Acasă » Articole etichetate 'armonie' (Pagina 2)

Arhive etichetă: armonie

O duminică plăcută !

În primăvară
mugurii fini de floare
zâmbesc la soare
și se preschimbă-n floare,
cântec și culoare.

© Georgeta R.M.

Mulțumesc pentru vizită !

Lucia Olaru Nenati – Poezii

Sentimentul spiralei

Vârtejul de alb și albastru
Mă soarbe adânc și candid
Rotirea de mine, inversă
Răspunde rotirii de vid.

Eșarfe și pagini, pereți și lumini
Pulsația lumii egală
Rămâne ce tristă, pedestră și gri
În jurul rotirii de mine-n spirală.

Întâmplă-se

In negrul acesta fără scăpare
Și ceasul e-o moară
Ce macină timp;
Și cum nu mai știu
De mi-s ochii închiși sau deschiși,
Apăsat de-ntuneric
Nici unde e drumu-nsemnat cu cenușă
Și alb de cuvinte
Lăsate-ntr-adins,
Aud risipirea de șoareci
Rozându-mi din semnul fierbinte…
Aruncă, voinice, oglinda!
Să crească, temeinică nouă
De strajă fantastică apă
Aruncă și peria-n șoareci
Să crească pădure ne-nvinsă
Și-ntâmplă-se: noi înainte
Iar lumea să tânguie după.

Clipa de armonie

În clopote arama e tăcere
Sunîndu-şi mut ecoul de departe
Văzduhul liniştea înalt şi-o-mparte
Şi teii-şi varsă-aromele de miere.

În nori se scrie soarta ca-ntr-o carte
Sublim desenul care-n zare piere
Atît de-albastră-i calda mîngîiere
De care-n timpuri lungi n-ai avut parte.

E turla naltă o piatră din coroană
Strălucitoare ca un vis de dor
La care te rugai ca la icoană

Şi-ţi înălţai privirile în zbor
În gînduri albe, fără de prihană
Ce trimiteau spre cer al rugii cor.

De dragoste

Suntem atât de singuri în târziu
Cerul se-nvârte semnalizând din stele
Neprihănite generații dorm în noi, sidefiu
Zăpada ne crește albastre lalele
Iubite, cum mă poate apăra
Pâinea și fierul inimii tale
Când apusul de orice culoare ar fi, va suna
Îngerește și blând și cumplit,
Cum mă va putea apăra
Pâinea și fierul inimii tale
Când singurul lucru statornic e trecerea?

Drum spre lume

Nu mi-a mai rămas
Nici un drum atârnat
In cămara cu vise, la grindă
Câte nu le-am trăit s-au uscat
Ca stejarul ostatec în ghindă.
Un pește de-aș fi
Legat spate-n spate
Pe viață
C-un frate
În apa de munte,
Topitul cristal;
Un fluture poate,
Cu soartă în frunte
Tăind armonii
In văzduh vesperal…
Dar
Sunt un drum
Eu însămi spre lume pornit
Cu praf și cu stele
Nicând odihnit.

Sculpturile lui Brâncuși – o armonie a formelor

Considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea, Constantin Brâncuși este o figură centrală în mișcarea artistică modernă, astfel că opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen. Eleganța formei, utilizarea sensibilă a materialelor și combinarea simplității artei populare românești care și-a tras seva din profunzimea spiritualității românești milenare, s-a combinat cu rafinamentul avangardei pariziene:
„Frumosul înseamnă armonia diferitelor lucruri contrare”.
”Cei care şi-au păstrat în suflet armonia care există în toate lucrurile, vor înţelege foarte uşor arta modernă, pentru că sufletele lor vibrează la unison cu legile naturii”.
”Sculptorul trebuie să-și pună sufletul în armonie cu sufletul materialului. Gândește-te ca stejarul din fața ta este un bunic întelept și sfătos. Vorba daltei tale trebuie să fie respectuoasă și iubitoare: numai astfel îi poți mulțumi”.
Arta nu este întamplare. Arta nu este nici modernă și nici veche, este pur și simplu Artă. Doar că timpul perfecționează spiritul omenesc, iar spiritul cere el însuși aceasta”.
– Constantin Brâncuși

Vizionare plăcută !

Dansul ideilor…

Când dansul ideilor e o magie
iar la-ndemână îmi sunt creionul și hârtia
le-nșir pe foaia albă – gând, emoție
trăiri ce în vers, în poezie, sunt grația.

Poate primăvara e de vină, armonia,
cu soare blând, cu zvon de ploaie,
cu flori tămăduitoare ce își arată bucuria,
cu susurul iubirii din anotimpul ce învie.

Poate de vină-i vara și ciocârlia
și marea artă păsărească în zbor
ce ne încântă cu triluri din nevoia
de cuibul dragostei și-un odor.

Sau poate simfonia toamnei – chintesenție,
când dansul ideilor e o magie…

© Georgeta R.M.

Albinoni – Simfonia în G major

George Enescu – un tulburător poet al baghetei

„Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (…) Rădăcinile puternice și noblețea sufletului său sunt provenite din propria lui țară, o țară de inegalată frumusețe.” – Yehudi Menuhin

Romantic şi clasic prin instinct, m-am străduit să împreunez în toate lucrările mele o formă de echilibru care îşi are linia ei lăuntrică bine definită.
(G. Enescu în Ziarul Dimineaţa, 1936)

RAPSODIA ROMÂNĂ de George Enescu
https://www.youtube.com/watch?v=4dyPVeTx6wo

Yehudi Menuhin and George Enescu play Bach
https://www.youtube.com/watch?v=1yKG40sDFew

Triolete

Un gând

Iată un gând ce mi-a venit
– noutăți în poezie
vers cu rimă, chibzuit
iată un gând ce mi-a venit…
Versuri prinse-ntr-un octet
ce-s cuprinse de armonie
iată un gând ce mi-a venit
noutăți în poezie.

De Făurar

În acest an, Făurar
vrea să fie primăvară
are propriul arbitrar
în acest an Făurar…
este foarte temerar
în dorința lui bizară,
anu’ acesta Făurar
vrea să fie primăvară.

© Georgeta R.M.

Acasă este înainte…

Povestea începe cu un copac
ce privea semeț către toți norii,
conștient de sine și când apar zorii
știind de lumina ce-i mângâie și pe ei.
Pasărea timpului ne spune că,
chiar dacă stăm pe loc,
înainte ajungem… la un final,
un alt început ce-l credem,
din iubire de viață,
așa cum putem s-o-nțelegem,
așa cum am fost învățați,
sau, cum am vrea ca să fie,
doar să existe acea armonie,
care să ne dăruiască tandrețe,
iubire, zori noi… de lumină,
de frumusețe…
Dar până acolo mai este,
iar muzica ce ne însoțește
ne aduce mesaje
lăsând câteodată loc tăcerii
care, este atât de dulce
în partea ei
cea mai frumoasă.

© Georgeta R.M

Thank you for visiting my blog !

Cele mai frumoase cântece italiene

The Best Italian Songs !!

Poarta sărutului

Poarta-Sarutului-Targu-Jiu

La poarta iubirii
mă-ntâmpină cu un sărut
surâsul fericirii cu gust de infinit,
o împletire și unire,
în pas de doi,
un trup și-un suflet –
amândoi.
O, gând brâncușian întruchipat,
arvună dragostei ai dat,
ca taina ei să fie mărturie
peste ani și ani –
o armonie.

(de: Georgeta R.M.)

A dat aripi la cuvinte

Dor de Eminescu

Într-o lume relativă
Ce-a făcut și-a desfacut
Eminescu-i remușcarea
Dorului de absolut
Dacă unu și cu unu
Nu mai vor să facă doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi.

Fără el oricare lucru
Și-ar urma cărarea sa
Fără el chiar steaua noastră
Dintre stele ar cădea.
Pe pământul vechii Dacii
Când mai mare, când mai mic
Dacă n-ar fi Eminescu
Viața nu ne-ar fi nimic

El Moldovei îi e fiul
Și Munteniei nepot
L-a-nfiat întreg Ardealul
Eminescu-i peste tot.
Într-o lume relativă
Mai avem un nume sfânt
Eminescu-i România
Tăinuită în cuvânt.
(Adrian Păunescu)

Domnului Eminescu

Nimeni n-a ştiut mai bine
Să dea aripi la cuvinte,
Să le-mbrace-n armonie,
Să le facă-n veci să cânte.
Mai mult…

”De asemenea, muzeul găzduieşte în arhivele sale şi o scrisoare de dragoste adresată „dulcei sale amice” Veronica Micle de Mihai Eminescu. „Adormind seara cu gândul la tine şi deşteptându-mă dimineaţa tot cu el, aş putea să-ţi scriu toată ziua fără ca să obosesc, dacă cititul nu te-ar obosi pe tine (…) Ce ai tu a-mpărţi cu teii, cu florile şi frunzele de tei? Poate unde eşti aşa de dulce, ca mirosul florilor acestora”, scria Mihai Eminescu pe 30 august 1876”.
Sursa: aici