Iată iarna a venit cu zăpadă și ninsoare
cu un pic de ger dar, și zâmbet de la soare.

Ninge molcom, liniștit, fulgii parcă-s pregătiți
cuminciori să se aștearnă pe copacii dezgoliți.

Fulgii învelesc pământul cu o tandră păturică
peste tot acum e albul ce a venit fără de frică.

Mândră este Zâna Iarnă de a ei împărăție
cu bagheta fermecată a făcut semnul: Să fie !

Se tot uită în jur să vadă dacă totul este bine,
un decor frumos de iarnă, demn de ea, cum se cuvine.

Având zâmbet de la soare, ea spre Lună întrebare:
spune-mi dragă a ta părere, este bine așa oare ?

Luna strălucind în noapte între stele și luceferi
aprobă cu a sa grație, alungând a sale temeri.

Pe câmpii și peste munți strălucește până în zare
albul iernii, din ninsori strălucitoare.

Înspre zori de dimineață soarele șoptește aprins
Lunii: ești atâta de frumoasă în al Iernii alb cuprins.

Ea pălește și mai tare dulcei șoapte de amor,
cerul îi ascunde chipul tulburat de aprinsul dor.

Iarna în anotimpul său a cuprins întreaga zare
pregătind temeinic darul vieții, primăverii viitoare.

© Georgeta R.M.