Acasă » Articole etichetate 'arta'

Arhive etichetă: arta

Nicolae Grigorescu despre sinceritatea în artă

Unul dintre primele cotidiene de informație românești, Universul, care a apărut la București, a fost fondat la 20 august 1884 de către Luigi Cazzavillan, un jurnalist italian venit în Vechiul Regat al României în anul 1877, în calitate de corespondent de război. Avea pe prima pagină alături de titlu, două viniete, ilustrații de mici dimensiuni, statuia lui Mihai Viteazul și un dorobanț în stânga, și respectiv statuia lui Ștefan cel Mare în dreapta. Acest cotidian a fost un precursor al presei de marcă industrială și a fost unul din primele ziare românești care a introdus mica publicitate, prin rubrica special numită ”Micul anunțător”.
Dar despre ce vreau să amintesc este faptul că de-a lungul timpului acest ziar a editat mai multe suplimente: ”Ilustrațiunea română”, ”Universul copiilor”, ”Universul literar”, ”Universul ilustrat”, ”Duminica Universului”, ”Ziarul științelor populare și al călătoriilor”, ”Hoțul”.

Suplimentul de cultură ”Universul Literar” al ziarului ”Universul” unde au debutat printre alții Ștefan Augustin Doinaș, Ion Caraion, Ion C. Pena, a apărut prima dată în 1893 la București, și i-a avut ca directori pe Virgil N. Dărăscu, Stelian Popescu, Al. Ciorănescu și redactori pe D.P. Perpessicius, Camil Petrescu, Traian Chelariu.
Obișnuiesc de obicei, când am mai mult timp, să citesc despre viața și operele marilor poeți, scriitori, muzicieni, pictori, sculptori, filozofi, teologi și sfinți, istorici, etc. și un reper pentru ce să mai citesc, reamintesc printre altele este și istoricul zilei. Răsfoind un album cu picturi aparținând lui N. Grigorescu (cu picturile minunate de la M-rea Agapia) a cărui zi de naștere a fost pe 15 mai și vrând să-mi completez niște informații am început să ”răsfoiesc” internetul și astfel am dat de ”Universul Literar”, Anul XLVIII, nr. 15 din 28 mai (1938) unde am găsit câteva articole referitoare la acest pictor minunat și m-am gândit să scriu aceste rânduri.
În articolul”Sinceritatea în artă” de Iosif I. Gabrea din acest număr al Universului Literar, mai sus menționat, l-am descoperit și altfel pe Nicolae Grigorescu, și anume în frumusețea reflecțiilor despre artă cu acea forță a simplității, profunzime și înțelegere (ca și la Brâncuși). Explicând ce înseamnă sinceritatea în artă, obiectiv și subiectiv:
„Orice lucru are o latură a lui mai expresivă…. Acolo e taina vieţii lui”. „Artistul vede şi înţelege o mulţime de lucruri, pe care alţii nu le văd, cărţile nu le spun , şi pe care numai ani şi ani de adâncă observaţie şi de răbdătoare muncă te ajută să le desgropi şi să le tragi la lumină din propriul tău suflet”. Este specificul, eternul din lucruri. „Şi din acest etern al lucrurilor, natura n’arată decât linii vagi, forme nehotărâte şi pete de colori; eu am să completez , am să spun tare ceea ce-mi şopteşte ea încet”.

Eternul găsit în lucruri este redat prin sentiment, dacă acesta este sincer. „Sentimentul colorează, nu pensula ! Poţi colora c’o bucăţică de cărbune, şi toate tuburile din lume nu-ţi dau albastrul unei flori de inişor, dacă nu-l ai în suflet”. „De cât e ori nu mi s’a întâmplat, — continuă Grigorescu, — să văd un colţ din natură admirabil, când n’aveam colorile la mine. Mă uitam la ceas, ca „să viu a doua zi la aceeaşi oră, să lucrez… Veneam… şi… nu mai era nimic . Erau copacii, era valea şi aceeaşi lumină era, dar… nu mai eram eu cel de ieri „.

”Artistul e dator să aleagă din natură, din realitate, clipa, care înfăţişează eternul (sinceritate obiectivă), s’o simtă sincer şi s’o redea ca atare (sinceritate subiectivă)”.

-fragmente din: Sinceritatea în artă din:
http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/18888/1/BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0015.pdf la pag. 5

Menirea artiștilor este de a ne arăta, și nouă cei care le admirăm operele de artă, cum au trăit clipa (acea memorabilă Carpe Diem) care i-au impresionat atât de mult încât au dorit să o redea în lucrarea lor de artă într-un chip inedit, original funcție de sentimentul care i-a stăpânit în acea clipă. E vorba de talentul artiștilor care ne dă posibilitatea să întrezărim și noi eternul din clipa trăită de ei.

O carte dintre ”lecturile de leac”

Se pare, câteodată, ”că mai puțin înseamnă mult”, ideea oricât ar părea de ciudată a fost analizată în ”Arta de a renunța cu stil”, o carte rafinată, cu un cumul de sugestii și dimensiune etică. Astfel, succesul unei vieți mai bune din perspectivă și cu substanță filozofică este de a fi (dar nu oricum), care înseamnă mai mult decât a avea.

Cartea de la ora 5 – Alexander von Schonburg, Arta de a renunţa cu stil

Provocări și perspective

Rândurile următoare pe care le veți citi sunt într-un fel răspuns la o provocare, când am aflat citind pe site-ul http://oldrimsix.info/planeta-stiinta-si-poezie/ (acolo, fiind un articol mai vechi probabil comentariile sunt închise) de faptul că ”știința nu este compatibilă cu poezia. Matematica nici atât.” și de două definiții ale poeziei și anume:
”Poezia este jurnalul unui animal marin, care trăiește pe pământ și ar vrea să zboare” (Carl Maria Sandburg) și ”Poezia e haosul condamnat la visare” (Daniel Corbu), ambele citate fiind ale unor poeți consacrați de mare valoare.
Nu-mi trece nicicum prin minte să-i contrazic căci, cred că definiția poeziei (de altfel am citit multe definiții ale poeziei) poate avea atâtea variante câți poeți sunt. Dar fiindcă iubesc poezia și poeziile unor poeți preferați care îmi sunt dragi m-am gândit că aș putea să reamintesc pe această cale și alte definiții ale poeziei, păreri, rezultate în urma unor cercetări de alți poeți și oameni de valoare cunoscuți. Și am ales trei personalități care definesc universul poetic și nu numai. Încep cu acad. prof. dr. Solomon Marcus care în interviul preluat din volumul ”Solomon Marcus, Răni deschise – Dezmeticindu-ne”, Ed. Spandugino, 2013, ne spune că din cele mai vechi timpuri oamenii au încercat să găsească legături, puncte de contact între matematică și artă, respectiv poezie, muzică:
„Dacă elevii ar afla, din manualele după care învaţă, despre bazele pitagoreice ale muzicii, despre rolul geometriei în descoperirea perspectivei în pictură şi despre regularităţile aritmetice care guvernează deopotrivă ritmurile naturii şi pe cele ale existenţei umane, atunci legătura nu ar mai părea singulară, ci în firea lucrurilor. Arta de calculator, rolul geometriei fractale în ştiinţă şi în artă deopotrivă, legăturile cu ştiinţa haosului nu ar mai părea bizarerii la modă, ci fenomene care se aşază în mod firesc într-o istorie milenară.” și că: ”Matematica include în chiar sâmburele ei o poeticitate esențială”
În pledoaria sa Solomon Marcus ne învață că matematica poate deveni una din cele mai fascinante discipline, este o artă de a da același nume unor lucruri diferite (conform J.H.Poincare), este o știință a analogiilor (conform Ștefan Banach) și un triumf al metaforei (conform Y.I. Manin). Citiți interviul din articolul Matematica și arta: în căutarea numitorului comun de Raluca Alexandrescu și veți înțelege mai mult.
În ce privește celelalte două personalități, poetul, doctorul George Popa și poetul nostru național Mihai Eminescu, vă recomand să citiți: La ce bun poeții, un demers al acad. prof. dr. George Popa, unde Eminescu definește expresiv ce este poezia și de ce ai nevoie ca să o poți recepta, și ne spune în final George Popa ”Pentru că poemul este cuvântul încă nerostit a lui Dumnezeu”.

Artistul este un apostol al frumosului și al armoniei

„Lacul oglindește stelele pentru că vrea să fie cer”. (Lucian Blaga)

Fiecare om are între darurile primite și darul libertății. Făcut după chipul lui Dumnezeu, omul se bucură de libertate, atât de mult încât Îl poate refuza chiar pe Creator. Fără libertate, arta ca formă de căutare și realizare a frumosului nu este posibilă. Arta este născută dintr-o libertate interioară și are capacitatea de a propune libertatea. Artistul este un apostol al frumosului și al armoniei. Arta se naște din armonia interioară a sufletului artistului și propune armonia. Artistul are libertatea, inspirația și metoda de a transfigura materia. Arta este o formă de spiritualizare a materiei. Piatra, lemnul, sticla capătă formă, culoare și, astfel, ele spun o poveste. Aerul primește viață, se transformă în sunete armonioase și apoi în emoții și, ascultând aceste sunete, oamenii primesc și ei viață. Prin arta sa, artistul are libertatea de a vorbi oamenilor. Artistul are și libertatea de a alege mesajul pe care dorește să-l transmită. El poate transmite o stare personală, trecătoare sau o idee în care să se regăsească întreaga umanitate. Libertatea în artă se vede și din faptul că opera de artă la un moment dat trăiește independent de artist, trăiește și după trecerea artistului din această viață. Opera capătă viață și autonomie. Atunci se formează o trinitate: public, artist și frumos. În această trinitate artistul însuși se poate uimi, se poate hrăni din opera sa. (…)
Fragment din Arta – expresie a libertății

Simfonia primăverii

Raza de soare –
primul sărut al zilei,
binecuvântare.

***

O simfonie –
flori, culori și muzică,
de primăvară.

***

Atâta frumos
în înflorire: viață,
culoare – artă.

© Georgeta R.M.

Simfonia primăverii

Spring Time

Vizionare plăcută !

”Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii”

„Dacă arta trebuie să intre într-o comuniune cu Natura, ca să îi exprime principiile, trebuie să îi urmeze, însă, şi exemplul acţiunii. Materia trebuie să îşi continue viaţa şi după ce au intervenit mâinile sculptorului. Rolul plastic pe care materia îl îndeplineşte în mod firesc, trebuie încontinuu descoperit şi păstrat. A-i da un alt sens decât acela pentru care este menită de la Natură, înseamnă a o ucide. (…) Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?… Profilul acestor doi ochi (uniţi – în Templul sărutului)?… Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?… Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume. Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie.(…) Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cuceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă… Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte… Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul.” (Constantin Brâncuși)

Brâncuşi sau şcoala de a privi (documentar – coproducător TVR)

Mari Români: Constantin Brâncuşi

Sculpturile lui Brâncuși – o armonie a formelor

Considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea, Constantin Brâncuși este o figură centrală în mișcarea artistică modernă, astfel că opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen. Eleganța formei, utilizarea sensibilă a materialelor și combinarea simplității artei populare românești care și-a tras seva din profunzimea spiritualității românești milenare, s-a combinat cu rafinamentul avangardei pariziene:
„Frumosul înseamnă armonia diferitelor lucruri contrare”.
”Cei care şi-au păstrat în suflet armonia care există în toate lucrurile, vor înţelege foarte uşor arta modernă, pentru că sufletele lor vibrează la unison cu legile naturii”.
”Sculptorul trebuie să-și pună sufletul în armonie cu sufletul materialului. Gândește-te ca stejarul din fața ta este un bunic întelept și sfătos. Vorba daltei tale trebuie să fie respectuoasă și iubitoare: numai astfel îi poți mulțumi”.
Arta nu este întamplare. Arta nu este nici modernă și nici veche, este pur și simplu Artă. Doar că timpul perfecționează spiritul omenesc, iar spiritul cere el însuși aceasta”.
– Constantin Brâncuși

Vizionare plăcută !

Nevoia morală de a voi să te smulgi din ignoranță

”Muzica nu trebuie explicată, ea trebuie trăită”. (Sergiu Celibidache)
”Meritele cuiva nu se pot niciodată defini prin excluderea celuilalt. Meritul meu, dacă se poate vorbi de el este acela de a avea curajul să afirm ceea ce pot afirma, nevoia morală de a voi să te smulgi din ignoranță”. (Sergiu Celibidache)
”Cultura nu este altceva decât drumul către libertate. Arta este libertate, cu toate că ea te prinde în senzaţii. Dar nu-i nimic mai fals ca definiţia întregii filosofii că arta este jocul senzaţiilor, nu. Asta este nada cu care te prinde, te atrage. Ori, când treci peste ce te-a atras, poţi ajunge undeva unde nu te simţi tras nici la stânga, nici la dreapta, nici în sus, nici în jos… Asta-i libertatea”. (Sergiu Celibidache)


SERGIU CELIBIDACHE – DESPRE MUZICA SI MUZICIENI (interviu rar)
Sergiu Celibidache on his Philosophy of Music
https://www.youtube.com/watch?v=O4vrc3A8s6Y

Când inima ți-e grea…

Când inima ți-e grea
ia poezia și caută în ea
ca să găsești taine, remedii
s-aline sufletul și cele ale firii.

Verbul poetic vine din imensitate
chemat de dorul artei, sensibilitate
și împletește dorul, dragostea cu versul
ca să uimească la rându-i universul.

Și Universul tulburat de aceste emanații
din artă, dor și dragoste, pure aspirații,
înalță sufletul poetului în frumos
ce simte astfel bogăția, în spirit luminos.

De vrei să înțelegi ce-n versuri eu am spus
fii doar poet, măcar o clipă și scrie cu nespus.

© Georgeta R.M.

„Spre imensitatea văzduhului” – aceasta este Pasărea mea

Păsările măiestre m-au fascinat şi nu m-au mai eliberat din mreaja lor niciodată.”
” Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire!”
” Plăcerea cu care lucrează artistul este însăşi inima artei sale.”
Arta este o oglindă în care fiecare vede ceea ce gândeşte.”
” Viaţa se aseamănă cu o spirală. Nu ştim în ce direcţie este ţinta ei, dar trebuie să mergem în direcţia pe care o credem cea justă.”

Moștenirea lui Brâncuși (arhiva CEC)

.
Constantin Brancusi – Bucuria de a fi

Constantin Brancusi – George Enescu, „Poema Romana”

https://www.youtube.com/watch?v=qouMI0o2d4A
https://www.youtube.com/watch?v=T6G0ewxKkCQ