Acasă » Articole etichetate 'Bucovina'

Arhive etichetă: Bucovina

Din frumoasa Bucovină

Din frumoasa Bucovină
cu mult drag și din inimă
un gând bun, plin de lumină
din frumoasa Bucovină.
Trezit condeiul s-alină
prin scris, cântecul îl cheamă
din frumoasa Bucovină
cu mult drag și din inimă.

© Georgeta R. M.

În memoria zilei de 15/28 noiembrie 1918, moment care face parte din procesul de reîntregire națională a statului unitar român, vizionați aceste videoclipuri cu o muzică minunată despre Bucovina, azi împărțită în două: Bucovina de Nord (unde s-au născut părinții mei, Bucovina de Nord este în Ucraina) și Bucovina de Sud (unde m-am născut eu, România). Bucovina care a căpătat o identitate distinctă de Moldova după ce zona a fost anexată de Monarhia Habsburgică în 1774, este o parte minunată a neamului românesc plină de oameni buni și locuri frumoase pe care le puteți descoperi și în alte locuri din România: Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Transilvania, Moldova dar și în Basarabia, azi Republica Moldova.

Sofia Vicoveanca – Bucovina mandra floare:
http://www.youtube.com/watch?v=d57NLN_hVVQ
Grigore Gherman – Bucovina:
http://www.youtube.com/watch?v=FfaQmm9q2FU

Din Legendele Maicii Domnului

Simeon Florea Marian, Legendele Maicii Domnului,
Colecţia “Ethnologia”, Editura Ecco, Seria “Restituiri”, ClujNapoca, 2003 (Ediţia priceps: Editura Academiei Române, Bucureşti, 1904).

Părintele Simeon Florea Marian (1847- 1907) este autorul unei impresionante opere folclorice şi etnografice în care cultura populară este cercetată monografic, analitic-descriptiv şi morfologic pentru prima dată în aproape toate compartimentele ei: poezie lirică, descântece, colinde, vrăji, cimilituri, proverbe, snoave, legende istorice, datini, credinţe, mituri, moravuri, cromatică, zoologie, botanică. El a pus bazele cercetării ştiinţifice a folclorului, stimulând culegerea sistematică a literaturii populare.
Legendele Maicii Domnului este prima şi singura culegere amplă de naraţiuni, în proză şi în versuri, care sunt prezentate tematic în funcţie de perioadele vieţii Sf. Fecioare şi ale lui Isus (Naşterea, copilăria, maternitatea, căutarea lui Isus şi Patimile, Adormirea Maicii Domnului). Ciclul epic marian este o expresie tipică a creativităţii religioase de tip folcloric, care a elaborat o teologie sui generis, dar extrem de coerentă în concepţia generală: proiectarea “misterului christologic în întreaga Natură”, care e valorizată liturgic, în sensul unei “liturghii cosmice” şi neglijarea subsecventă a istoricităţii evenimentelor creştine. Legendele culese de Păr. Marian se se constituie într-un corpus fundamental pentru studierea şi înţelegerea pietăţii populare tradiţionale faţă de Maica Domnului şi a determinaţiilor specifice mariologiei folclorice. Reeditarea acestei opere fundamentale, după 99 de ani, este un act de recuperare culturală mai mult decât necesar. Cartea Păr. Marian, o raritate bibliofilă, este solicitată atât de lumea etnologică românească, cât şi de toţi cititorii interesaţi de cultura populară românească şi de religiozitatea profundă, specifică lumii rurale tradiţionale.

Sursa: http://orma.50webs.com/ro/carti.pdf

Prefața la Legendele Maicii Domnului

Poporul român are o mulțime de legende, datine și credințe foarte interesante despre Maica Domnului. Cu toate acestea însă, după cât îmi este mie cunoscut, nimenea nu și-a dat până acuma silința ca să le adune la un loc și să le scoată la lumină.
Tot ce s’a scris și s’a publicat până în momentul când scriu aceste șire, sunt numai vre-o câteva variante ale legendei Povestea Maicii Domnului, răspândite prin unele ziare
Văzând eu aceasta, mi-am dat toată silința ca, pe lângă alte studii folkloristice, să adun și acelea ce le cred și le istorisesc Românii despre Maica Domnului.
Și acuma, după ce mi-a succes a aduna toate Legendele Maicii Domnului, câte se află răspândite în sânul poporului român de pretutindene și câte mi-au venit la cunoștință, și după ce le-am întrunit dimpreună cu toate variantele lor intr’un singur mănunchiu, vin a le prezenta Onor. public cetitor.
Tot odată mă simt dator a exprima cu această ocaziune mulțumirile mele cele mai sincere tuturor P. T. Domni, cari mi-au intins mâna de ajutor la alcătuirea studiului de față, și îndeosebi d-lui M. Lupescu, director al Orfelinatului agricol ”Ferdinand” din Zorleni, în România, și d-lui Th. A. Bogdan, învățător în Transilvania, orașul Bistrița, precum și mult stim. Academii Romane, care a binevoit a-l tipări pe spesele sale. Maica Domnului fie-le tuturor spre mângâiere și de ajutor!
Suceava, 3/16 Septemvrie 1904.
S. Fl. Marian

Una din legendele cu privire la Maica Domnului în starea ei cea binecuvântată, din câte le-a putut ”aduna de la Românii din Bucovina”, Simion Florea Marian este:

A cincea și ultima legendă din Bucovina, care nu numai că se deosibește cu totului tot de cele premergătoare, ci ne spune tot-de-odată și aceea că preacurata fecioară Maria, îndată ce s’a simțit că e in altă stare, își puse în gând, de supărarea și rușinea cea mare, ca să se înece, și poate că s’ar fi și înecat, dacă n’ar fi abătut-o de la aceasta un înger, pe care i-1 trimise Dumnezeu, anume ca s’o abată de la gândurile ei cele nesocotite, sună precum urmează :
«Maica Domnului, cât timp a fost mica, era foarte bine ținută de părinții săi și ferită de orișice că nici muștele n’o supărau.
«Dar cu toate că ea avea o purtare feciorească așa de cinstită și cu toate că i s’a adus vestea de mult acum că este foarte de treabă, nu știu cum și în ce fel s’a întâmplat, destul atâta ca după ce crescu mai mare, se simți din ce în ce nu-ș-cum tot mai trândavă, adecă tot mai greoae, de cum fusese mai nainte, când dupa o bucata de vreme s’a cunoscut ea singura că-i grea. Și știind ea mai de nainte de la alte fete de seama ei: ce cinste-i aceea a face un copil de fată mare, a început a cădea pe gânduri și a se descuraja. Și în descurajarea ei cea mare a hotărât să meargă și să se înece în vre-o apă spre a scăpa de rușinea cea mare ce o așteaptă.
«Atunci Domnul Dumnezeu, care știe toate gândurile cum se nasc în creerii oamenilor, aflând de gândul preacuratei fecioare Maria, fără a sta și a judeca mult ce e de început și de făcut cu dânsa, a chemat pe un înger la sine și i-a zis :
— «Du-te, îngere, în taină la Maria, fiica lui Iachim și a Anei, și depărtează de la dânsa gândul cel rău ce i-a intrat în cap, adecă că vrea să se înece, căci cu nimic nu-i vinovată să facă așa ceva, deoarece ea prin umbrirea Duhului sfânt este însărcinată.
— «Iaca merg ! — zise îngerul — dar oare ce-oiu folosi eu, fiind ea așa de grosnic hotărâtă numai și numai să se peardă ?
— «Mergi numai, daca-ți zic, căci povățui-te-voiu eu și mai departe ce și cum ai să faci !
«Și merse îngerul și o întâlni pe prea curata fecioara Maria eșind chiar atunci de acasă și pornindu-se unde și-a fost propus să meargă.
— «Bun întâlnișul ! — zise el cum se apropie de dânsa.
— «Mulțumim d-tale ! — răspunse preacurata fecioara Maria.
— «Dar din cotro și unde ? — întrebă îngerul.
— Ia mă duc și eu în cotro m’or duce ochii și picioarele ! — răspunse preacurata fecioară Maria supărată.
— «Dacă ași ști că nu ți-ar fi cu supărare m’ași duce și eu cu d-ta, căci după cum văd amândoi avem unul și același drum ! — zise îngerul mai departe.
«Preacurata fecioara Maria îl măsură din cap până în picioare cu privirea și apoi îi răspunse:
— «Despre mine!… poți merge, că eu una nu te opresc!
— «Și pornindu-se merg ei amândoi mai departe, fără însă a ști în cotro și la ce merg.
«Și s’au dus ei așa o zi întreagă, fără ca îngerul, ce o însoția, să se gândească măcar cât de puțin cum să-i scoată gândurile cele rele din cap. Și trecură ei prin păduri și prin sate, pană ce a început a li se întuneca dinaintea ochilor și a se trezi de odată cu noaptea împrejurul lor.
«Atunci zise Maria către îngerul pe care-1 credea ea de un fecioraș fără căpătâiu ce a luat lumea în cap ca și dânsa.
— «Ce vom face acum, că-i cap de noapte ?
— «Ce să facem? . . . ia ne-om duce la vre-un om și-l vom ruga ca să ne primeasca în casa sa peste noapte ! . . . alta ce să facem?
«Și merg ei după aceasta la un om, care, din întâmplare, locuia în apropiere, și cum ajung se roagă ca să-i primească în casă până dimineața.
«Omul acela, fiind din firea lui un om foarte bun la inimă, nu se puse de pricină, ci-i primi și-i omeni ca pe niște călători și apoi se culcară cu toții.
«Și dorm ei până dimineața, fiind-că erau foarte trudiți de drumul cel lung ce 1-au fost călcat.
«A doua zi se scoală îngerul desdemineață, se spală pe obraz, spune rugăciunile și apoi, luând o ulcică, zice către omul de casă:
— «Bădișorule! n’ai d-ta să-mi dai niște semințe de pâne cu cât s’ar umplea ulcica aceasta?
— «Ba am, fecioraș, și ți-oiu da bucuros, de ce să nu-ți dau ! Și pe loc se duce omul și-i aduce câte un pumn bun din fiecare samânță.
«Atunci îngerul, luându-le, le pune în ulcica pregătită, toarnă apa într’ânsa, și apoi o pune la foc ca să fearbă bine, cât a știut el că-i va fi de ajuns. După aceasta, trăgând-o la o parte ca să se răcească, a luat un pahar și a turnat puțină zeamă din fiertura aceea ca să bea. Bea el un pahar, și dă apoi și omului să bea. Și omul, după ce a băut, nu se putu destul mira de băutura și de dulceața acelei zeame de pâne.
«Pe când s’a fiert însa băutura aceea și pe când paharul se părânda de la înger la omul de casă, pe atunci preacurata fecioara Maria dormia încă dusă. Mai după aceea, trezindu-se, spălându-se și rugându-se și ea, întreba:
— «Ce faceți d-voastre acolo și mie nu-mi spuneți nimic, sau să-mi dați și mie din ceea ce ați făcut?
— «Iaca ce-am făcut ! — zise îngerul — băutura vieții ! și dacă ai poftă, ți-om da și d-tale de băut ! — și cum rosti el cuvintele acestea, îi dete și ei un pahar din băutura vieții de băut.
«Bea acuma și preacurata fecioara Maria un pahar, mai bea unul, și încă unul, și nu se poate destul mira de băutura cea atât de dulce și de bună mai de hai decât zaharul și mierea.
«Și după toate acestea, mulțumind omului pentru primire, es din casă cu gândul spre a-și urma pribegia mai departe. Dar cum eșiră în drum stă preacurata fecioara Maria, stă și îngerul, stau și unul și altul, și nu știu încotro să apuce. Când, de la o vreme, zice Maria către fecioraș, adecă către înger :
— «Ce stai locului și nu pornești în cotro-va ?
— «Pornește d-ta mai întâiu! — zice îngeruL Cum ai mers până acum înaintea mea, mergi și de acuma !
— «Ba eu nu m’oiu duce, ci ma întorc mai bine acasă!
— «Dacă te întorci d-ta, atunci mă întorc și eu, căci se vede că așa a vrut Dumnezeu!
«Și s’au întors amândoi spre casă.
«Și așa a scăpat preacurata fecioara Maria de gândurile cele rele ce o apucase.
«Iar pricina scăparii sale să fi fost băutura cea dulce din care i-a dat îngerul să bea și din care n’a fost gustat până atunci nici odată în viața ei».

Sursa: https://archive.org/details/LegendeleMaiciiDomnului/page/n31/mode/2up pag.23-26

Bucovina în scrieri și imagini

Alunec cu gândul, cu visul prin munţii Bucovinei
Încă mai sunt cerb sălbatec, puternic şi nebun
Pe tine te duc cu mine, mireasma aglicinei
Când iaraşi sunt cerb sălbatec, puternic şi nebun
Şi-alunec cu gândul, cu visul prin munţii Bucovinei.

Pe tine te duc, iubito, în vastele mele spaţii
În codrii uriaşi de fag şi de gorun
Sub roua eternă a marilor constelaţii
Iar numele-ţi de aur în cornul lunii-l sun
Când lunec ca gândul, ca visul prin munţii Bucovinei.

poezie de Geo Bogza

”Bucovina înseamnă un colţ de rai pământesc, în care s-au adunat cele mai frumoase forme de relief ale lumii, într-o armonie desăvârşită, în care nimic nu se repetă, ci împlineşte şi vesteşte împliniri. Bucovina este o expresie materială a timpului, când primăvară, când vară, când toamnă, când iarnă, timpul fiind perceput, aici, aidoma horei în care s-au prins cele patru muze, horele, pentru a slobozi, într-o fantastică explozie cromatică, luminile create şi lumini necreate. Bucovina este aidoma unei străvechi biserici ortodoxe, de o sacralitate intimă, vindecătoare, şi tocmai de aceea obligă la smerenie şi nicidecum la trufie” – Bucovina

La mulți ani, Bucovina! | GALERIE FOTO

Eminescu în Bucovina și Bucovina în scrierile lui Eminescu

Iubire, nădejde, îndemn
prin Eminescu învie
dinspre Bucovina solemn
iubire, nădejde, îndemn.
Din slova sa lumina-i semn
pentru români ca să știe
iubire, nădejde, îndemn
prin Eminescu învie.

© Georgeta R.M.

”Dacă treci măcar o dată prin orașul Cernăuți, fosta capitală a Bucovinei înstrăinate, este peste poate să nu-ți vină în minte inegalabilele versuri eminesciene: „Iar tu, iubită Bucovină, ești diamant din steaua lui Ștefan”. Când am pășit pentru prima dată în stingherul Cernăuți, numit altădată „mica Vienă”, am dorit să vizitez, pe lângă edificiile religioase, locurile ce vorbesc despre Eminescu”.
continuare: https://doxologia.ro/eminescu-bucovina-bucovina-scrierile-lui-eminescu
”Eminescu se simțea legat de Bucovina prin rădăcinile străbunilor, prin anii de școală, prin iluștri profesori avuţi aici, prin colegii și prietenii de-o viață ce și i-a făcut în timpul șederii la Cernăuți, locul debutului său literar. Peste toate, poetul se simțea legat de Bucovina, ca de orice provincie a țării și de fiecare locuitor al ei, prin sângele ce-i curgea prin vene, prin aceeași credință și același ideal de unitate națională a poporului din care a răsărit”.

Denumirile provinciilor românești: Bucovina | Lumea Sub Lupă:
http://www.youtube.com/watch?v=qhAJL4r36ag

Poeme din Bucovina

Poem bucovinean

Cu ramuri verzi de busuioc în grai,
cu zbor de ciocârlie în vioară,
stă neamul meu pe-acest picior de plai
și vârsta lui cu doina se măsoară.

Siretul curge-n vremuri legănat
Ca versul nesfârșit dintr-o baladă
ori se frământă-n prund înfierbântat
când stelele din vaduri prind să-i scadă.

De unde oare, dinspre care veac
străbate lovitura de secure –
În armă de vrăjmaș sau în copac?
Și ne privesc străbuni cu ochi de mure…

Se zbate-n pietre-un drum neostenit
chemând cărări din munte și câmpie…
Poetul tânăr iarăși a pornit
cu pașii măsurați de veșnicie?…

Stă neamul meu la poale de Carpați –
un codru vechi de vis crescut în piatră
cu cerul umed în cununi de brazi
aproape de tulpină și de vatră…

autor: Grigore C. Bostan

Bucovina

Eu sui pe-aici, tu pe versant
spre-aceeași culme din neant,
suim mereu pe muntele mișcării
pământul orb cu sufletele zării.

Împerecheate cu durerea-naltă
eu pe de-o parte și tu pe cealaltă,
ne prelungim, ținându-ne-n urgie
una pe alta pentru veșnicie.

Sămânța noastră, ce se coace-n frunte,
ne-o ridicăm pe-același veșnic munte
și, reciproc, ne tot cioplim cu dalta,
eu pe de-o parte și tu pe cealaltă.

autor: Vasile Pânzaru

Sursa poeziilor:
ŢARA FAGILOR Almanah cultural-literar al românilor nord-bucovineni alcătuit de Dumitru Covalciuc

Poeme, toamna…

Prin păr cu frunze arămii
și pe la tâmple crizanteme albe
în haine lungi portocalii
pe care se joacă stelițe în salbe,
cu anemone ce răsar sub pașii săi
Toamna e atât de frumoasă la noi.

Deși aduce cu ea brumă, cețuri
alternând cu timp senin și ploi
e răsfățată în picturi și versuri
căci bogăția roadelor și strugurii din vii
sunt daruri prețioase, mici bucurii,

strigă mustul euforic: licori rubinii!

***

În Bucovina e frumoasă toamna
căci împletită-i cu primăvara,
vara, iarna și în fiecare taina
armoniei știe să-și pună semnătura.

Privind de sus de pe Rarău păduri,
poiene, fânețe râd sub blândul soare,
un colț de rai cu arbori cetinoși, daruri
cromatice surprinzătoare, vindecătoare.

Pe cerul universului literar al poeților
toamna este o stea ce conferă strălucire
anului, ea însăși e încununarea anotimpurilor
în roade, deschide drum cunoașterii, o înlesnire.

Învăluită în mantia-i colorată în arămiu
ne ia în brațe toamna cu darurile ei bogate
și nici nu știm când al iernii strai argintiu
ne va aduce aminte că vin dragi sărbători luminate.

© Georgeta R.M.

Bucovina e una din dimensiunile noastre identitare (II)

”Bucovina e una din dimensiunile noastre identitare”
(Fragment dintr-o discuție consemnată de Marcel Mureșeanu în: Bucovina e una din dimensiunile noastre identitare,
Revista Bucovina literară nr. 1-2(299-300), Suceava, ian-feb, 2016, pag. 2-3)


28 noiembrie 2018 ,100 de ani de la unirea Bucovinei cu România

Bucovina a fost a doua provincie care s-a unit cu patria-mamă, după Basarabia. În urmă cu 100 de ani, la data 28 noiembrie 1918, a avut loc proclamarea unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în făurirea statului naţional unitar român, alături de unirea anterioară Basarabiei – la 27 Martie – şi de unirea ulterioară a Transilvaniei, la 1 Decembrie 1918.

Pentru a realiza unirea Bucovinei cu România, la data de 27 octombrie 1918, mişcarea naţională a românilor bucovineni a organizat la Cernăuţi o mare adunare politică „în scopul de a se proclama Constituanta şi de a alege un Consiliu Naţional, ca organ reprezentativ al românilor bucovineni”. Consiliul Naţional a fost format din 50 de membri, majoritatea români, preşedintele acestui consiliu fiind ales Iancu Flondor, un mare patriot din zona Bucovinei. Acest Consiliu Naţional a condus practic Bucovina timp de o lună de zile până când s-a unit cu România. Cu ocazia declaraţiei de unire a Bucovinei cu Regatul României, ce a fost citită de Iancu Flondor, au avut loc tot felul de manifestări cultural – patriotice, care mai de care mai deosebite. „Declaraţia a fost primită cu unanimitate şi aclamată delirant de întreaga adunare, stând în picioare şi bătând din palme aproape zece minute. Nu era ochi care să nu fie copleşit de lacrimi, drept urmare a marii însufleţiri care domnea spiritele prezenţilor”, a arătat profesorul Constantin Marinescu.

La data de 12 noiembrie 1918, a avut loc cea de-a doua şedinţă a Consiliului Naţioal din Bucovina, ocazie cu care s-a înfiinţat guvernul condus de Iancu Flondor, din care mai făceau parte şi 11 secretari de stat. După această şedinţă, Consiliul Naţional a devenit autoritatea unică peste întreg teritoriul Bucovinei. În ziua de 25 noiembrie 1918, Consiliul Naţional s-a adunat din nou, de această dată discutându-se despre părerea minorităţilor (polonezi, germani şi evrei) în legătură cu unirea Bucovinei cu Regatul Bucovinei. Marea lor majoritatea au fost de acord cu unirea, însă au dorit în schimb ca învăţământul să se poată dezvolta liber în Bucovina. După această nouă întâlnire a urmat alegerea delegaţilor, ţinându-se cont de ponderea fiecărei naţionalităţi. Astfel, au fost aleşi 74 de delegaţi români, 13 ruteni, şapte germani şi şase polonezi. În afara acestor delegaţi, în ziua de 28 noiembrie 1918, la Cernăuţi s-au deplasat mii de bucovineni ce au dorit să fie prezenţi la evenimentul istoric ce a marcat unirea Bucovinei cu România.

View original post

„Salutul” Academiei Române la împlinirea a 100 de ani de la Unirea Bucovinei cu Țara Mamă

Patria este „toată acea întindere de loc unde se vorbește românește” – Mihail Kogălniceanu

Sesiune solemnă a Academiei Române dedicată Unirii Bucovinei cu România, la Muzeul de Istorie, Suceava
Președintele Academiei Române: “Bucovinenii sunt cei mai vechi și mai neaoși moldoveni

Academia Română a sărbătorit 100 de ani de la unirea Bucovinei cu Țara:
http://www.youtube.com/watch?v=ibDiFEh0O5o

Integrarea Bucovinei în cadrul României Întregite

Între marii patrioți români ai Bucovinei din secolul XIX și primele decenii ale secolului XX, alături de alți români care au activat intens pentru unirea Bucovinei cu România, s-au situat Iancu Flondor, Sextil Pușcariu, Ion Nistor, Doridemont (Dori) Popovici, Gheorghe Sârbu, Radu Sbiera, Max Hacman, Vasile Marcu, Octavian Gheorghian, Nicu Flondor, Ipolit Tarnavschi, Aurel Țurcanu, Cornel Tarnoviețchi, ș.a. care ”au luptat pentru unirea Bucovinei integrale cu celelalte două țări românești într-un stat național independent”, suflete de români a căror inimă a bătut neîncetat pentru valorile naționale, valori sacre, pentru ca adevărul să învingă și Bucovina istorică să se alăture celorlalte țări românești care au fost odată un singur trup, trup care de-a lungul secolelor a fost rănit și ciuntit dar cu toate acestea memoria a ceea ce au fost, ce sunt, iubirea de neam, au rămas nestinse în sufletul lor devenind figuri emblematice a luptei bucovinenilor pentru unire. Noi, urmașii lor suntem datori cu iubirea de neam, cu cunoașterea celor care s-au ostenit pentru reîntregirea neamului românesc și propășirea lui.
Iancu Flondor, cavaler al dreptății și moralității
Iancu Flondor, o viață în slujba dreptății
Sextil Pușcariu – contribuții esențiale la studiul limbii române și participant activ la unirea Bucovinei cu România
Ion Nistor – istoric și militant unionist bucovinean
Doridemont (Dori) Popovici, fruntaș al luptei pentru unirea Bucovinei cu patria mamă

„Rugă pentru dreptate”, melodia Laurei Haidău, care a adus lacrimi pe față la Cernăuți

Istoria controversată a Bucovinei