Acasă » Articole etichetate 'Bucovina'

Arhive etichetă: Bucovina

Bucovina în scrieri și imagini

Alunec cu gândul, cu visul prin munţii Bucovinei
Încă mai sunt cerb sălbatec, puternic şi nebun
Pe tine te duc cu mine, mireasma aglicinei
Când iaraşi sunt cerb sălbatec, puternic şi nebun
Şi-alunec cu gândul, cu visul prin munţii Bucovinei.

Pe tine te duc, iubito, în vastele mele spaţii
În codrii uriaşi de fag şi de gorun
Sub roua eternă a marilor constelaţii
Iar numele-ţi de aur în cornul lunii-l sun
Când lunec ca gândul, ca visul prin munţii Bucovinei.

poezie de Geo Bogza

”Bucovina înseamnă un colţ de rai pământesc, în care s-au adunat cele mai frumoase forme de relief ale lumii, într-o armonie desăvârşită, în care nimic nu se repetă, ci împlineşte şi vesteşte împliniri. Bucovina este o expresie materială a timpului, când primăvară, când vară, când toamnă, când iarnă, timpul fiind perceput, aici, aidoma horei în care s-au prins cele patru muze, horele, pentru a slobozi, într-o fantastică explozie cromatică, luminile create şi lumini necreate. Bucovina este aidoma unei străvechi biserici ortodoxe, de o sacralitate intimă, vindecătoare, şi tocmai de aceea obligă la smerenie şi nicidecum la trufie” – Bucovina

La mulți ani, Bucovina! | GALERIE FOTO

Eminescu în Bucovina și Bucovina în scrierile lui Eminescu

Iubire, nădejde, îndemn
prin Eminescu învie
dinspre Bucovina solemn
iubire, nădejde, îndemn.
Din slova sa lumina-i semn
pentru români ca să știe
iubire, nădejde, îndemn
prin Eminescu învie.

© Georgeta R.M.

”Dacă treci măcar o dată prin orașul Cernăuți, fosta capitală a Bucovinei înstrăinate, este peste poate să nu-ți vină în minte inegalabilele versuri eminesciene: „Iar tu, iubită Bucovină, ești diamant din steaua lui Ștefan”. Când am pășit pentru prima dată în stingherul Cernăuți, numit altădată „mica Vienă”, am dorit să vizitez, pe lângă edificiile religioase, locurile ce vorbesc despre Eminescu”.
continuare: https://doxologia.ro/eminescu-bucovina-bucovina-scrierile-lui-eminescu
”Eminescu se simțea legat de Bucovina prin rădăcinile străbunilor, prin anii de școală, prin iluștri profesori avuţi aici, prin colegii și prietenii de-o viață ce și i-a făcut în timpul șederii la Cernăuți, locul debutului său literar. Peste toate, poetul se simțea legat de Bucovina, ca de orice provincie a țării și de fiecare locuitor al ei, prin sângele ce-i curgea prin vene, prin aceeași credință și același ideal de unitate națională a poporului din care a răsărit”.

Denumirile provinciilor românești: Bucovina | Lumea Sub Lupă:
http://www.youtube.com/watch?v=qhAJL4r36ag

Poeme din Bucovina

Poem bucovinean

Cu ramuri verzi de busuioc în grai,
cu zbor de ciocârlie în vioară,
stă neamul meu pe-acest picior de plai
și vârsta lui cu doina se măsoară.

Siretul curge-n vremuri legănat
Ca versul nesfârșit dintr-o baladă
ori se frământă-n prund înfierbântat
când stelele din vaduri prind să-i scadă.

De unde oare, dinspre care veac
străbate lovitura de secure –
În armă de vrăjmaș sau în copac?
Și ne privesc străbuni cu ochi de mure…

Se zbate-n pietre-un drum neostenit
chemând cărări din munte și câmpie…
Poetul tânăr iarăși a pornit
cu pașii măsurați de veșnicie?…

Stă neamul meu la poale de Carpați –
un codru vechi de vis crescut în piatră
cu cerul umed în cununi de brazi
aproape de tulpină și de vatră…

autor: Grigore C. Bostan

Bucovina

Eu sui pe-aici, tu pe versant
spre-aceeași culme din neant,
suim mereu pe muntele mișcării
pământul orb cu sufletele zării.

Împerecheate cu durerea-naltă
eu pe de-o parte și tu pe cealaltă,
ne prelungim, ținându-ne-n urgie
una pe alta pentru veșnicie.

Sămânța noastră, ce se coace-n frunte,
ne-o ridicăm pe-același veșnic munte
și, reciproc, ne tot cioplim cu dalta,
eu pe de-o parte și tu pe cealaltă.

autor: Vasile Pânzaru

Sursa poeziilor:
ŢARA FAGILOR Almanah cultural-literar al românilor nord-bucovineni alcătuit de Dumitru Covalciuc

Poeme, toamna…

Prin păr cu frunze arămii
și pe la tâmple crizanteme albe
în haine lungi portocalii
pe care se joacă stelițe în salbe,
cu anemone ce răsar sub pașii săi
Toamna e atât de frumoasă la noi.

Deși aduce cu ea brumă, cețuri
alternând cu timp senin și ploi
e răsfățată în picturi și versuri
căci bogăția roadelor și strugurii din vii
sunt daruri prețioase, mici bucurii,

strigă mustul euforic: licori rubinii!

***

În Bucovina e frumoasă toamna
căci împletită-i cu primăvara,
vara, iarna și în fiecare taina
armoniei știe să-și pună semnătura.

Privind de sus de pe Rarău păduri,
poiene, fânețe râd sub blândul soare,
un colț de rai cu arbori cetinoși, daruri
cromatice surprinzătoare, vindecătoare.

Pe cerul universului literar al poeților
toamna este o stea ce conferă strălucire
anului, ea însăși e încununarea anotimpurilor
în roade, deschide drum cunoașterii, o înlesnire.

Învăluită în mantia-i colorată în arămiu
ne ia în brațe toamna cu darurile ei bogate
și nici nu știm când al iernii strai argintiu
ne va aduce aminte că vin dragi sărbători luminate.

© Georgeta R.M.

Bucovina e una din dimensiunile noastre identitare (II)

”Bucovina e una din dimensiunile noastre identitare”
(Fragment dintr-o discuție consemnată de Marcel Mureșeanu în: Bucovina e una din dimensiunile noastre identitare,
Revista Bucovina literară nr. 1-2(299-300), Suceava, ian-feb, 2016, pag. 2-3)


28 noiembrie 2018 ,100 de ani de la unirea Bucovinei cu România

Bucovina a fost a doua provincie care s-a unit cu patria-mamă, după Basarabia. În urmă cu 100 de ani, la data 28 noiembrie 1918, a avut loc proclamarea unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în făurirea statului naţional unitar român, alături de unirea anterioară Basarabiei – la 27 Martie – şi de unirea ulterioară a Transilvaniei, la 1 Decembrie 1918.

Pentru a realiza unirea Bucovinei cu România, la data de 27 octombrie 1918, mişcarea naţională a românilor bucovineni a organizat la Cernăuţi o mare adunare politică „în scopul de a se proclama Constituanta şi de a alege un Consiliu Naţional, ca organ reprezentativ al românilor bucovineni”. Consiliul Naţional a fost format din 50 de membri, majoritatea români, preşedintele acestui consiliu fiind ales Iancu Flondor, un mare patriot din zona Bucovinei. Acest Consiliu Naţional a condus practic Bucovina timp de o lună de zile până când s-a unit cu România. Cu ocazia declaraţiei de unire a Bucovinei cu Regatul României, ce a fost citită de Iancu Flondor, au avut loc tot felul de manifestări cultural – patriotice, care mai de care mai deosebite. „Declaraţia a fost primită cu unanimitate şi aclamată delirant de întreaga adunare, stând în picioare şi bătând din palme aproape zece minute. Nu era ochi care să nu fie copleşit de lacrimi, drept urmare a marii însufleţiri care domnea spiritele prezenţilor”, a arătat profesorul Constantin Marinescu.

La data de 12 noiembrie 1918, a avut loc cea de-a doua şedinţă a Consiliului Naţioal din Bucovina, ocazie cu care s-a înfiinţat guvernul condus de Iancu Flondor, din care mai făceau parte şi 11 secretari de stat. După această şedinţă, Consiliul Naţional a devenit autoritatea unică peste întreg teritoriul Bucovinei. În ziua de 25 noiembrie 1918, Consiliul Naţional s-a adunat din nou, de această dată discutându-se despre părerea minorităţilor (polonezi, germani şi evrei) în legătură cu unirea Bucovinei cu Regatul Bucovinei. Marea lor majoritatea au fost de acord cu unirea, însă au dorit în schimb ca învăţământul să se poată dezvolta liber în Bucovina. După această nouă întâlnire a urmat alegerea delegaţilor, ţinându-se cont de ponderea fiecărei naţionalităţi. Astfel, au fost aleşi 74 de delegaţi români, 13 ruteni, şapte germani şi şase polonezi. În afara acestor delegaţi, în ziua de 28 noiembrie 1918, la Cernăuţi s-au deplasat mii de bucovineni ce au dorit să fie prezenţi la evenimentul istoric ce a marcat unirea Bucovinei cu România.

View original post

„Salutul” Academiei Române la împlinirea a 100 de ani de la Unirea Bucovinei cu Țara Mamă

Patria este „toată acea întindere de loc unde se vorbește românește” – Mihail Kogălniceanu

Sesiune solemnă a Academiei Române dedicată Unirii Bucovinei cu România, la Muzeul de Istorie, Suceava
Președintele Academiei Române: “Bucovinenii sunt cei mai vechi și mai neaoși moldoveni

Academia Română a sărbătorit 100 de ani de la unirea Bucovinei cu Țara:
http://www.youtube.com/watch?v=ibDiFEh0O5o

Integrarea Bucovinei în cadrul României Întregite

Între marii patrioți români ai Bucovinei din secolul XIX și primele decenii ale secolului XX, alături de alți români care au activat intens pentru unirea Bucovinei cu România, s-au situat Iancu Flondor, Sextil Pușcariu, Ion Nistor, Doridemont (Dori) Popovici, Gheorghe Sârbu, Radu Sbiera, Max Hacman, Vasile Marcu, Octavian Gheorghian, Nicu Flondor, Ipolit Tarnavschi, Aurel Țurcanu, Cornel Tarnoviețchi, ș.a. care ”au luptat pentru unirea Bucovinei integrale cu celelalte două țări românești într-un stat național independent”, suflete de români a căror inimă a bătut neîncetat pentru valorile naționale, valori sacre, pentru ca adevărul să învingă și Bucovina istorică să se alăture celorlalte țări românești care au fost odată un singur trup, trup care de-a lungul secolelor a fost rănit și ciuntit dar cu toate acestea memoria a ceea ce au fost, ce sunt, iubirea de neam, au rămas nestinse în sufletul lor devenind figuri emblematice a luptei bucovinenilor pentru unire. Noi, urmașii lor suntem datori cu iubirea de neam, cu cunoașterea celor care s-au ostenit pentru reîntregirea neamului românesc și propășirea lui.
Iancu Flondor, cavaler al dreptății și moralității
Iancu Flondor, o viață în slujba dreptății
Sextil Pușcariu – contribuții esențiale la studiul limbii române și participant activ la unirea Bucovinei cu România
Ion Nistor – istoric și militant unionist bucovinean
Doridemont (Dori) Popovici, fruntaș al luptei pentru unirea Bucovinei cu patria mamă

„Rugă pentru dreptate”, melodia Laurei Haidău, care a adus lacrimi pe față la Cernăuți

Istoria controversată a Bucovinei

Sfânta Mănăstire Putna – 550 de ani

Această prezentare necesită JavaScript.

Cea mai importantă ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare reprezentativă pentru ținutul Bucovinei, al Moldovei întregi așa cum era ea pe vremea lui Ștefan cel Mare, dar și pentru întregul neam românesc, despre care Letopisețul de la Putna II ne spune: „În anul 6974 (1466) iulie 10, s-a început să se zidească, cu ajutorul lui Dumnezeu, sfânta mănăstire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la Putna”, împlinește 550 ani de la întemeiere pe 10 iulie 2016. După 2 iulie 1504, când Voievodul Ștefan cel Mare a trecut la cele veșnice mormântul său de la Putna a devenit un loc de închinare al tuturor românilor. În 1992, a fost canonizat, iar în 2010 mănăstirea a primit sărbătorirea ctitorului sfânt, prăznuit pe 2 iulie, ca al doilea hram, primul hram fiind cel în cinstea Maicii Domnului (15 august) ca mulțumire către Dumnezeu și ca cerere de ajutor către Maica Domnului pentru el și pentru întreaga țară.
De la întemeierea ei: ”Pentru români, Mănăstirea Putna nu reprezintă numai rugăciune, artă sau cultură, ci și o pagină din istoria vie a neamului. Nume ca Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, A. D. Xenopol, Mihail Kogalniceanu trezesc și astăzi amintirea marii serbări de la Putna (14-16 august 1871) ocazionată de împlinirea a 400 de ani de la sfințirea bisericii mănăstirii. Atunci Mihai Eminescu a rostit cuvintele: „Să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc și din mormântul lui Ștefan altar al conștiinței naționale”.
De amintit este și momentul ediţiei 2016 a Colocviului de la Putna sub binecuvântarea ÎPS Pimen ”pe care deceniul scurs de la primul l-a aşezat de-acum, îndrăznim să credem, în rândul Sărbătorilor Mănăstirii, cu rememorarea axei descrise de Părintele Stareţ, o axă care îi întâlneşte pe Eminescu, cu monumentul de lângă Turnul Tezaurului, pe Ştefan cel Mare, odihnindu-se în necropola aleasă de vârful săgeţii, şi pe Maica Benedicta, la picioarele duhovnicului său, fostul egumen Iachint Unciuleac, astfel încât lumina şi rugăciunea pentru unul îi cuprinde pe toţi, ca soarele munţii la început de ziuă”, moment relatat atât de frumos, sub o privire caleidoscopică, succintă dar atât de cuprinzătoare prin bogăția informațiilor prezentate despre întâlnirea elitei intelectuale și dezbaterile comemorative care au avut loc, un articol minunat de Doina Cernica pe care vi-l recomand cu căldură să-l citiți: Colocviul de la Putna 2016 – o privire caleidoscopică
Acest moment al întemeierii Sfintei Mănăstiri Putna de la care au trecut 550 de ani este marcat și din punct de vedere filatelic de către Romfilatelia printr-o emisie specială ce imortalizează un moment istoric important al neamului românesc.
În felul acesta Romfilatelia oferă ca dar de preţ colecţionarilor şi nu numai o emisiune de mărci poştale specială, care poate fi considerată metaforic un „bilet” la spectacolul istoriei şi al celor care au făurit-o pentru noi, urmaşii…”

Surse:
putna.ro
crestinortodox.ro
crainou.ro
romfilatelia.ro

Primul cercetător obiectiv al cântecului popular din Bucovina

Alexandru_Voevidca
Aminteam într-un articol scris în 2014 ”Un alt ales cântăreț liric al Bucovinei” despre George Voevidca (care a participat alături de Mathias Friedwagner și Gavril Rotică la alcătuirea unei antologii de lirică populară – 1940), fiu al altei personalităţi cunoscute în epocă, dascălul şi folcloristul Alexandru Voevidca care a contribuit la rândul lui la acel ”climat de o specială efervescenţă, de o spiritualitate densă şi prolifică, la care au contribuit personalităţi puternice şi active, publicaţii impresionant de numeroase, o viaţă artistică şi culturală de-o concentraţie uimitoare şi un număr mare de creatori a căror înflorire a fost stimulată de miracolul mult aşteptat al Marii Uniri” despre care ne vorbește scriitoarea și poeta Lucia Olaru Nenati în cartea sa „George Voevidca: viaţa şi opera“ în care descrie participarea acestuia alături de alți scriitori la fenomenul cultural din spațiul bucovinean la acea epocă.
Mathias Friedwagner, profesor de limbi romanice la Universitatea din Cernăuţi care a scris „Rumänische Volkslieder aus der Bukowina“ a simțit lipsa melodiei în ceea ce a dorit să transpună, și a dorit o înfăptuire completă a unei antologii sub titlul „Bukowiner Liederbuch“ (înaintea sa fiind Simeon Florea Marian (1847-1907) care a cules poezii populare, Gheorghe I. Sbiera (1836-1916), elev şi urmaş al lui Aron Pumnul care s-a ocupat de această problemă și a tipărit culegeri de poezii populare și colinde românești, Gustav Weigand cel dintâi cercetător care culege cu fonograful, cu a sa „Dialekte der Bukowina und Bessarabiens“, 1904), cu un interes justificat prin profesia sa pentru muzica populară din zona Moldovei a făcut apel la studenţii societăţii „Junimea” ca să contribuie la această antologie de cântece populare bucovinene.
Dar cel care s-a dovedit capabil de a culege muzica populară dorită a face parte din cartea care dorea să o scrie a fost Alexandru Voevidca care avea temeinice cunoştinţe muzicale pe care și le-a însușit sub conducerea lui Adalbert Hrimaly, director al „Societăţii filarmonice” din Cernăuţi, și după cum observa și Ion Drăgușanul în capitolul ”Cântecul este cel ce urmează pe Român în toată viața lui” din cartea ”Povestea așezărilor bucovinene”, avea ”o putere reală de a judeca valorile”.

Alexandru Voevidca (n. 27 mai 1862, satul Vaslăuți, Bucovina, – d. 6 iunie 1931, Cernăuți) a fost un folclorist și muzicolog român, dirijor de cor și orchestră din zona Bucovinei.
A fost învăţător în Suceava, Sinăuţii de Jos, Siret, Boian, Coţmani şi Cernăuţi, translator la Prefectura Cernăuţi (1919-1921), dirijor de cor şi orchestră, inspector de muzică în Cernăuţi (1923-1927). A cules folclor din Bucovina, Basarabia, nordul Moldovei, fiind „primul cercetător obiectiv al cântecului popular din Bucovina” (după cum îl consideră Liviu Rusu). A colaborat cu articole la revistele Izvorașul, Voința Școalei. Este autor de lucrări didactice: „Manual metodic pentru predarea cântului în școalele primare. Partea I”; „Predarea cântecului după auz” (1923).
A compus muzică de teatru: „Doi morți vii” (vodevil pe un libret de Vasile Alecsandri, după „L’Homme blase” de Duvert și Lausanne (1928); muzică corală: „Poptpuriu național”, cor mixt și pian, versuri populare (1922). A publicat mai multe culegeri de folclor: „17 Colinde, cântece de stea și urări de Anul Nou” (1924); „Cântece populare românești” (10 volume), manuscrise, publicate parțial în Matthias Friedwagner: „Rumänische Volkslieder aus der Bukowina. Liebeslieder mit 380 von Alex. Voevidca auggezeichneten Melodien, Würzburg” (1940) etc. – Sursa
Fără a folosi fonograful și cum a cules aceste cântece populare am găsit într-un articol al d-nei Lucia Olaru Nenati care afirmă că ”Voevidca a cules cântecele cu tot cu note, fiindcă el avea şi auz muzical şi şcoală serioasă la Cernăuţi. Şi aşa am avut temeiul să zic că acesta e cântecul pe care-l cânta poetul, de vreme ce transcierea muzicală a lui Voevidca se armoniza cu textul găsit la Eminescu.” și o altă descriere:
”Deci, lui Alexandru Voevidca i se adresează, la 2 Iulie 1907, profesorul Friedwagner, cerându-i colaborarea. S-a păstrat corespondenţa dintre Voevidca şi Friedwagner. Ea a fost tipărită parte în revista profesorului Leca Morariu, „Făt Frumos”. Alexandru Voevidca nu a cules cu fonograful; avea, însă, o mare îndemânare în învăţarea şi notarea cântecelor populare. Activitatea sa de culegere se cuprinde între anii 1907-1924, în care timp a notat nu mult mai puţin de 3.000 de cântece, împărţite in 10 volume, foarte frumos scrise. Cele mai multe au fost adunate, între 1907 şi 1914, datând din acelaşi timp în care Tiberiu Brediceanu a făcut culegerile sale din Maramureş şi din Banat, Bela Bartok a cules în Bihor (1909-1910) şi Maramureş (1913), iar în vechiul regat a-are „Hora din Carta””, de Pompiliu Pârvescu (1908)”.
Mai multe detalii bogate și relevante, despre o cercetare sistematică a folclorului muzical din Bucovina în continuarea citatului de mai sus în: ”Povestea așezărilor bucovinene” pag.406 – 442.
Ar mai fi important de adăugat că a început fonotecarea cântecelor naţionale bucovinene în studioul de înregistrări al Centrului Cultural Bucovina (CCB) la îndemnul scriitorului Ion Drăguşanul avându-se în vedere ”moşteniri ale vremurilor uitate, păstrate în manuscrisele lui Alexandru Voievidca” așa după cum ne relatează în articolul său d-l Tiberiu Cosovan

Scriitorul Ion Drăguşanul
„Zicalasii” Bucovinei – Walachische Tänze und Lieder