Acasă » Articole etichetate 'Basarabia'

Arhive etichetă: Basarabia

Pelerinaj spiritual

Pelerinaj spiritual
spre Basarabia, cu crez,
pământ din trupul național
pelerinaj spiritual.
Cu gând, cuvânt memorial
neamului meu îi datorez
pelerinaj spiritual
spre Basarabia, cu crez.

© Georgeta R.M.

Codrii mei

Lui Grigore Vieru

Poet cu vis neîmplinit
din geniul neamului născut
prin versuri dorul ți-ai trăit,
poet cu vis neîmplinit.
Prin tot ce-ai scris și-ai năzuit
unirea ai dorit, cerut,
poet cu vis neîmplinit
din geniul neamului născut.

© Georgeta R.M.

Nu, nu mi-e totuna
(pentru Grigore Vieru)

Nu, nu mi-e totuna,
dacă nu ai fi fost,
și eu strig soarele și luna
ca să le spun al tău rost.

Nu, nu mi-e totuna,
când știu de dorul tău
de țară și graiul ei – româna
ce are înțelesul și farmecul său.

Nu, nu mi-e totuna,
dacă condeiul tău nu ar fi scris,
de poezia ta știu una:
e o rază însorită – un orizont deschis.

(de: Georgeta R.M.)

view original post

”Noros ori clar ca o amiază
Eu sunt poetu acestui neam
Și-atunci când lira îmi vibrează
Și-atunci când când cântece nu am”.
Grigore Vieru

„Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul” – Grigore Vieru (supranumit „Poetul podului de cuvinte”)
„Vin din Basarabia, unde românii sunt săraci de mângâiere. Mângâierea noastră e Limba Română. Mângâierea noastră e iubirea. Mângâierea noastră e credinţa în Dumnezeu”.
De aceea s-a scris despre el: ”Poetul cu lira în lacrimi” – Eugen Simion
Pentru el rolul poeziei era: ”să-i facă omului clipa mai ușoară și mai frumoasă, să-l facă pe om mai bun, mai încrezător în forțele sale. Să-l facă să-i fie dragă viața, natura din sânul căreia uneori este smuls. Să încurajeze soarele să răsară și femeia să nască. Să împingă la viață. Cam astea ar fi sarcinile distinsei Doamne Poezia.”
Grigore Vieru a fost unul dintre inițiatorii Frontului Popular din Moldova și s-a aflat printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. A fost împlicat în Mișcarea de Eliberare Națională a Românilor din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. A susținut cu tărie necesitatea introducerii limbii române ca limbă oficială și trecerea la grafia latină în Republica Moldova participând activ la Sesiunea istorică a Sovietului Suprem din RSSM ce s-a ținut între 29 august și 1 septembrie 1989 alături de alți participanți activi la dezbateri în sprijinul proiectelor lingvistice precum Ion Hadârcă, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Mihai Cimpoi, Eugen Doga, Ion Druță, Veneamin Apostol, Nicolae Matcaș, Mihai Volontir și Vladimir Curbet.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sesiunea_a_XIII-a_a_Sovietului_Suprem_din_RSSM
În satul natal al poetului – Pererâta din Republica Moldova în august 2015 a fost inaugurată – Casa muzeu Grigore Vieru. Câteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din Iaşi şi Buzău poartă numele lui Grigore Vieru.

Amintitiți-vă despre Grigore Vieru: https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Vieru

Dorul si limba

Cerul e țesut din stele,
Luncile – din floricele,
Numai dorul strămoșesc –
Din cuvântul românesc.
Din pamânt izvorul iese,
Grâul – din semințe dese,
Numai dorul strămoșesc –
Din cuvântul românesc.

Razele ne vin din soare,
Iar miresmele – din floare,
Numai dorul strămoșesc –
Din cuvântul românesc.

de: Grigore Vieru

Ion Pelivan, un militant de vază al mișcării de eliberare națională din Basarabia, apărător și promotor al limbii române, animator al vieții culturale

Ion Gheorghe Pelivan (n. 1 aprilie 1876, Răzeni, Imperiul Rus – d. 25 ianuarie 1954, Sighet) a fost un militant de vază al mișcării de eliberare națională din Basarabia, om politic, publicist, apărător și promotor al limbii române, animator al vieții culturale. A fost Director general responsabil pentru afacerile străine (Ministru de Externe) în RD Moldovenească în Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei. Vezi: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pelivan

”Destinul politic şi uman al lui Ioan Pelivan a fost marcat de marile evenimente istorice din prima jumătate a secolului al XX-lea: cele două războaie mondiale; căderea autocraţiei ruse şi destrămarea imperiului ţarist; acapararea puterii de către bolşevici şi crearea imperiului sovietic bolşevic; unirea Basarabiei cu România şi desăvârşirea unităţii naţional-statale a românilor; evoluţia regimului politic din Europa de la democraţie la dictatură şi extinderea, după cel de al Doilea Război Mondial, a modelului totalitar sovietic comunist asupra unor state europene, inclusiv a României.
Ioan Pelivan a cunoscut aceste evenimente nu ca simplu spectator sau ca martor ocular: le-a trăit cu adevărat cu întreaga-i fiinţă. La cele constructive a participat nemijlocit, depunând efort, demonstrând competenţă şi responsabilitate; cele distructive, la fel, l-au vizat, cu părere de rău, la modul direct, devenind, în cele din urmă, jertfă a acestora.
A rămas fidel credoului său politic formulat încă în tinereţe– unitatea naţională este cel mai propice mediu de afirmare a unei naţiuni. Într-o scrisoare, din 1936, adresată profesorului Nicolae Iorga, încercatul luptător mărturisea: „Dacă am putut suporta în tinereţea mea temniţe, exil, cazarmă, destituire din magistratură şi fel de fel de prigoniri şi umiliri sub regimul ţarist– cauza a fost „credinţa“ mea nestrămutată, despre care D-voastră vorbiţi în „Neamul Românesc”, în dreptatea şi sfinţenia cauzei româneşti.
Românismul devenise pentru mine o credinţă neclintită, o adevărată religie.
De când s-a trezit în mine conştiinţa naţională– nicicând, niciodată şi nicăieri– nici la Universitate, nici în temniţe şi nici în surghiun– nu au încetat dragostea mea neţărmuită şi interesul meu copleşitor pentru România liberă, pe care încă nu o văzusem, dar pentru care ardeam de nerăbdare să-i „văd fiinţa”, să-i „aud graiul“ şi să-i sărut pământul.
Când am avut fericirea nespusă să trec „Prutul blestemat“ şi să asist la Cursurile D-voastră de vară de la Vălenii de Munte, unde am putut cunoaşte mai mulţi iredentişti din Ardeal şi Bucovina,– iredentismul ce clocotea în mine, s-a aprins şi mai puternic. (…)”
Sursa: https://arhiva.bibmet.ro/Uploads/Ioan%20Pelivan-istoric.pdf , pag.13-

Cuvântarea deputatului Ioan Pelivan în ședința de inaugurare a Sfatului Țării, 21 noiembrie 1917, Chișinău, aici: https://arhiva.bibmet.ro/Uploads/Ioan%20Pelivan-istoric.pdf , pag. 147-149

Fiind între membrii primei grupări naţionale la Chişinău, Ioan Pelivan a devenit redactor-şef al ziarului „Basarabia”, înfiinţat la începutul anului 1906, prin care era propagată intens ideea introducerii limbii române în învăţământ. Deşi existenţa ziarului „Basarabiei“ a fost de relativ scurtă durată, publicaţia a avut o mare importanţă din punct de vedere organizatoric şi ideologic, contribuind mult la consolidarea mişcării naţionale. Iată câteva fragmente despre Ion Pelivan și ziarul ”Basarabia”:
”V. Ziarul moldovenesc „Basarabia“ din Chişinău (1906 1907)
Fără îndoială, evenimentul cel mai important pentru mişcarea noastră naţională din această epocă a fost apariţia la Chişinău, la 24 mai 1906, a ziarului naţional-democratic cu numele „Basarabia”, tipărit cu litere ruseşti.
Într-adevăr gazeta aceasta a fost profund naţională şi adânc democratică. În coloanele ei sunt discutate şi studiate absolut toate chestiunile ce priveau interesele naţionale ale Basarabiei, inclusiv reforma agrară („treaba pământului”). În unele numere ale gazetei găsim strecurată chiar şi ideea UNIRII TUTUROR ROMÂNILOR.
Iată, ca ilustraţie, câteva pasaje din diferite numere ale gazetei:
1. În articolul din nr. 1, intitulat „Folosul gazetei moldoveneşti”, citim:
„Două milioane de moldoveni au fost osândiţi să zacă într-un întuneric adânc, într-o stare aproape sălbatică. Un popor întreg era muncit să piară…
Poporul moldovenesc a devenit prada tuturor exploatatorilor, mâncăilor şi sugătorilor. Dar lanţul… care a ţinut limba noastră încătuşată atâta vreme a început a slăbi… Noaptea cea grozav de întunecată se săvârşeşte… Se apropie lumina zilei. De azi înainte el/poporul moldovenesc/ poate să afle cine i el, de unde vine, unde se găseşte şi încotro merge, cine i sunt binevoitorii lui şi cine i sunt duşmanii lui”.
2. În articolul „Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte”, publicat în nr. 3 al gazetei, se exprimă nădejdea că şi Basarabia, în cele din urmă, va fi dezrobită. „Apa trece, zice autorul articolului, dar petrile rămân… A trecut păgânimea cea multă şi barbară… O parte de români de acum sunt slobozi. Ceilalţi– din Transilvania, Bucovina şi Macedonia– deşi sunt sub cârmă străină, totuşi se bucură de drepturile fireşti… Numai noi, işti din Basarabia, suntem mai obijduiţi şi mai oropsiţi… Numai noi, moldovenii basarabeni, ne simţim în ţara noastră, udată cu atâta sânge strămoşesc, ca într-o ţară străină. Dar sună ceasul deşteptării… Toate noroadele din Rusia s-au sculat şi cer drepturile lor. Călcate de cotropitorul muscal. Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte”.
3. În articolul de fond din nr. 6, intitulat „De la fraţi”, se reproduce din revista „Şezătoarea sătenilor“ din România următorul pasaj: „Să ne rugăm pentru perpetua conservare a neamului daco-latin, pentru complecta unire a tuturor românilor”.
4. În Nr. 10, tot în articolul de fond, moldovenii sunt îndemnaţi să lupte pentru dezrobire: „Noi ne adresăm către moldoveni, scrie autorul articolului, şi zicem: «Alături de voi trăiesc vecinii voştri, care sunt tot un neam cu voi şi vorbesc tot aceeaşi limbă… Ei au cultura lor, ei sunt fraţii voştri adevăraţi şi sunt liberi de mult. Învăţaţi-vă de la ei şi luptaţi pentru un viitor mai bun, pentru slobozenie»”.
5. În unele numere ale gazetei din octombrie şi noiembrie 1906 găsim anunţuri cu litere grase: „Noi vrem şcoli moldoveneşti”, „Boieri, cereţi şcoli moldoveneşti”, „Preoţi, cereţi şcoli moldoveneşti”, „Ţărani basarabeni, cereţi limba moldovenească în şcoli şi biserică”.
Iar într-un apel „Către ţărani“ (nr. 47, 49, 52, 53) aceştia sunt îndemnaţi să aleagă pentru voloste (administraţia de plasă) „împuterniciţi noi, adică pe acei care se îndatorează să vă dobândească vouă pământ, voie, drepturi cetăţeneşti îndeobşte şi un drept de trai naţional prin şcoală, biserică şi dregătorii obşteşti în limba-mamă şi de sine ocârmuire din 1818”.
6. În fine, în nr. 13, în articolul de fond, intitulat „Oare dorm deputaţii Basarabiei”, autorul invită pe aceşti deputaţi din Duma Imperială (în majoritate străini şi înstrăinaţi– n.n.) să ceară de la Guvern pentru moldoveni „autonomie, limbă şi cultură românească, drepturi cetăţeneşti depline, pământ, iar dacă nu sunt în stare, să facă loc altora, destoinici”.
Dl. profesor Ştefan Ciobanu, în broşura d-sale „Din istoria mişcării naţionale din Basarabia“ (Chişinău, 1933, p. 5), face următoarea caracteristică a ziarului „Basarabia”: „Analizând conţinutul articolelor publicate în acest ziar, tendinţa lui generală, venim la concluzia că ziarul «Basarabia», de la primul număr şi până la ultimul, este pătruns de ideea emancipării poporului românesc din Basarabia, că el pentru prima dată, în mod făţiş şi clar, pune chestiunea naţională a românilor basarabeni”.
Despre rolul însemnat ce l-a jucat ziarul „Basarabia“ în deşteptarea conştiinţei naţionale în Basarabia se poate judeca, între altele, după supărările şi denunţurile ce le făcea gazeta „Drug”, al cărui director– P. A. Cruşevan, devenit în a doua jumătate a activităţii sale publicistice mai rus decât ruşii– căuta să atragă atenţia celor în drept asupra pericolului ce îl prezenta propaganda naţională a „Basarabiei”, propagandă ce ducea provincia dintre Nistru şi Prut „la deslipirea ei de Rusia”.
(Ioan Pelivan, istoric al mișcării de eliberare națională din Basarabia,
http://basarabia-bucovina.info/wp-content/uploads/2015/03/Ioan-Pelivan-Istoric-al-Miscarii-de-Eliberare-Nationala-din-Basarabia.pdf , pag. 205-207)

Ion Pelivan şi ziarul „Basarabia”
Amintiri ale lui Th. Inculeț, fost colaborator la gazeta „Basarabia”, anii 1906-1907

”S-a susţinut de către unii, cum că gazeta „Basarabia”, din 1906, ar fi avut un caracter mai mult revoluţionar, decât naţional. O studiere mai profundă a materialului din această foaie istorică, dovedeşte, însă, că pe lângă chestiunile arzătoare la ordinea zilei: Pământ şi Voie, adică autonomia şi împroprietărirea ţăranilor, se mai cerea, cu toată insistenţa, şcoli moldoveneşti şi dreptul românilor basarabeni la cultura lor naţională.
Gazeta apare cu antete mari pe toată pagina: „Noi vrem şcoli moldoveneşti”, iar colaboratorii ei se fotografiază în mod demonstrativ cu aceste antete în mână.
Cu ocazia interzicerei de către autorităţile ruseşti, ca învăţătorii să citească gazeta „Basarabia”, sub motiv că ar fi revoluţionară, în veci neuitatul, inimosul editor al ei, Emanuil Gavriliţă, sub semnătură proprie, iată ce scria (în nr. 24, din 15 august 1906): „Noi am vorbit despre suferinţele poporului, despre drepturile lui. Noi am cerut de-sine-cârmuirea (autonomia), pe care am avut-o la 1818. Noi am cerut voie şi pământ pentru ţărani. Dar să nu creadă autoritatea şcolară, care ne ponegreşte, că noi vom lăsa ca drepturile poporului să fie călcate în picioare. Noi vom vorbi şi mai departe despre fericirea poporului, căci nu avem frică decât de legi şi de Dumnezeu!”.
În nr. 76, din 25 februarie 1907, apare profetica Cântarea tânărului poet Alecu Mateevici:
„Eu cânt, căci văd că ele vin,
Aceste zile de senin.
Eu cânt, căci văd, de-acum, că piere
A Ţării veşnică durere…
Şi, glasul vieţii ascultând,
Venirea zorilor eu cânt”.
În nr. 26, din 23 august 1906, gazeta „Basarabia“ publică, fără nici o schimbare, Scrisoarea către Redacţie, din partea săteanului Vasile Lungu, din satul Călugăru, ţinutul Bălţilor. Această scrisoare în naivitatea ei mişcătoare, pe lângă o dovadă vie de cea mai strânsă legătură între gazetă şi cetitorii ei, mai prezintă o dovadă puternică, cum că gazeta „Basarabia“ corespundea aspiraţiilor naţional-culturale celor mai intime ale moldovenimii din Basarabia.
Ne permitem a spicui câteva rânduri din această scrisoare:
„Slava lui Dumnezeu şi domniilor voastră, Domnule redactor E. Gh. Gavriliţă, că avem şi noi în toată Basarabia o tipografie de gazetă pe limbă moldovenească. Eu primesc de la 15 iulie şi citesc şi înţeleg toate câte sunt scrise. Mai înainte vreme tot luam aşa câte odată gazet rusesc „Basarabeţ“ şi „Bessarabscaia Jizni“ şi numai eram cu cetitul, nu mai înţelegeam nimic, numai prăpădeam capicele, da amu eu dacă cetesc moldoveneşte înţeleg şi mie îmi pare că parcă îs alt om”.
„Eu sunt de 43 ani, părinţii mei m-o dat la şcoală, eram de 7-8 ani, la şcoală rusească, că moldovenească nu era. Şi iaca ce am învăţat. A ceti citesc numai negru pe alb; mă întreabă cineva ce scrie? – da eu ce să spun, că nu ştiu. Moliftele am învăţat:
Vo imea Otţa, Boje Milostiv, Otce naş, pomilui mea Boje, Veruiu, şi de atuncea zic dimineaţa şi seara, da când zic acestea cuvinte înaintea sfintilor Icoane, apoi gându umblă cine ştie unde şi încă iaca ce: eu am copchii şi de mititei îi învăţ tot aşa, că amintirlea moldoveneşte rugăciuni nu ştiu. Apoi şi ei nu au să ştie a se ruga lui Dumnezeu cu toată inima, pentru că-i pe ruseşte rugăciunea. Domnule Redactor! Multă pomenire veţi avea de la noi ţăranii moldoveni, ca să deschidă stăpânirea şcoli pe limba moldovenească. Stăruiţi-vă pentru noi, că noi nu ştim unde să ne jăluim, cum să căutăm treaba asta. Satu Călugăru, ţinutul Bălţilor. Vasili I. Lungu”.
Din cele mai sus expuse reiese în mod neîndoielnic că gazeta „Basarabia”, împreună cu cei din jurul ei, a fost un centru, spre care se îndreptau toate conştiinţele redeşteptării naţionale din provincia dintre Prut şi Nistru.
Or, sufletul, promotorul de seamă al mişcării pentru redeşteptarea naţională din Basarabia a fost D-l Ion Pelivan, primul prim-redactor al gazetei „Basarabia”.
(…)”
(Ioan Pelivan, istoric al mișcării de eliberare națională din Basarabia,
http://basarabia-bucovina.info/wp-content/uploads/2015/03/Ioan-Pelivan-Istoric-al-Miscarii-de-Eliberare-Nationala-din-Basarabia.pdf , pag. 449- )

Manifestări dedicate împlinirii a 101 ani de la Unirea Basarabiei cu România

Din 2017, ziua de 27 martie a devenit, în urma deciziei Parlamentului de la București, sărbătoare națională.
Manifestare dedicată împlinirii a 101 ani de la Unirea Basarabiei cu România va avea loc la Biblioteca Bucovinei Suceava pe 27 martie 2019 conform știrilor de pe:
https://www.svnews.ro/biblioteca-bucovinei-va-gazdui-o-manifestare-dedicata-implinirii-a-101-ani-de-la-unirea-basarabiei-cu-romania/172445/
https://www.monitorulsv.ro/Cultural-local/2019-03-26/Unirea-Basarabiei-cu-Romania-sau-despre-inceputurile-infaptuirii-Marii-Uniri-de-la-1918
Conferința „Basarabia: trecut, prezent și viitor” organizată în Sala „Vasile Pogor” a Palatului Roznovanu face parte din cadrul evenimentului intitulat „100 + 1 ani de la Unirea Basarabiei cu România”:
http://www.radioiasi.ro/stiri/regional/evenimente-care-marcheaza-implinirea-a-101-de-ani-de-la-unirea-basarabiei-cu-romania/
Având ca scop promovarea culturii și a tradițiilor basarabenilor de peste Prut și stabilirea unei legături mai strânse dintre diaspora basarabeană cu localnicii din Sibiu, studenții Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu, prin Festivalul Cultural Basarabia inițiat de Asociația Basarabenilor din Sibiu vor sărbători acest moment istoric conform stirilor de pe:
https://www.ulbsibiu.ro/news/festivalul-cultural-basarabia-101-ani-de-la-unirea-basarabiei-cu-romania/
Sărbătoarea este marcată de asemeni de transmisiuni speciale ce aduc relatări, reportaje şi mărturii istorice de pe ambele maluri ale Prutului vizionând:

http://www.tvr.ro/unirea-basarabiei-cu-romania-aniversata-la-tvr-3_24150.html
http://www.tvr.ro/101-de-ani-de-la-unirea-basarabiei-cu-romania-la-tvr-international_24157.html

101 ani de la Unirea Basarabiei cu România

Semnale simbolice de unitate ale provinciilor istorice care, în 1918, s-au unit cu România

Un important semnal simbolic este realizat la Suceava, Alba Iulia și Chișinău unde a fost realizată expoziția „Centenarul României Mari”, expoziție realizată de Muzeul Bucovinei în colaborare cu Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia și Muzeul Național de Istorie al Moldovei din Chișinău. Manifestarea urmăreşte informarea publicului asupra însemnătății istorice a Centenarului Marii Uniri cât şi prezentarea evenimentelor dedicate sărbătoririi Centenarului României – care vor fi organizate pe întreg parcursul anului 2018:
https://www.newsbucovina.ro/evenimente/218215/expozitia-centenarul-romaniei-mari-la-suceava-alba-iulia-si-chisinau
Și la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava Unirea Basarabiei cu România este marcată prin mai multe manifestări după cum aflăm din știrile următoare:
https://www.newsbucovina.ro/evenimente/218447/unirea-basarabiei-cu-romania-marcata-la-usv-prin-mai-multe-manifestari-inclusiv-printr-un-spectacol-al-ansamblului-arcanul
https://www.newsbucovina.ro/evenimente/218407/spectacolul-unire-n-cuget-si-n-simtiri-dedicat-unirii-basarabiei-cu-romania-la-cinema-modern
Informarea publicului asupra însemnătății istorice a Centenarului Marii Uniri și în Sala de Artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii „I.G. Sbiera” din Suceava:
https://suceavalive.ro/conferinta-cu-tema-100-de-ani-de-la-unirea-basarabiei-cu-romania-la-biblioteca-bucovinei/
În contextul acestei zile, Patriarhia Română anunţă următorul program al acestei zile aniversare:
http://basilica.ro/100-de-ani-de-la-unirea-basarabiei-cu-romania-27-martie-1918-27-martie-2018/
Participanți activi la Actul Marii Uniri de la 1918, George Tofan, Ion Inculeț, Alexie Mateevici, Pantelimon Halippa, Daniel Ciugureanu și Ion Pelivan și mulți alții, intelectuali ce din străvechea provincie românească a Moldovei din care faceau parte, Basarabia întreagă, Bucovina de Nord și Herța care acum ne sunt vecini datorită contextului istoric potrivnic, au contribuit la înfăptuirea măreţului act istoric al unirii Basarabiei cu patria-mamă. Astfel, cu gândul la Basarabia am aflat citind diverse articole pe aceeași temă de Basarabia de azi, în Basarabia de altădată, că pe 29 martie 2018, în şedinţa Consiliului Municipal din Suceava va fi citită Declaraţia de Unire a Sucevei cu Republica Moldova și de antologia „Basarabia de altădată (cu imagini de azi)”, realizată de Liviu Papuc şi Olga Iordache şi apărută la Editura Alfa, Iaşi, 2017, în perioada 1858-1939.
De asemeni tot în cursul lunii martie:
Comuna Putna a adoptat „Declarația de Unire” cu Basarabia în „Ierusalimul neamului românesc”:
https://www.monitorulsv.ro/Local/2018-03-24/Comuna-Putna-a-adoptat-Declaratia-de-Unire-cu-Basarabia-in-Ierusalimul-neamului-romanesc
Mesaj unionist de la Vicovu de Sus pentru Liceul „Mihai Eminescu” din Edineţ, Republica Moldova
https://www.monitorulsv.ro/Local/2018-03-24/Mesaj-unionist-de-la-Vicovu-de-Sus-pentru-Liceul-Mihai-Eminescu-din-Edinet-Republica-Moldova
Strășeniul s-a înfrățit cu orașul Slănic-Moldova din România:
http://hotnews.md/articles/view.hot?id=47862
De altfel tot mai multe localități din Moldova au semnat declarații de Unire cu România:
http://diez.md/2018/02/25/lista-tuturor-localitatilor-din-republica-moldova-care-au-semnat-declaratii-de-unire-cu-romania/

Un ostaș devotat al limbii române

O ţară am

O ţară am, un neam am şi o limbă,
Şi-un dor de Alba ca de-un semn ceresc,
Chiar dacă potentaţii mă mai plimbă
Pe-un pod de vămi: român-moldovenesc.

La Chişinău când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Chişinău mi-i dor de România,
La Bucureşti de Basarabia mi-i dor.

Acelaşi neam, acelaşi plai şi-acelaşi grai
La Bucureşti, la Herţa, Cernăuţi,
Chiar de-i străin în ţara sa Mihai,
Ostracizat de-un neam de găgăuţi.

La Cernăuţi când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Cernăuţi mi-i dor de România,
La Bucureşti de Bucovina-mi este dor.

Acelaşi dor, acelaşi verde,- acelaşi nai e
La Ismail, Cetate şi Hotin.
Chiar dac-o Iudă-n carne vie taie
La rădăcina propriului destin.

La Ismail când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Ismail mi-i dor de România,
La Bucureşti de Ismail îmi este dor.

poezie de Nicolae Mătcaș

N-aș fi, Doamne, sacrileg

Unu-am fost și fost-am una:
Marea, munții, Țara, muma,
Și mai fost-am, pe-al meu plai,
Doar un neam cu-același grai.

Unul s-a făcut că plouă
Și m-a sfârtecat în două:
Două țări și două neamuri,
Două limbi și două hamuri.

Mă usucă stiblă plânsu-mi
Că-s vecin cu mine însumi.
Cum se-mparte, mă crucescu,-n
Două graiuri Eminescu?

N-aș fi, Doamne, sacrileg,
De m-aduni iar în întreg.

sonet de Nicolae Mătcaș

Mai mândre nu-s averi și nici coroană – sonet, în:
centruldepromovareaculturiibaia-mare.hopernicus.falezedepiatra.net

Născut la 17 aprilie 1940 în satul Crihana Veche, azi raionul Cahul, Nicolae Mătcaş a absolvit Universitatea de Stat din Chişinău (1962), s-a specializat la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg (1964-1967), a devenit doctor în filologie în 1967, a ajuns doctor honoris causa al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (1993) şi profesor honoris causa al Universităţii din Bucureşti (1995). A fost ministru al Învăţământului al Republicii Moldova, şef de catedră şi decan la Institutul Pedagogic (actualmente Universitatea Pedagogică de Stat) „Ion Creangă” din Chişinău, în 1987-1989 afirmându-se ca unul dintre cei mai activi şi mai perseverenţi luptători pentru cauza românismului în Republica Moldova. A fost membru (şi secretar) al Comisiei interdepartamentale pentru studierea istoriei şi problemelor dezvoltării limbii moldoveneşti şi a contribuit esenţial la elaborarea şi adoptarea legislaţiei lingvistice din 1989. Cărţile sale de referinţă sunt Introducere în lingvistică (în colaborare, 1980), Lingvistica generală (în colaborare, 1984), Coloana infinită a graiului matern (în colaborare, 1990), Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul (1998), Calvarul limbii române din Basarabia (2011).
Continuare…

„La prezent sau la viitor, poezia lui Nicolae Mătcaş va fi una care oricând va putea fi încadrată la „cea mai frumoasă poezie de dragoste“ (Ionela MENGHER// [ziarul] Libertatea (or. Panciova, Voivodina, Serbia), 19 iun.1999);
„Alături de Grigore Vieru şi Leonida Lari, Nicolae Mătcaş întregeşte treimea poeţilor basarabeni care-şi deversează unda lirică în marele fluviu de poezie care curge prin ecluzele Coşbuc, Goga, Blaga, Voiculescu, Pillat, Gyr, Păunescu, Ioan Alexandru, fertilizând sensibilitatea şi conştiinţa românească, greu încercată,în ultima vreme, de asaltul ideologiilor şi politicilor integralisto-globaliste” (Tudor OPRIŞ // Tribuna învăţământului, nr. 686, 17-23 mart. 2003).
Numeroase poeme de N. Mătcaş au fost preluate de publicaţii periodice ale românimii din teritoriile învecinate sau înstrăinate (Banatul Sârbesc, Nordul Bucovinei) precum şi ale diasporei române din Europa de Vest, America, Australia, inclusive în versiunile electronice ale unor astfel de ziare şi reviste. Iată că, în aceste trei ipostaze, Nicolae Mătcaş nu numai că s-a manifestat excepţional, dar şi-a putut găsi rostul suprem, cel mai frumos şi cel mai eficient al existenţei sale.
Continuare…
”Nicolae Mătcaş este un ostaş devotat al limbii române, un bun cunoscător al ordinii ei interioare şi al legităţilor de dezvoltare a ei şi un fin preţuitor al inegalabilelor ei frumuseţi, un sincer admirator al farmecului irezistibil ce caracterizează graiul nostru (…). Cuvintele aparent simple, poate chiar banale pentru un neiniţiat, sînt văzute ca nişte continente sentimentale, felul acesta de a le percepe transmiţîndu-se şi cititorului (…).
Înarmat cu o gamă întreagă de procedee poetice, avînd un simţ ales al cuvîntului, Nicolae Mătcaş, deşi vine mai tîrziu decît semenii săi la „ospăţul poeziei“, apare tumultuos, plin de vervă, de energii interioare neexplorate, de iluzii pe care mulţi nu le mai au”. (Anatol Ciocanu, „Glasul naţiunii“, nr. 4, 25 februarie 1998)

Un remarcabil savant-poet, Nicolae Mătcaş de Tudor Opriș:
art-emis.ro/cronica/cronica-literara

Ziua Unirii Basarabiei cu România va fi sărbătorită la Muzeul de Științele Naturii din Suceava

afis-unire-mica-625x847

La Muzeul de Științele Naturii din municipiul Suceava va avea loc, duminică, 27 martie a.c, la ora 17.00, o manifestare dedicată Zilei Unirii Basarabiei cu România.
Programul evenimentului cuprinde o prelegere susținută de conf.univ.dr. Florin Pintescu și un concert prezentat de Asociaţia Culturală „Friedrich Schwartz”, Grupul instrumental şi vocal al Ansamblului „Rapsodia Bucovinei” şi Schwartz Band.
Manifestarea este organizată de Muzeul Bucovinei.
Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 9 aprilie 1918 (27 martie pe stil vechi) şi a fost în fapt reunificarea vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia în 1812. Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România pentru a forma România Mare. Efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, atunci când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov, potrivit enciclopediaromaniei.ro. (Irina Lițu)
Sursa: newsbucovina.ro