghain), „o poezie ce include in ea o Romanie pastorala si viteaza” (Ana Noailles). Sursa citat
Subliniind receptivitatea și înțelegerea în ce privește arta autentică, delicatețea și discreția sa, simțul nuanțelor și o intuiție superioară a sufletului omenesc, Zoe Dumitrescu Bușulenga în Cuvânt înainte la volumul „Versuri – Elena Vacarescu, Ana de Noailles”, 1971, o apropie pe Elena Văcărescu de alți mari poeți, oameni de cultură ai timpului precum Rabindranath Tagore, Eleonora Duse. Deoarece în anii primului război mondial a militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918 a căpătat funcţia de secretar general al Asociaţiei Române, pe lângă Societatea Naţiunilor. Timp de douăzeci de ani a îndeplinit această funcţie cu cinste și devotament. Pentru meritele sale, guvernul francez i-a decernat ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare.
Din poeziile Elenei Văcărescu:
Destinul meu
Pe o seară clară am văzut venind
Destinul meu pe o mare de argint.
Era un om cu o frunte străvezie
Ce, vesel, surâdea în vijelie.
Și se uita-ncruntat fără de milă
La valul de lopeți sucit în silă.
Privea fără un pic de înduioșare
Sărmana lună și-a ei disperare.
Privea în față, neîncredințat,
Un cer de seară, binecuvîntat.
Privea fără să spună un cuvînt
Cum valul lacrimă, purtat de vînt.
Privea, fără de frica nimănui
Inima-i tare, inima lui.
(Elena Văcărescu)
Ţară de taină
Carpaţi sonori cu schituri visătoare
Din care turma sunetelor cade,
Cerdacuri, luciul apei din ulcioare,
Pe stânci panaşul albelor cascade,
Pe lângă culmi cărări se răsucesc,
Sunt fagi ce-ntrec palate din Assur,
Iar ceţurile roze se-mpletesc,
Măreţii brazi fac ziduri împrejur,
Durea lumina, ţară tăinuită,
La tine-n braţe cel mai mult am plâns,
M-am vrut pentru vecie împietrită
Şi inima, de moarte, mi s-a strâns.
Din vol. “Din somn trezită”
(în româneşte de Elisabeta Isanov)
Patriei mele
Iar dacă îți devin straină
Și cântecu-mi de început
Grăirea n-a ales, divină,
A plaiului ce m-a născut.
Seninul dulce grai în care
Lin, ruga, buzele-mi șoptesc,
O, patrie, putea-vei oare
Să-mi ierți păcatul meu firesc?
Lua-vei viersul meu în seamă,
Grea munca-mi binecuvântând,
Cum își blagoslovește-o mamă
Copiii mâine-n luptă stând ?
(din vol. ”Cântecele zorilor” de Elena Văcărescu,
traducere de Monica Pillat)
Vezi și: http://ploaiadecuvinte.blogspot.ro/2012/04/elena-vacarescu-intre-dragoste-si-exil.html
Creatorul sociologiei românești Dimitrie Gusti
”Demnitatea nu este o atitudine agresivă, de tiranie a eului propriu. Dimpotrivă, este o condiţie etică, pentru a ne apăra convingerile proprii. De asemenea nu este nici o exagerare a conştiinţei de sine, ci o consecinţă a acesteia atunci când ea funcţionează în condiţii sufleteşti satisfăcătoare”.
”Personalitatea reprezintă cea mai înaltă sinteză sufletească. Ea nu se capătă, ea se cucerește.Misiunea personalităţii este ca prin ea să se contribuie la realizarea umanităţii”. (Dimitrie Gusti)
Dimitrie Gusti, a fost un filosof, sociolog și estetician român. Membru al Academiei Române din 1919, președintele Academiei Române (1944 – 1946), Ministrul Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor între 1932 și 1933, profesor la Universitățile din Iași și București, Dimitrie Gusti este considerat a fi creatorul sociologiei românești.
A inițiat și îndrumat acțiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925 – 1948). A obținut legiferarea serviciului social (1939), prin care se instituționaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acțiunea socială practică și cu pedagogia socială.
A fondat și condus Asociația pentru Știința și Reforma Socială (1919 – 1921), Institutul Social Român (1921 – 1939, 1944-1948), Institutul de Științe Sociale al României (1939 – 1944), Consiliul Național de Cercetări Științifice (1947 – 1948). A creat, împreună cu Victor Ion Popa, H. H. Stahl și G. Focșa, Muzeul Satului (1936). A fost directorul „Casei pentru cultura poporului” (1922), apoi directorul „Fundaţiei Culturale regale «Principele Carol», (1934) şi, în final, ministru Instrucţiei publice şi al cultelor. În domeniul literar-științific, Dimitrie Gusti fondează publicaţia „Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială” (1921), în care îşi publică o parte din studiile sale de sociologie, și ”Sociologie românească” (1936-1944).
Principalele sale opere sunt:
Egoismus und Altruismus – 1904, Die soziologischen Betrehungen in der neuen Ethik – 1908, Cosmologia elenă – 1929, Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii – 1939, Problema sociologie – 1949, La science de la réalité sociale -1941 , Enciclopedia Romaniei- 1938-1943), în care Dimitrie Gusti susţine ca voinţa socială este esenţa societăţii şi că această voinţă este condiţionată, în manifestările ei, de un număr de patru categorii fundamentale : cosmică, biologică, psihică şi istorică.
Despre Dimitrie Gusti acad. Constantin Bălăceanu Stolnici a mărturisit cu ocazia evenimentului din 27 oct. 2015 ce a marcat 60 de ani de la moartea lui Dimitrie Gusti, că a avut privilegiul să fi fost contemporan, la diferență de o generație, cu marele sociolog, a cunoscut notorietatea lui și l-a văzut ca ”pe unul dintre dascălii care au știut să facă învățământ și ca pe unul dintre academicienii prestigioși ai țării noastre. Trebuie să-l respectăm pentru că el face parte din elitele românești care, din păcate, astăzi, sunt uitate”.
„Ce m-a frapat pe mine a fost că a avut posibilitatea să mobilizeze profesorii, elevii săi, pe care i-a antrenat în campaniile acestea, peste tot era prezent; există și fotografii și o mulțime de articole ale deplasărilor sale. Și nu uitați că a avut colaboratori străluciți: Mircea Vulcănescu, Miron Constantinescu, Henri Stahl, Lena Constante. Și a inițiat acele monografii, care au rămas ca model până în zilele noastre”, a mai spus C-tin Bălăceanu Stolnici.
Surse:
ro.wikipedia.org
150.uaic.ro
agerpres.ro
vestea.wordpress.com
4 Aprilie – Ziua Academiei Române
De Ziua Academiei Române, 4 aprilie, înaltul for va avea anul acesta pe agendă – lansarea volumului al cincilea al lucrării „Tezaurul Academiei Române – Colecţii de artă” și omagierea domnitorului Constantin Brâncoveanu de la a cărui martiriu se-mplinesc 300 de ani – prin deschiderea unei expoziții: ”Constantin Brâncoveanu” organizată de Serviciul Manuscrise – Carte rară. Sursa :aici
Lucrarea va fi lansată în Aula instituției coordonată de preşedintele Academiei Române, acad. Ionel Haiduc, şi acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române iar volumul va fi prezentat de acad. Răzvan Theodorescu, preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual.
Expoziția reprezintă inițiativa Academiei Române și a Mitropoliei Olteniei ca un omagiu adus personalității marelui domnitor: apărător al ortodoxiei (a ctitorit biserici și mănăstiri) și iubitor al artelor, căci în perioada domniei sale a fost susținut învățământul, construcția de școli, tipăriri de cărți, s-au construit palate, diverse așezăminte cu un nou stil arhitectural.
Stilul ”brâncovenesc” semnifică o înflorire a artei postbizantine ca o oglindire fidelă a tradiției ortodoxe, fiind o îmbinare a influențelor locale, orientale și occidentale (Renaștere). Stilul brâncovenesc se afirmă ca primul ”stil românesc” (cu rădăcini muntenești) răspândindu-se nu numai în Țara Românească ci și în Transilvania.
Stilul brâncovenesc are caracteristic:
-elemente de piatră prelucrată artistic în relief (capiteluri, balustrăzi de pridvor);
motivele florale în relief, ca ornament vor da construcțiilor expresivitate și eleganță barocă, păstrând totuși un echilibru între simplitate și ornamentare excesivă.
-prelucrarea artistică a lemnului cu motive vegetale: floarea soarelui, strugurii, vrejurii;
-apariția pridvorului deschis și predispoziție pentru foișoare, galerii, logii (care vor conferi o înfățișare mai sofisticată, monumentalitate a formelor care să impună). Palatul de la Mogoșoaia, palatul de la Potlogi sunt importante monumente de arhitectură laică construite din dispoziția lui Brâncoveanu în apropierea unor pânze de apă (element inspirat din arhitectura renascentistă).
-sculpturi figurative cum ar fi de exemplu, personaje biblice: Moise, Aaron, cei patru evangheliști, chipuri de îngeri;
-în pictură se remarcă portretul votiv.
Principala ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu unde se remarcă ”stilul brâncovenesc” este la Mănăstirea Horezu cu hramul ”Sfinții Împărați Constantin și Elena”, asemeni unei cetăți întărite, fiind înzestrată cu ziduri și turnuri de apărare. Fresca de la Hurezi îmbină compoziția cu caracter laic cu iconografia religioasă, în care motivele florale în culori vii pun în evidență stilul brâncovenesc.
În acest fel Academia Română – cel mai înalt for științific și cultural al României contribuie la edificarea și evoluția continuă a memoriei publice, valorificarea patrimoniului cultural istoric românesc.
Surse: 1, 2, 3, 4,
Mănăstirea Horezu
Palatul Mogoșoaia
Palatul Mogoșoaia – detaliu
În anul 1867, Societatea Literară Română și-a început activitatea sub numele de Societatea Academică Română care de la începuturile ei a fost națională fiind reprezentativă pentru întreg spațiul românesc, enciclopedică – acoperind o multitudine de domenii de cercetare, și activă înregistrând progrese de-a lungul istoriei sale.
”Înființarea supremei instituții de cultură și de știință a României a fost precedată de constante și susținute eforturi a căror începuturi apar în sec. al XVI-lea”, și istoricul ei îl puteți afla: aici, și aici
Organism de cercetare științifică, de creație literară și artistică, Academia Română are ca obiective lucrări de mare însemnătate pentru cultura și știința românească pe care le puteți afla și de aici
iar despre Institutul de Sociologie al Academiei Române ”construit în jurul unei viziuni de cercetare integrative cu o conectare activă la direcțiile de ultimă generație din științele socio-umane cât și tradiția Școlii Sociologice din București și la idealurile care i-au animat pe fondatorii acestei școli” – aici.
Desfășurându-și activitatea sub cele cinci exigențe:
-a valorificării ”operei uitate”
-enciclopedică și restitutivă
-a cercetărilor monografice a problemelor fundamentale
-cercetării și acțiunii interactive
-a ”Institutului deschis”,
Institutul de Sociologie al Academiei Române are în vedere ”structura, ritmul și axul ideatic la tradițiile care-l susțin, chemarea epocii, inițiativele Academiei Române însăși în misiunea sa” – aici.
Motive pentru condei 